The Bonesetter's Daughter - Amy Tan

Titlu original: The Bonesetter's Daughter
Autor: Amy Tan
Lungime: 338 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da
De ce am ales-o:  am primit-o cadou :D

These are the things I know are true.

Cand am primit minunatia aceasta nici nu s-a pus problema sa nu ma indragostesc de ea. Ca o superficiala ce sunt,am iubit faptul ca e cadou, ca am primit-o prin curier impreuna cu nenumarate minunatii (semne de carte, dulciuri, o scrisorica). Nici o secunda nu m-am gandit ca cineva si-ar da silinta intr-atat pentru o carte urata. Si asa a fost.

Am devorat-o imediat desi aveam atatea altele la rand, m-am asezat cu ea in pat sa o rasfoiesc si m-am ridicat doar cand am terminat-o. (Bine, n-a fost taman asa...dar that's what it felt like :).

LuLing Young incepe sa uite detalii din propria viata - varsta isi spune cuvantul astfel ca se hotaraste sa le puna pe hartie. Fiica ei, Ruth descopera povestea scrisa in chineza dupa ce a lasat-o pentru cativa ani intr-un sertar. Este o poveste frumoasa - emotionanta si complicata despre dragostea dintre mama si fiica, doua generatii de mame si fiice, de fapt. Aproape un cliseu, felul in care istoria se repeta...fiica isi desconsidera mama pana intr-un anume moment cand este deja prea tarziu. Apoi incearca sa recupereze - timp si secrete care o vor ajuta sa-si puna viata in ordine. 

Mi-a placut mult romanul, pentru bucatelele de istorie si momentele emotionate, pentru povestea tragica si detaliile interesante. Il recomand cu drag si ma bucur ca l-am citit.

The Buddha of Suburbia - Hanif Kureishi

Titlu original: The Buddha of Suburbia
Autor: Hanif Kureishi
Lungime: 284 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da
De ce am ales-o:  se anunta presarata cu umor englezesc

I am an Englishman born and bred, almost.

Nu mai tin minte unde si ce am citit despre aceasta carte inainte de a o cumpara dar probabil ca mi-a placut pentru ca am salvat-o in Wishlist-ul de pe Boodepository asa ca atunci cand am primit mail ca a intrat la reducere am cumparat-o fara sa ma gandesc de doua ori.

( Imi place wishlist-ul de pe Bookdepository, imi aminteste de carti pe care altfel poate ca le-as da uitarii si nu le-as mai cumpara - e un instrument bun, orice librarie online ar trebui sa aiba asa ceva.)

 Din multe puncte de vedere, acesta mi s-a parut un roman reusit. Personajele sunt interesante si chiar amuzante uneori prin simplul fapt ca sunt atat de aproape de ridicolul si simplitatea realitatii; actiunea este usor haotica dar nu greu de urmarit, poate chiar surprinzatoare pe alocuri. In ciuda acestor lucruri, insa, parca am citit-o cu o oarecare greutate...uneori am avut senzatia de mult zgomot pentru nimic, de beating around the bush.

Viata bizara si trist-amuzanta a unui tanar pakistanez in cautarea radacinilor in Anglia anilor 70 este descrisa intr-un stil exuberant ceea ce face destul de atragatoare o poveste despre trecerea catre maturitate a tanarului Karim. Povestea incepe cu destramarea unei familii - in plina desfasurare a crizei varstei de mijloc, tatal lui Karim isi descopera latura spirituala, se indragosteste de o tanara admiratoare si isi paraseste familia pentru a-si trai povestea de dragoste. Desi in permanenta urmarit de sentimentul de vinovatie, misticismul noului sau rol de lider spiritual il satisface. 

Intre timp, fiul sau Karim incearca sa-si gaseasca drumul, renuntand la scoala pentru o cariera de actor, dezvoltand o pasiune pentru fiul amantei tatalui sau si cautandu-si in peramanenta locul. Nici spre sfarsitul romanului nu pot spune ca mi-am dat seama daca si-a gasit sau nu locul. Pleaca in America unde spera sa se simta mai putin exclus si marginalizat dar dorul de casa il face sa se intoarca in Anglia prejudecatilor fata de imigranti pe care si-o amintea. Lucrurile sunt schimbate insa, iar locul sau nu mai este clar nici aici. 

Pe fundalul muzicii anilor 70 si a vietii invaluite in aburii drogurilor, autorul reuseste sa treaca in reviste teme importante pentru scrierile sale (problemele imigrantilor, identitatea sexuala, relatii personale, depasirea  prejudecatilor privind clasele sociale) intr-un mod amuzant si fara a dramatiza excesiv.

The Lost Symbol - Dan Brown

Titlu original: The Lost Symbol
Autor: Dan Brown
Lungime: 133 capitole
Citibilitate: da
Recomand: nu

 Am dat peste aceasta carte cautand niste audiobooks pe care sa le ascult in drum spre si dinspre munca. Este aproximativ o ora pe care o pierd in fiecare zi pentru ca, avand rau de masina, nu pot citi in troleu. Astfel, cu ajutorul acestei optiuni de a asculta carti, ma pot bucura de lecturi chiar si in mijlocul celei mai uracioase aglomeratii.

Cred ca daca nu ar fi fost singura optiune disponibila la momentul respectiv nu as fi citit/asculatat in veci cartea aceasta. Acum ca am terminat-o, impresiile nu-mi sunt cu mult diferite de instinctele dinainte de lectura. M-a plictisit teribil cu toata teoria si palavrageala inutila. Este suprasaturata de povesti, teorii, informatii inutile, plictisitoare si insirate fara rost. Nu te poti bucura de relaxarea care ti-ar oferi-o altfel un roman politist, pentru ca e presarata de conspiratii si idei care mai de care mai fantasmagorice. 

Daca vi s-a parut exagerat Codul lui DaVinci, you should see this one! Paranoia dusa la extrem. Nu stiu why I keep torturing myself cu asemenea mizerii.

Ayaan Hirsi Ali - Infidel

Titlu original: Infidel
Autor: Ayaan Hirsi Ali
Lungime: 350
Citibilitate: maxima
Recomand: cu siguranta!

Citind aceasta carte mi-am dat seama cat de putin stiu, cat de multe se intampla in lume fara ca eu sa fiu afectata si despre cat de multe lucruri aflu fara a le oferi insa importanta cuvenita.

Infidel este una dintre cartile pe care le consider lectura obligatorie. Afland despre aceasta persoana deosebita care este Ayaah Hirsi Ali parca mi-e si jena ca am comentat/discutat vreodata pe tema islamismului si a femeilor musulmane. Cartea aceasta m-a inspirat sa citesc, sa caut informatii, sa invat mai mult, sa nu mai dau verdicte si sa nu mai vorbesc fara sa stiu. 

Ayaan Hirsi Ali este o supravietuitoare a extremismului religios. De fapt, pentru a fi exacta trebuie sa spun ca ea se considera o supravietuitoare a Islamului. Pentru ca, dupa cum aflam din aceasta autobiografie a ei, toate ororile despre care stim ca se intampla in lumea musulmana - violenta fata de femei si copii, mutilarile, pedepsele drastice si inumane - toate acestea se intampla inca, nu numai in cazurile extreme ci, mai mult sau mai putin, in intrega societate musulmana din majoritatea tarilor in care acest cult religios este predominant.
Ca sa va dau un exemplu chiar din aceasta carte, in Olanda(tara in care musulmanii nu sunt majoritari), pe parcursul a 5 luni  intre anii 2005-2006, 11 fete musulmane au fost omorate de catre familiile lor pe motive de onoare (cel mai probabil pentru ca au avut relatii cu tineri de alta religie). Anual, mii de copii sufera inca de mutilari genitale executate fara anestezie si in mediu nesteril, pe motiv ca sunt astfel "purificati".

Desigur stiati cate ceva despre asta. Si eu stiam chiar fara sa citesc cartea. Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost tocmai faptul ca aceste lucruri nu se intampla numai sub umbrela extremismului. Desigur, nu putem generaliza. Experienta autoarei este una tragica si marcanta. Curajul si avantul cu care lupta pentru cauzele in care crede vin din aceste experiente traumatizante. In acelasi timp insa nu pot ignora aceasta lectura, nu pot trece peste ea ca peste o poveste, nu pot sa nu va suplic sa cititi aceasta autobiografie si sa tineti minte.

Sa tineti minte ca in acesti mirobolant an 2010 mai exista inca persoane care sunt persecutate si amenintate cu moartea pentru ceea ce scriu, spun si cred.

Un alt lucru care m-a impresionat la aceasta carte, la autoarea ei de fapt este increderea pe care o are in propriile ei forte in primul rand dar si in sistemul politic despre care invata. Studiind stiinte politice la universitatea din Leiden, devine mai tarziu membra a parlamentului si desi nu se poate spune ca a rezolvat toate problemele pe care le-a ridicat, cel putin a atras atentia asupra lor si multe lucruri s-au intamplat tocmai datorita curajului cu care si-a expus punctele de vedere.

Gasiti pe Wikipedia mai multe informatii despre ea, dar va recomand sa cititi cartea!

Laura Restrepo - Delir

Titlu original: El Delirio
Autor: Laura Restrepo
Lungime: 230
Atmosfera: interesanta
Citibilitate: oarecum
Recomand: nu m-am hotarat

Mi-a luat asa de mult timp pana am terminat acest roman incat nici nu mai stiu cand l-am inceput. Nu as vrea sa va las de la inceput impresia ca ar fi o carte greoaie, pentru ca nu este. Are insa un feeling aparte, iti solicita toata atentia si nu-i tocmai o carte pe care sa o poti citi oriunde.

Povestea se desfasoara pe mai multe planuri care de-abea spre sfarsit se intrepatrund si incepi sa intelegi in ce fel sunt relevante pentru intreaga poveste. Desi de cele mai multe ori bucatelele de poveste sunt delimitate, uneori propozitiile go on and on and on si nu-ti dai seama ca de fapt, s-a sarit la o alta idee. 

Mi-a displacut haosul acestui roman, asa cum mi se intampla ades, sa nu reusesc sa apreciez povestea pentru ca sunt prea obosita cand citesc si nu reusesc sa ma concentrez. Dupa mijlocul romanului insa, cand lucrurile sunt o idee mai clare parca a mers mai usor si am reusit sa-l urmaresc asa cum merita.

Personajul "delirant" al acestui roman este o domnisoara de familie buna care isi permite libertati hipioate tocmai datorita acestui background. Pana si nebunia ei pare o manifestare de snobism, care ii este fie iertata, fie ignorata in functie de persoanele cu care interactioneaza. Totul se invarte in jurul deliruli ei, al bolii ei care pare uneori nici macar sa nu o regrete. E insa adevarat, ca in contextul vietii ei - cu un tata agresiv si adulter pe care il idolatrizeaza, o mama pentru care aparentele sunt mai importante decat orice chiar si decat fericirea proprie, un frate traficant si altul prezent doar prin slabiciunile sale - e mai simplu sa fii nebun.

Pana la urma, am sa recomand totusi acest roman, in ciuda pasajelor care va vor face sa vreti sa renuntati si in ciuda haosului care il domina din cand in cand. Atmosfera este tocmai potrivita cu ceea ce cred ca vrea de fapt sa descrie autoarea  si anume o problema psihica, reala si felul in care se manifesta aceasta.

Va las aici o recenzie mai pertinenta ca eu nu prea mai stiu ce sa scriu. :)

The Book Thief - Markus Zusak

Titlu original: The Book Thief
Autor: Markus Zusak
Lungime: 550
Atmosfera: interesanta
Citibilitate: da
Recomand: da

Aceasta este inca una dintre cartile pe care le-am cumparat fara sa stiu nimic despre ea. Se pare ca fac acest lucru destul de des in ultimul timp. Initial am crezut ca am facut o greseala cu ea. Povestea incepe cam stangace si povestitorul ne lasa sa aflam de la inceput cine este - moartea insasi. Ideea mi s-a parut cam trasa de par si "Moartea" parea ca se forteaza sa para umana. Apoi am realizat ca intreaga poveste se desfasoara in Germania lui Hitler, inainte si in timpul celui de-al doilea razboi mondial ceea ce iar mi s-a parut un pic fortat. Sunt atatea povesti si povestiri din perioada aceea... subiectul este deja tras de par la maxim si intins pe toate fetele, mai mult decat merita.

Nu stiu sa spun exact in ce moment m-a captivat povestea. Poate ca atunci cand Liesel, o fetita care isi pierde mama, fratele si este nevoita sa se mute la o familie adoptiva in alt colt al tarii, invata sa citeasca. Si asta numai pentru ca ultima amintire care o leaga de fratele sau este o carte pe care o divinizeaza inca inainte de a stii despre ce este. 

Aceasta fata va deveni hoata de carti. Ceva in aceasta sintgama suna tare romantic si aproape scuzabil iar situatia fetei este cu atat mai interesanta cu cat cartile furate de ea sunt singurele care ii ofera un sentiment de mandrie si implinire. Tot ele o ajuta sa dezvolte o frumoasa legatura cu tatal ei adoptiv, cel care o si invata sa citeasca. De fapt, pe parcursul romanului, furtul este privit nu ca pe ceva rau ci ca o activitate eliberatoare, o razvratire pre-adolescentina, singura metoda prin care niste copii stiu sa protesteze (chiar daca inconstient) impotriva razboiului. 

Este interesant de citit despre razboi si din puntul de vedere al unor germani care traiesc intr-o suburbie saraca. Pentru ei, razboiul inseamna adaposturi anti-bombardamente, rude plecate la lupta si siruri de evrei care defileaza catre lagare. Si, indiferent de parerile lor politice, toti tac si observa. 

Pe masura ce lectura avanseaza, am descoperit din ce in ce mai multe scene impresionante. Doua dintre ele chiar mi s-au parut atat de frumoase incat pot spune chiar ca sunt printre cele mai frumoase citite de mine.

Prima ar fi cea in care Liesel le citeste vecinilor pentru a-i linisti in timp ce se aflau intr-o pivnita adapostindu-se de bombardamentele de deasupra. Este momentul ei de glorie, vocea si lectura ei este asteptata apoi cu nerabdare de fiecare data cand se refugiaza in timpul bombardamentelor.

O alta scena este chiar si mai impresionanta. Oraselul in care locuieste Liesel cu parintii adoptivi se afla aproape de lagarul de concentrare de la Dachau. In mod frecvent, prin oras trec evrei condusi catre lagar. intr-unul din cazuri, tatal adoptiv al fetei ii ofera, din instinct, unui evreu  dintre cei condusi catre lagar o bucata de paine. Actiunea negandita ii provoaca o gramada de probleme inclusiv faptul ca este trimis in razboi cu o sarcina groaznica - aceea de a culege cadrave.

As avea multe sa va mai povestesc despre aceasta carte dar cum nu-mi place sa fac rezumate sper ca v-am starnit interesul doar cu aceste mici detalii. E o carte de citit! Mie mi-a placut desi impresia initiala a fost destul de proasta. Sunt multe detalii si scene care va vor placea cu siguranta.

Kobo Abe - Femeia nisipurilor

Titlu original: Suna no onna
Autor: Kobo Abe
Lungime: 186 pagini 
Atmosfera: apasatoare
Citibilitate: suprarealista
Recomand:nu

 In mod evident, literatura provenita dintr-un colt de lume atat de indepartat de noi nu poate sa nu ni se para macar un pic ciudata. Desigur ca simbolurile si semnificatiile vor fi altele, atmosfera diferita si temele stranii. Si asta insa este tot un fel de discriminare asa ca poate ar fi trebuit sa citesc Kobo Abe fara sa ma gandesc la numele sau nationalitatea sa.

M-am urnit greu printre paginile acestui roman. Kobo Abe este un scriitor atent si precis: descrie tot de la sentimente si trairi greu de pus in cuvinte pana la detalii de genul formei si culorii unor picioruse de musca. Talentul sau mi-a fost evident inca de la inceput chiar daca povestea in sine m-a plictisit in mare parte. Pana spre jumatatea micului roman, nu reusisem inca sa identific scopul tuturor acelor descrieri nesfarsite. Intr-adevar, intregul roman se simte ca o descriere. 

Privind in urma insa sunt totusi in stare sa identific cateva teme frumos, chiar admirabil conturate. Personajul principal al romanului, un nefericit profesor pasionat de entomologie este un puternic simbol al singuratatii. Singur acasa, la scoala, in perindarile sale dupa insecte si chiar si in teribilul sechestru in care se va trezi pe neasteptate. Este in permanenta singur si sechestrat in propria lui existenta lucru care il apasa intr-atat incat, in final renunta sa mai lupte. 

Aflandu-se in cautarea unei specii noi de insecte se trezeste rapit de niste sateni care traiesc printre nisipuri si supus unei munci sisifice de inlaturare a nisipului din vagauna in care locuieste. Initial este in permanenta revoltat, cum este de asteptat, isi doreste mereu sa fuga. Nici macar prezenta unei femei mai mult sau mai putin intr-o situatie asemanatoare nu il consoleaza. Situatia in care se gaseste personajul este absurda si apasatoare la fel si atmosfera generala a cartii. Totul pare o metafora amara si deloc subtila. Viata este grea, conditiile insuportabile si nu ne ramane decat sa ne resemnam.

Julian Barnes - Pedantul in bucatarie

Titlu original: The Pedant in the Kitchen
Autor: Julian Barnes
Lungime: 180 pagini mititele
Atmosfera: amuzanta
Citibilitate: cu siguranta
Recomand: da

Desi nu am fost cine stie ce impresionata de Barnes cu ocazia altor romane, am stiut de la inceput ca Pedantul va fi una dintre cartile care vor ramane la mine in biblioteca. Desigur, a ajutat foarte mult si faptul ca ma pasioneaza subiectul discutat aici. :) De fapt, cartea mi-a placut atat de mult incat as considera necesar sa v-o citez in totalitate numai asa...ca sa nu pierdeti nici un rand din ea. Si totusi, realizez ca pentru un om care nu are nici cea mai mica inclinatie catre bucatareala, cartea va fi cam plictisitoare. Lucru care nu ma face insa sa renunt la a o ridica in slavi.

Ceea ce mi-a placut de la inceput a fost ca m-am identificat perfect cu personajul. Ceea ce povesteste sunt experientele si gandurile mele din anii trecuti cand bajbaiam prin bucatarie incercand sa nu ma mai ard/stropesc/manjesc cu diverse ingrediente. Barnes imi pare acum peste masura de talentat in descrierile pe care le face, in felul in care foloseste experiente atat de comune si le transforma in literatura. Desigur, este evident parca, printre randuri faptul ca volumul este totusi o adunatura de mici articole aparute in The Guardian. Intreaga carte este presarata atent cu doze de umor, zicatori populare, anecdote si amintiri de tot felul. Poate din acest motiv se si citeste atat de usor si cu atata drag. 

"Cu gatitul mi s-a intamplat ca si cu sexul, politica si religia: cand l-am descoperit era prea tarziu ca sa imi mai intreb parintii." 

Printre astfel de vorbe de duh, exemple de retete, instructiuni si indrumari referitoare la cartile de bucate, retete, moduri de preparare si de servire iti vine greu sa ridici ochii din carte. Pentru o carte de divertisment, fara pretentii prea mari, am invatat totusi o groaza de chestiute haioase si mi-am notat o multime de retete si titluri de carti de bucate la care as vrea sa revin. 

 V-as scrie mai multe despre ea dar sunt convinsa ca nu sunteti cu toti pasionati de subiect. Oricum o recomand ca lectura usoara si amuzanta si mai ales pentru linistirea nervilor de bucatar incepator. :) Gasiti aici un mic fragment sa va faca pofta de lectura.

Leapsa cu carti

Am gasit o leapsa faina aici si cum de mult n-am mai prestat asa ceva m-am gandit sa o fac si eu. Sa vedem ce iese. :)

Câte cărți ai citit până acum în 2010?
In jur de 15. Nu pot sa apreciez exact pentru ca sunt multe pe care nu le-am adaugat pe blog.

Câte cărți de ficțiune și câte de non-ficțiune?
Doar una de non - fictiune si anume Metafizica sexului. In rest, I mostly read fiction.

Care e proporția de scriitori bărbați vs. femei?
3 femei si restul barbati.

Care e cartea preferată citită până acum în 2010?
Anthony Bourdain - Kitchen Confidential si cele din seria Avalon.

Care e cartea care ți-a plăcut cel mai puțin până acum în 2010?
Chuck Palahniuk - Bantuitii

Ai început vreo carte și n-ai putut să o termini?
Da, cea de mai sus.

Care e cea mai veche carte citită?
1001 de nopti, desi nu am citit-o in intregime.

Dar cea mai nouă?
Taramuri pustiite - povesti ale apocalipsei

Cel mai lung și cel mai scurt titlu?
Taramuri pustiite - povesti ale apocalipsei si Bantuitii

Cea mai lungă și cea mai scurtă carte?
Cea mai scurta - Pedantul in bucatarie de Barnes; cea mai lunga nu stiu...poate 1001 de nopti.

Câte cărți împrumutate și/sau de la bibliotecă?
2 imprumutate, niciuna de la biblioteca...de cand imi permit sa le cumpar nu prea mai merg la biblioteca.

Câte cărți citite sunt traduceri?
Mai mult de jumate.

Care e cel mai citit autor anul acesta?
Rushdie.

Ai recitit vreo carte?
Nu.

Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?
Nu m-a fascinat nimeni intr-atat incat sa-i mentionez.

Ce țări ai vizitat prin cărțile citite?
India, America, Marea Britanie, Maroc, Atlantida (:P).

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ți-ar fi fost recomandată?
Metafizica sexului.

Ce scriitori descoperiți în 2010 ai vrea să citești mai mult?
Probabil ca as mai citi niste SF daca as avea ocazia. Si Alice Sebold.

E vreo carte a cărei lectură îți pare rău că ai amânat-o?
Am Viata unui om singur a lui Adrian Marino dar nu stiu cand ajung la ea.

Nu vreau sa oblig pe nimeni sa o faca dar daca va hotarati sa-mi spuneti si mie, ca-s curioasa sa citesc si pe la altii! :D

Chuck Palahniuk - Bantuitii

Titlu original: Haunted.A Novel of Stories
Autor: Chuck Palahniuk
Lungime: 439
Atmosfera: deprimanta
Citibilitate: depinde de cititor
Recomand: nu 

 Cred ca am o luna sau mai mult de cand ma chinui sa termin aceasta carte. Imi este foarte greu sa las o carte pe jumate citita dar am pierdut atata timp chinuindu-ma sa o termin incat, in acest moment chiar nu ma mai intereseaza de nici un fel.

Stiu cat de laudat si apreciat este Palahniuk pe la unii si altii dar nici asta nu a reusit sa ma convinga.

Bintuitii este o satira clara la adresa unei societati obsedata de capra vecinului. Referirile constante la reality show-uri precum si limbajul si comportamentele caracteristice personajelor pe care le vedem la telvizor sunt mai mult decat evidente. Societatea din roman este una profund influentata de emisiunile televizate; ei vorbesc, gandesc, apreciaza si analizeaza numai in conformitate cu cele invatate, uneori pe nestiute, de la televizor. Reality-show-urile sunt religia omului modern si asta se reflecta cu varf si indesat in acest roman.
In general, parerea mea este ca orice carte are ceva  bun in ea si de cele mai multe ori ezit cand e vorba sa o desconsider si totusi ...Bintuitii mie nu-mi plac deloc. Atmosfera mi se pare prea apasatoare si violenta si vulgaritatea scrisului sunt prea in your face pentru mine. O mana de oameni participa la un experiment inchizandu-sede dragul artei intr-un teatru dezafectat. Fiecare dintre ei vrea sa scrie marea carte dar nu reusesc decat sa se dezumanizeze, schingiuindu-se fizic si psihic fara cea mai mica urma de constiinta si /sau moralitate. Daca asta o fi arta horror a lui Palahniuk, eu nu o inteleg si nu o agreez. Nu vad deloc comicul unor situatii tragice (fie ele si fictive) si nu pot sa citesc despre abuzuri si violente fara sa ma afecteze.
Am renuntat asadar la aceasta carte. Reusisem sa citesc pana pe la mijloc dar chiar nu vreau sa ma mai aflu in centrul acelei atmosfere deprimante, nici macar ca cititor.
Asa ca...bye bye Palahniuk...see you never.



P.S. Daca doreste cineva cartea...i-o dau cu 10 lei. Arata ca noua, a stat mai mult pe noptiera decat la citit.

Alice Sebold - Minunatele oase

Titlu: Minunatele oase
Autor: Alice Sebold
Lungime: numai buna
Atmosfera: trista dar fara a fi apasatoare si cu mici accente amuzante
Citibilitate: mare, am citit-o cu muzica si/sau tv deschis
Recomand: da

Ca intotdeauna, o carte pe care o citesc absolut intamplator si pe neasteptate, imi place mai mult decat ceva ce astept sa citesc de luni de zile. Minunatele oase a fost o astfel de surpriza, in ciuda faptului ca in general nu agreez violenta in lecturile mele. Aici ar fi mai degraba vorba de aluzii la violenta desi uneori imaginile scrise devin socant de vizuale.
Pe scurt, o tanara este omorata brutal si intreaga viata a familiei ei este, understandably, data peste cap. Deznodamantul acestei tragedii este unul previzibil - familia se destrama, fiecare traindu-si durerea in propriul univers.
Dupa cum ziceam, in mod normal nu agreez subiectele de genul acesta dar acest roman este scris bine, intr-un stil antrenant, intr-un fel tipic american. Am citit-o ca pe un scenariu, ceea ce inseamna ca lectura a curs pur si simplu. Am aflat ulterior ca exista si film dupa ea (americanii fac filme dupa toate cartile care le plac).
Interesanta este, insa, perspectiva. Naratorul omniscient este chiar Susie, fata care se trezeste dintr-o data in viata de dupa moarte. Nu se stie exact daca este vorba de rai, desi ea asa pare sa creada. Totul in jurul ei este asa cum si-ar fi dorit si poate observa tot ce se intampla pe pamant in viata celor care i-au fost apropiati, inclusiv criminalul. Ceea ce este interesant insa este faptul ca ea nu pare suparata sau infuriata. Cel mult, este, din cand in cand, trista. Ii priveste pe cei de jos aproape obiectiv desi isi doreste sa ii poata influenta. Desigur, este uneori invidioasa vazandu-i crescand pe colegii ei si facand lucruri pe care ea nu le va face niciodata. Pare insa a avea un fel de resemnare si regretele ei nu sunt pentru propria ei viata ci pentru a celor pe care i-a lasat in urma. Adesea, Susie pare chiar fascinata de felul in care familia ei incearca sa treaca peste tragica si neasteptata ei moarte.
Totusi, ea ramane un simplu narator. Adevaratele personaje sunt parintii. fratele si sora ei precum si unii dintre colegii de scoala. Oricat de adevarat ar fi ca povestea porneste de la Susie, personajele de pe pamant sunt cele mai bine conturate. Cele care exista cu adevarat in realitatea romanului. Durerea si gandurile lor sunt clare si bine definite prin tot ceea ce fac, pe cand Susie pare doar ca pluteste printre randuri, ceea ce gandeste si exprima nu este intotdeauna coerent sau clar. In fond, este doar o fantoma...
Autoarea are un scris placut, citibil, imbinand cu succes momente din viata anterioara a familiei si din prezentul trist si dureros pentru ei. In mod surprinzator, sfarsitul nu este pe deplin trist. Desi din moarte nu se intoarce nimeni, parca reusim sa zambim pe masura ce legaturile de familie rupte de moartea fetei incep sa se refaca. De fapt, pe intreg parcursul cartii exista mici anecdote, fie povesti amuzante din trecutul familiei fie scene emotionante care ne fac sa trecem mai usor peste inceputul atat de deprimant si chiar, la final, sa o consideram o carte buna.
All in all, mi-a placut cartea si daca ar fi sa imi mai pice pe mana ceva de aceasta autoare as citi cu siguranta.

Fata cu portocale si diverse alte aberatii... :)

La inceputul colectiei Cotidianul am fost mare fana. Multe luni de zile am cumparat saptamanal, aproape ritualic, cartea de la ziar (uneori cu nervi, alteori cu pile). Apoi lucrurile au inceput sa se imputa, pe masura ce si citeam din ele, mi-erau din ce in ce mai uracioase. Unele traduceri le-am gasit de-a dreptul deplorabile, altele erau pline de greseli de ortografie sau tipar sau cum s-or mai numi, in orice caz, greseli care mie mi se par inacceptabile. Mi-era jena ca le facusem atata reclama si ca le aveam in biblioteca.
Intre timp, au aparut carti si pe la alte ziare, si, in ciuda controverselor datorate acestor carti, le-am gasit mai ingrijite si mai atragatoare decat cele care dadusera tonul acestei mode. Desigur, am fost mult timp dezgustata de bisnita care se facea cu ele. M-am simtit si eu, ca orice cititor pasionat, calcata in picioare si jignita de faptul ca niste vanzatoare analfabete de la chiosc controlau achizitiile livresti ale atator oameni. Dar mi-a trecut. Oferte bune la carti valoroase se gasesc acum peste tot. Iata insa ca a fost nevoie de scandalurile cartilor de la ziar ca editurile sa-si dea seama ca reducerile de preturi le aduc bani in buzunare.
Am reusit cu greu sa ma dezbar de obiceiul de a cumpara cartea de la Cotidianul...nu-mi place sa renunt la obsnuinte si mi se parea total aiurea sa-mi las colectia incompleta. Cu toate astea, cand am vazut ca au dat in boala antologiilor am renuntat si am facut ceea ce ar fi trebuit sa fac in the first place. Am cumparat numai ce ma interesa.
Fata cu portocale a fost insa unul dintre volumele pe care nu le-am luat... it didn't really appeal to me, ca sa zic asa. Si dupa ce am vazut-o laudata peste tot ma tot gandeam...ca taman asta sa fie norocul meu, sa o pierd exact pe cea care s-ar putea dovedi buna. Asa ca iata-ma din nou la vanatoare de carti de la ziar. :))
Gasind-o intr-un final, am pus-o la rand...caci eu, like all of you out there reading my ramblings, am o coada comunista de carti ce se asteapta citite. :) I-a venit randul la inceputul acestui an cand parca nu-mi dadea mana sa incep nimic serios(a se citi mai lung de 200 de pagini).
Si as fi vrut sa-mi placa. As fi vrut sa incep anul cu ceva care sa ma dea pe spate. O carte care sa ma motiveze si sa ma impinga spre alte si alte lecturi. Nu a fost sa fie insa...
De la inceput m-a deranjat povestea intrerupta pe care naratorul nu prea se pricepe sa o spuna. Un pusti are o viata cam ciudata dar nu tocmai nefericita. O scrisoare de la tatal sau mort acum multi ani este gasita intamplator si inmanata acestui adolescent rebel. Prin ea, face cunostinta cu tatal sau mort demult dar si cu mama care a fost langa el dar, ca orice alt adolescent, nu a privit-o prea indeaproape. Nu e tocmai ce am numi o poveste palpitanta dar nu asta o strica.
Eu sunt cititorul omniscient, care il urmaresc pe acest baiat citind scrisoarea melodramatica si un pic ridicola a tatalui dar, in acelasi timp, ma intrerup pentru a-i citi gandurile acestui pusti nerabdator care in loc sa citeasca pana la capat face un milion de supozitii si isi da cu parerea despre fiecare cuvintel pe care-l citeste. Pentru mine a fost o experienta destul de haotica si chiar neplacuta uneori. Ca sa nu mai zic ca pustiul mi-a fost total antipatic.
Poate ca spre sfarsit, povestea de dragoste a parintolor acestui baiat m-a induiosat. Dar asta numai pentru ca sunt fata...si hormonii caracteristici ma imbie sa ma smiorcai la orice poveste de dragoste cat de putin emotionanta.
Nu recomand aceasta carte. Nu mi-a placut si mi s-a parut o pierdere de timp.

Recomandari din 2009 si la multi ani!

Anul care a trecut n-a fost pentru mine printre cele mai prolifice in ceea ce priveste lectura. Am inceput in forta dar spre sfarsit nu am mai reusit sa ii dedic atat de mult timp pe cat as fi vrut.

Acum, mi s-a adunat teancul de carti de citit si cum mi-am rezolvat cam toate problemele, pot sa recuperez teren.

Dintre bucuriile livresti de anul acesta imi amintesc cu placere si recomand:

Midnight's Children - Salman Rushdie
Doina Jela - O suta de zile cu Monica Lovinescu
Gabriela Melinescu - Jurnal suedez 1
Sam Savage - Firmin
Jhumpa Lahiri - Porecla
Neil Gaiman - Coraline
M.Z.Bradley - Doamna din Avalon


Printre altele, pe lista in 2010 am:

• Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu - Mihail Sebastian
• The Kite Runner si A thousand Splendid Suns de Hosseini Khaled
• Sylvia Plath - Johnny Panic si Biblia Viselor
• Jurnalul unei fiinte greu de multumit - Jeni Acterian
• 1001 de nopti

S-aveti un an bun, cu timp liber atat cat va doriti, buget considerabil pentru carti :), mintea limpede si alegeri potrivite.

La multi ani!

Schimb de carti Constanta - octombrie

Dupa o pauza prelungita, SdC revine la Constanta, sper eu, cu forte proaspete. V-am pregatit carti noi si va astept cu ganduri bune si idei frumoase. Sunt nereabdatoare sa ne revedem…recunosc, mi-ati lipsit. Mi-au lipsit cartile surpriza si descoperirile interesante, povestile si proiectele voastre, plangerile si laudele de tot felul.

Ne revedem asadar, cu voie buna, in acelasi bar care ne-a primit mereu - In Vama, duminica 11 octombrie, ora 15.00.

M-as bucura sa stiu daca doriti sa veniti...puteti lasa un comentariu in acest sens :).

Daca nu stiti ce este Schimb de Carti, vedeti aici!

Zece carti ce merita citite

Am primit o leapsa mai veche de la Bianca si de cateva saptamani ma tot gandesc la ea. E tare greu sa aleg doar zece carti din toate cele care mi-au placut. De fapt...e imposibil. Voi enumera aici cele 10 carti care imi vin acum in minte...care m-au impresionat pe cand le-am citit. Daca refac leapsa peste o saptamana probabil ca voi alege alte carti.

1. Maestrul si Margareta - Bulgakov: un roman atât de fascinant şi de breath-taking încât. deşi l-am citit de vreo trei ori şi am vazut şi un serial făcut după el, tot nu sunt în stare să spun mai mult decat...uau!

2. Mândrie şi prejudecata- Jane Austen: neapărat în limba engleză, este un adevărat regal de limbaj şi conversaţie.

3.Un veac de singurătate - G G Marquez: pentru că există poveşti şi pentru oameni mari şi pentru că aceştia ar trebui să le ia în seamă.

4. Poezii - Nichita Stănescu: pentru că în toată lumea asta de când e ea lume civilizată şi cu peniţa în mână nu a mai existat un aşa poet!

5. Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde: pentru că e bine să ne cunoaştem lungul nasului.

6. Patrick Suskind - Despre iubire şi moarte:

7. Henry Miller - Sexus: pentru că vine o vreme când trebuie să renunţă la prejudecăţi şi să ne acceptăm dorinţele de orice fel.

8. Convorbiri cu Octavian Paler: mai multe lecţii decât într-un an de şcoală

9. Jurnalul Fericirii - N. Steinhardt: pentru că e important sa ştim!

10. La alegere între Salman Rushdie - Copiii din miez de noapte şi Haruki Murakami - Cronica păsării arc: pentru că eu sunt de părere că trebuie gustate toate prăjiturile de pe masă! :)

Nu o dau mai departe că se pare că deja a făcut-o toată lumea în afară de mine! :)) Poate doar stăpânului BughiMamboRag...pentru că e un blog tânăr şi pentru numele pe care şi l-a ales. :)

Din concediu

Tot m-am străduit să postez achiziţiile concediului şi nu am mai apucat din diverse motive tehnice. :)

Cartea pe care o luasem de citit pe tren s-a dovedit a fi un adevărat dezastru. Atât de dezastru încât am şi uitat cum se numea şi nu am timp acum să o caut în bibliotecă. Drept pentru care, m-am răzbunat achiziţionând cărţi.

Şi nu a fost deloc greu când am găsit în Sibiu librăria Humanitas care avea un catralion de reduceri. :) Cu greu m-am abţinut să nu-mi las (IAR) toţi banii acolo.

Am luat aşadar - Malina de Ingeborg Bachman pe care deşi o doream de mult, mă tot chinui de o lună aproape cu ea şi nu se lipeşte de mine de nici o culoare. E un haos total în romanul acesta şi cred că va rămâne neterminat.

Doua romane ale dragei mele Isabel Allende - Ines a sufletului meu şi Despre dragoste şi umbră. Şi pentru că era super ofertă, am luat ş Istoria iubirii la juma de preţ sau gratis...nu mai ţin minte :)). Oricum...a fost super oferta! Ador super ofertele atunci când se aplică şi la alte cărţi decât cele de duzină.

Copiii lui Hurin e împrumutată...şi nu se ştie încă dacă şi când îi va veni rândul. :)

Ei şi astea au fost. Dacă vreţi poze de prin concediu le găsiţi aici şi bunătăţi de tot felul aici.

Diana

In Memoriam - Stephane Audeguy

A fost şi s-a dus şi concediul de anul acesta...a fost o săptămână frumoasă şi lungă. În mod uimitor, relativitatea timpului a funcţionat cam invers căci fiecare zi mi s-a părut lungă cât trei zile normale, deşi m-am simţit extraordinar. Acum, rămăsesem datoare cu vreo 2 recenzii, una dintre ele o găsiţi mai jos iar cealaltă o să urmeze în curând, sper.
Tot în curând, sper să procesez şi pozele de vacanţă şi să vă prezint sacoşa de cărţi achiziţionate! Ce pot să zic, nu m-am putut abţine..era superofertă! :)))

Am fost întotdeauna o persoană curioasă...mai ales în ceea ce priveşte cărţile. Dacă o carte îmi oferea ceva inedit, nu puteam să dorm de curiozitate. Dar asta se întâmplă, cred, şi altor cititori pasionaţi. Curiozitatea mea, însă, o ia uneori pe făgaşe mai ciudăţele şi mă interesează lucruri care pe alţii îi cam înspăimântă. Cam aşa s-a întâmplat şi această cărticică, despre care am citit două rânduri în Dilemateca şi mi-am luat-o imediat pentru că nu mai puteam de curiozitate... :)

Nici că se putea o carte mai potrivită înainte de concediu. Citită în câteva reprize scurte, printre picături la servici şi înainte de somn, acasa, cărticica aceasta mi-a adus zâmbetul lecturii pe buze... Nici nu-mi amintesc când am citit ultima oară ceva aşa haios. Ştiu că pare ciudat, având în vedere titlul, să spun despre ea că este haioasă dar chiar are o doză de umor ce nu poate fi ignorată. Este un compendiu de tragicomedie demn de toată lauda.

Autorul alege un număr de personaje faimoase sau din contră, absolut necunoscute (atât de necunoscute încât nu li se ştie nici măcar numele mic) şi le pune la un loc într-un compendiu de morţi şi circumstanţe mortuare de tot hazul.

De unde vine hazul, vă întrebaţi...ei bine, numai şi numai din talentul autorului. Să faci ceva amuzant dintr-o enumerare de morţi... nu-i lucru de lepădat. Situaţiile sunt triste dar prin ridicolul şi mundanitatea lor devin hilare.

Tennessee Williams moare sufocat de un dop, Cezane de dragul artei...la care nu a putut renunţa nici măcar pe timp de furtuna. La 83 de ani, Victor Hugo face dragoste pentru ultima oară iar Paul Valery seamănă, după moarte, din ce în ce mai mult cu Mallarme.

Unele anecdote sunt seci şi la obiect...ca de exemplu cea referitoare la Jimi Hendrix sau Stendhal. Altele, îţi lasă un gust amar. Infamul Joseph Mengele moare repede, fără suferinţă, la 85 de ani şi o mamă indulgentă îi permite fiului să îşi urmeze visul de a fi pilot ...al avionului care aruncă bomba pe Hiroshima.

Desigur, unele morţi sunt atât de tragice încât nici măcar colegele lor de pagină nu reuşesc să ne descreţească fruntea. Aşa de pildă, căţeluşa Laika, ce deschide volumul dar şi înfiorătorul cancer care-l macină pe Freud la sfârşitul vieţii.

Am rămas foarte impresionată de această cărticică. În cele puţin peste 100 de pagini ale ei, mi-a oferit mai multe informaţii decât multe alte cărţi la un loc. Informaţii ciudate, ce-i drept, dar interesante şi inedite. Aceste detalii atât de atent alese, permit parcă cititorului să se apropie de personajele considerate celebre, să le vadă în cel mai vulnerabil moment al lor, să le coboare de pe piedestal şi să le privească în ochi de la acelaşi nivel. Poate că acesta este motivul pentru care mi-a plăcut atât de mult această cărticică în ciuda mesajului care răzbate printre rânduri. Moartea vine singură, şi numai când vrea ea. Aşa că mai bine o aşteptăm zâmbind...zic eu. :)

Despre Mihail Sebastian si gone fishing...

Cu cât eşti mai tânăr, cu atât eşti mai uşor de impresionat. Acesta este un adevăr general valabil şi mai ales aplicabil în cazul lecturilor. Nimic nu e mai impresionant pentru o adolescentă pasionată de lectură decât o pveste de dragoste şi un destin tragic. Cam asta am păţit eu cu Mihail Sebastian. Am citit iniţial Accidentul...care m-a fermecat. Pe vremea aia nu credeam că şi bărbaţii ştiu să iubească (16 ani...ce vârstă cinică) iar Accidentul m-a transformat în fiinţa romantică şi încrezătoare care sunt acum. (Ceea ce nu mi-a prins rău deloc.)

A urmat Orasul cu salcâmi şi Jurnalul... Ca detaliu complet neimportant, vreau să vă dezvălui şi faptul că la vremea aceea eram tare îndrăgostită de un coleg care mi-a împrumutat Jurnalul lui Sebastian. Poate că şi asta a avut o oarecare influenţă asupra faptului că am găsit Jurnalul genial şi incredibil de impresionant.
Anul trecut am citit din nou acest Jurnal al lui Sebastian şi impresia a fost complet diferită. Deşi am rămas la părerea că este o carte care trebuie citită, impresiile imediate de lectură au fost complet diferite. Am trecut cu ironie peste pagini şi de multe ori l-am judecat ca fiind delăsător şi smiorcăit.

Aşadar, ce înseamnă Mihail Sebastian pentru mine? Ca în cazul tuturor autorilor pe care i-am citit, mi-au rămas în minte circumstanţele în care l-am citit...16 ani...prima amorezare...atât de o persoană, cât şi de un autor. Aş putea oare să spun că e prima dragoste literară? Poate că da...deşi şi pe Henry Miller l-am iubit tare mult atunci, cam în aceiaşi perioadă. :)
A fost şi prima mea confruntare cu antisemitismul românesc. Prima oară când am conştientizat că artiştii/scriitorii nu sunt imuni la politică şi probleme lumeşti.

Rândurile acestea sunt scrise drept răspuns la întrebarea lui Dragos C: dacă ar fi să spuneţi ce înseamnă mihail sebastian pentru voi, ce-aţi spune?

Mi s-a părut interesant să vă las această temă de gândire pentru următoarea săptămână în care eu voi fi într-un mult aşteptat concediu. :D
În caz că vă interesează, mi-am luat de citit în concediu: Negurile din seria Avalon şi In Memoriam.

Aşadar, GONE FISHING... and walking, and sightseeing, and book shopping, and seeing friends and family, and taking pictures and enjoying other people's cooking and other people's libraries :)) Ne citim într-o săptămână.

Diana

Michael Ondaatje - Pacientul Englez

De când zace cartea aceasta la mine în bibliotecă, nici eu nu mai ştiu. Cert este că în sfârşit am reuşit să o citesc şi o pot muta liniştită pe raftul celor citite. Am întotdeauna o mică reţinere când vine vorba să citesc o carte după care s-a făcut un film. Nu ştiu exact de ce, că doar cartea a fost scoasă mai întâi. Mai ales dacă am văzut deja filmul...romanul respectiv nu mai are nici o şansă.
Cum însă nu-s mare "privitoare de filme", nu am apucat să văd Pacientul englez aşa că iată-mă cu cartea în braţe vreo săptămână. Tocmai terminasem Evanghelia dupa Satana, o carte foarte antrenantă, când am dat peste acest roman al lui Ondaatje, făcând ordine în colecţia Cotidianul. Trebuie să spun, în primul rând, că a fost un roman liniştitor. După zbuciumul şi aventuile Evangheliei, mi-a prins bine această poveste serioasa şi tristă pe care am citit-o pe îndelete şi rumegând informaţia.
Primele 50 de pagini au fost mai dificil de asimilat. Mi-a luat ceva timp până să intru în atmosfera cărţii şi să deosebesc personajele. Poate că haosul de la început vrea tocmai să redea haosul războiului care face obiectul principal al vieţii personajelor. Trecusem bine de jumătatea cărţii când am realizat că povestea se învârte de fapt în jurul unei mari iubiri (ceea ce m-a emoţionat, desigur) şi am început să acord mai multă atenţie poveştilor anumitor personaje.
Ideea unei infirmiere care ingrijeşte de un pacient cu arsuri grave şi pe deasupra cu probleme de memorie este, oricum, tare romantică. Unde mai pui şi că respectivul pacient se dovedeşte a fi un mare spion iar infirmiera se îndrăgosteşte de un soldat care dezarmează bombe. Când am reuşit să pun cap la cap toate aceste detalii, lectura s-a desfăşurat mult mai uşor şi povestea mi-a părut mai fluidă şi mai demnă de aprecieri. Am mai recunoscut şi altă dată că nu apreciez cine ştie ce haosul artei/literaturii post moderne, drept pentru care mă bucur când citesc un roman ordonat.
Şi cine ar fi zis, după debusolarea de la început că voi sfârşi prin a citi un roman de dragoste cam dezordonat însă o poveste tandră, liniştita şi tristă.
Vă las mai jos câteva rânduri care m-au impresionat şi pe care merită să le citiţi în cazul în care nu veţi apuca să citiţi romanul în întregime.

Când îi întâlnim pe cei de care ne îndrăgostim, un colţ al spiritului nostru devine un istoric, un pedant, imaginându-şi sau amintindu-şi o întâlnire în care celălalt a trecut nepăsător [...] . Dar toate părţile trupului trebuie să fie pregătite pentru sosirea celuilalt, toţi atomii trebuie să tresară într-o singură direcţie pentru a se ivi dorinţa.

Murim ascunzând în noi o comoară de amanţi şi triburi, gusturi pe care le-am înghiţit, trupuri în care ne-am scufundat şi-am înotat ca în nişte râuri de înţelepciune, firi în care ne-am urcat ca nişte arbori, temeri în care ne-am ascuns ca nişte peşteri. Vreau ca toate acestea să-mi fie înscrise pe trup când voi muri. Cred într-o asemenea cartografiere, a fi însemnat de natură. Nu doar a ne trece pe o hartă, ca nişte etichete, ca numele celor bogaţi înscrise pe clădiri. Suntem istorii comune, cronici comune. Nu suntem stăpâniţi de nimeni sau monogami în gesturile şi experienţele noastre.

Evanghelia dupa Satan - Patrick Graham

Îmi doream mult să citesc o carte care să mă ţină lipită de pagini până la sfârşit, care să îmi mă provoace să o "joc" în minte ca pe o piesă de teatru. Întâmplarea face că am dat peste o recenzie scurtă dar care mi-a stârnit interesul şi curiozitatea într-atât încât am purces la a face rost de cartea respectivă.
Am amânat un pic dezvăluirea titlului cărţii (deşi sunt convinsă că nu aţi putut evita să priviţi coperta) pentru că de la prima menţionare şi/sau privire a acestei cărţi, reacţia este una de cel puţin interes, cel mult repulsie.
Când am primit coletul (la locul de muncă - o mică gafă...) curiozitatea mi-a fost mai mare decât răbdarea (deşi ştiam cum arată coperta) şi am deschis-o pe birou, lucru care a stârnit reacţia imediată a colegilor - dezgust, revoltă, priviri piezişe...dar asta este o cu totul altă poveste, despre prejudecăţi şi impresii.
Prezentarea este însă excelentă. Una e să vezi poza pe site-ul editurii şi cu totul alta să ţii cartea în mână - impactul vizual este mare (roşu şi negru se potrivesc de minune cu imaginea de pe copertă şi font-ul ales pentru titlu) dar şi cel tactil căci coperta este dintr-o hârie fină şi aproape mătăsoasă.
Scriu aceste lucruri pentru că lectura acestei cărţi a fost o experienţă care mi-a cuprins toate simţurile, o lectură aşa cum ar trebui să fie toate. Deşi nu sunt vitale, aspectul şi prezentarea cărţii sunt importante, mai ales pentru un cititor pasional şi emotiv.
Inutil să spun că am terminat-o în 3 zile...şi ar fi durat chiar şi mai puţin daca mi-aş fi luat liber ca să o citesc non stop aşa cum aş fi vrut :) dar ştiţi voi cum e cu socoteala din târg, aşa că mi-am petrecut jumătate din săptămână citind şi cealaltă jumătate gândindu-mă la intriga acestui roman incitant.
Ca prim lucru pe care vreau să-l menţionez este că romanul este un thriller şi dacă nu se înţelege de la sine, menţionez şi că este o ficţiune! Şi subliniez acest lucru tocmai din cauza reacţiilor de care vorbeam mai sus, ale celor care judecă o carte...după copertă. De fapt, nu cred să fi citit vreodată un autor cu atâta imaginaţie şi putere de a inventa şi/sau crea personaje şi situaţii care să fie atât de uşor de luat drept reale. Pe tot parcursul romanului, ai impresia ca cineva este martorul acestor evenimente care par a se fi întâmplat în realitate. Cu cât mai socantă devine povestea şi cu cât mai mult încerci să te gândeşti că nu este decât o operă de ficţiune, cu atât mai mult devine neclar ce este real şi ce este imaginaţie.
Ca să aveţi o idee, declaraţia principală a acestui roman este că diavolul însuşi a pus stăpânire pe lumea (aşa cum o credem noi - creată de dumnezeu acum mult timp), după ce acelasi dumnezeu s-a cam supărat/plictisit şi a plecat îmbufnat la plimbare prin univers, lăsându-şi creaţiile de izbelişte.
Câţi dintre voi gândiţi deja - blasfemie?! Ei bine nu, nu e cazul, vă reamintesc că este o ficţiune! :) Găsim în ea teorii conspiraţionale vechi de sute de ani, mituri readuse la viaţă, temeri iraţionale şi imagini biblice demistificate. Un criminal în serie depăşeşte bariera timpului şi ajutat de forţele întunericului, face posibilul şi imposibilul pentru a pune mâna pe evanghelia care spune lucrurilor pe nume, care dezvăluie adevărul pe care biserica l-a ascuns atâtea sute de ani. Dumnezeu nu e mort, nici orb, nici surd - pur şi simplu s-a plictisit şi ne-a părăsit. În mare, cam tot ce-i trebuie unui thriller bun, demn de atenţie şi, de ce nu, demn de controverse.
Din cercetările mele reiese că romanul n-a fost încă tradus în engleză (nu ştiu dacă am dreptate), cartea este scrisă în franceză, Patrick Graham fiind un pseudonim, ceea ce explică faptul că, oficial, încă nu s-a revoltat nimeni, că nici o asociaţie creştină nu a cerut încă să fie interzis. Codul lui Dan Brown e bebeluş în faşă pe lângă acest roman pe care, sinceră să fiu, tare aş vrea să-l văd cel puţin la fel de mediatizat.
Nu am rezistat să nu compar romanul cu cel al lui Brown, dar adevărul este că nu sunt in the same league. Acesta are toate ingredientele necesare unui thriller bun si captivant, perfect pentru citit in vacanta sau cand simtiti nevoia să vă recreaţi de la alte lecturi mai solicitante. Îl recomand din toată inima, aşa cum nu am mai recomandat demult un roman, celor care cred in divinitate pentru că le va fi un exerciţiu de credinţă şi celor care nu cred pentru că ii va distra şi ii va provoca la discuţii lungi şi aprinse cu primii. :)