M-am mutat in casa noua!

Veti fi redirectionat automat in 4 secunde. Daca nu functioneaza redirectionarea, va rog vizitati
http://tarameainventata.net/lecturi
Multumesc!

luni, 28 ianuarie 2008

Emotii si dorinte

Emotii multe si dorinte si mai multe...incerc sa make sense of it all...incerc sa nu ma simt persecutata sau nedreptatita. Stiu ca e o boala sau cel putin frustrare si complex dar mintea mea nu are inclinatii autoritare si ii este imposibil sa-mi controleze sentimentele. Vreau inca, le fel de copilareste ca si pana acum, sa stau acasa si sa-mi cada totul din...tavan...ca cerul e departe. Trebuie sa-mi infrang toate pornirile astea si sa imi doresc sa fac ce trebuie....numai ca mi se pare imposibil.
Intre timp, imi hranesc obsesiile si le ridic pe culmi niciodata de ele intalnite...



Daca vreodata va intrebati ce e aia pasiune....just look at her face....

P.S. I just have to:

miercuri, 23 ianuarie 2008

Problemele creierului

  1. Memorie fotografica

Am auzit cu totii de oameni cu asa numita "memorie fotografica". De obicei, termenul este folosit pentru a denumi persoane care poseda o abilitate peste medie de a isi aminti informatii despre mediul lor inconjurator. Adevarata memorie fotografica, asa cum apare ea la Stephen Wiltshire este un dar cu adevarat extraordinar. Dl. Wiltshire este un savant autist iar cunoscutii il numesc "camera foto vie". Pe cand avea 11 ani a desenat o reprezentare perfecta a imaginii din aer a Londrei dupa o singura excursie cu elicopterul, pana la numarul corect de ferestre al cladirilor mai importante ale orasului.




  1. Neurosifilis in stadiu tertiar

Neurosifilisul in stadiu tertiar este cea mai interesanta forma de sifilis, din punct de vedere cultural. Chiar inainte de instalarea paraliziei, pacientul sufera de iluzii de grandoare, simte ca intelege tot, se simte pe punctul de a face o descoperire monumentala care va schimba cursul istoriei pentru totdeauna, deasemenea simte o electricicate divina curgandu-i prin vene. Inca din starea preliminara a sifilisului tertiar, puterea de expresie nu este impiedicata, un sifilitic care este si artis poate produce o opera de arta care reflecta starea sa de spirit sau mai degraba starea creierului sau. Wilhelm Reich simtea ca a dezvaluit secretele universului, descoperind energia "orgone" (vitala), care putea fi acum acumulata in cutiile sale orgonale, care vor face centralele electrice complet nefolositoare. Hayden simtea ca Simfonia a Noua a lui Beethoven a fost compusa in aceste circumstante, dupa ce sifilisul ii distrusese auzul lui Beethoven si era pe cale sa ii distruga si creierul. [...] Creierul unui sifilitic care se apropie de paralizie si nebunie este ca un bec care straluceste mai puternic chiar inainte de a arde.."

- fragment din Deborah Hayden, Pox: Genius, Madness, and the Mysteries of Syphilis (New York: Basic Books, 2003), 379 pp., Reviewed by E. Michael Jones, Ph.D.

3. Sinestezia

Sinestezia poate aparea intre aproape oricare doua simturi sau moduri de perceptie. Desi, logic, sunt posibile aproape toate combinatiile, cateva tipuri sunt mai frecvente.


Sinestezia grafem - culoare

In cazul sinesteziei gradem-culoare, una din cele mai intalnite forme, litere si numere individuale ale alfabetului (denumite colectiv grafeme), sunt "umbrite" sau "patate" cu o culoare. Desi pacientii cu sinestezie nu vor identifica aceleasi combinatii de numere si litere si culori, studiile arata ca sunt cateva puncte comune (de exemplu, A este de obicei rosu) .

Sinestezia culoare - muzica

In cazul sinesteziei culoare - muzica, pacientii recunosc culori in tonuri sau alte aspecte ale stimulilor muzicali (de exemplu, timbru sau gama).

  1. Savantism fara probleme majore de autism.

Daniel Paul Tammet este un savant autist britanic cu o inclinatie catre problemele de matematica, memorie secventiala. S-a nascut cu epilepsie congenitala infantila.

Tammet sustine ca in mintea sa. fiecare numar pana la 10.000 are o forma proprie, ca poate simti daca un numar este prim sau nu si "vede" rezultatele calculelor ca niste peisaje in mintea sa. A descris imaginea sa vizuala a numarului 289 ca fiind extrem de urata, 333 este foarte atragator, iar pi este superb.

Tammet detine recordul european la memorarea si recitarea numarului pi pana la 22,514 cifre in putin peste cinci ore.






Continuarea in numarul viitor :P

marți, 22 ianuarie 2008

Schimb de carti Constanta

Photobucket

luni, 21 ianuarie 2008

Tu cafe



Visez la uracioasele zile caniculare, suportabile numai printre stropi racorosi de mare vamaioata...visez la beri nenumarate si un paharel de tequila ca sa uit tot tot tot, visez la imbrtisari prelungi in frigul de la 3-4 dimineata, visez la o singura cafea suportabila...in Vama, la picioare pline de nisp si par ravasit de sarea marii...
Mi-e dor tare...e casa mea pana la urma...

duminică, 20 ianuarie 2008

Flash mob in Constanta








Un grup mare de oameni care se aduna intr-o locatie pre-stabilita pentru a face o actiune scurta dupa care se disperseaza rapid. Dacă sunt intrebări, participantii răspund că au ieşit la o plimbare, admiră priveliştea sau sunt aici după cumpărături fără să-şi dezvăluiască participarea la o "aglomeraţie spontana" (aşa se traduce denumirea fenomenului).

Cam asta este definitia unui flash mob - treaba care s-a desfasurat azi si in Constanta. Din nefericire, participantii, in marea lor majoritate foarte tineri, nu au citit regulile pana la capat. Aflati in numar foarte mare in fata magazinului Tomis cu jumatate de ora inainte de a incepe actiunea, participantii au stricat astfel elementul "spontan". Intrebati ce sa intampla, toti au dat explicatii mai mult sau mai putin inteligibile ale flash mobului. Deci iaca dispare si partea cu nimeni nu stie ce se intampla.


In ciuda faptului ca nu stiau regulile, constantenii s-au distrat, au urmarit un tip prin magazin intr-un relativ sir indian, au facut poze, au filmat, unii de pe la televiziuni au suparat conducerea magazinului Tomis (ceea ce e intotdeauna amuzant :P ), altii care lucrau sau erau pe acolo din intamplare s-au mirat si s-au amuzat ca in sfarsit se intampla ceva neobisnuiti. Ideea mea initiala a fost sa fotografiez mirarea oamenilor...nu am reusit din doua motive mai mult sau mai putin bune...totul s-a intamplat mult prea repede (ceea ce e bine pentru flashmob,prost pentru fotograf) si lumea in general s-a ferit de camera (iate-ne constienti de noi insine fie si in mirare si surpriza).


Cu toate astea, fiind primul eveniment de acest gen din Constanta, totul pare sa se fi desfasurat satisfacator. Astept cu nerabdare urmatorul flashmob cu mai mult respect pentru reguli ceea ce va duce la si mai mult amuzament si hilaritate.


Cateva filmulete, inclusiv reportajul antena 1 aici.

joi, 17 ianuarie 2008

Despre status-uri si popularitate...

M-am si ne-am invatat sa judecam lumea dupa diferite lucruri...educatie, limbaj, aspect fizic, etc...dar iata ca in mirobolanta era a internetului gasim din ce in ce mai multe lucruri de judecat.
Ca de exemplu...m-am trezit de curand cu diferite persoane in lista de mess care nu s-ar afla acolo in mod normal. Dar, cum mess-ul asta a devenit si un mod de comunicare profesionala (ajuta cica la bondingul ala pentru care companiile mai mari organizeaza excursii and stuff) iaca si la mine in lista persoane practic necunoscute. Curios...exact acelasi lucru l-am patit acum ceva timp si cu numerele de telefon...hmm...

In fine..vroiam sa vorbesc despre statusuri. Un status smecher sau dubios sau agresiv sau pornografic iti garanteaza popularitate eterna in sufrageria colorata a messengerului. Daca alegi unul dintre statusurile predefinite (Busy, Not at my desk si celelalte) lumea crede ca mama sau tata sunt la calculator si te lasa in pace, pentru ca...numai ei pot fi atat de plicitisitor incat sa nu puna un status "original". Daca scrii DND, BRB, Ocupat sau Nu deranjati...cu siguranta toti iti vor adresa un inocent "ce faci". Preferatele mele sunt acelea cu: "Nu sunt decat pentru x, y sau z, restul DND." Ce inventie geniala messul asta...poti dintr-o propozitie sa te faci disponibil pentru un numar limitat de persoane si in acelasi timp sa ii faci pe ceilalti sa se simta nedoriti...te face sa te simti o persoana cu adevarat importanta...macar virtual! Mai sunt intrebarile "Cine stie ce tema avem la mate?", santajul emotional: "Cine ma iubeste sa dea buzz!" (By the way....urasc BUZZurile astea!!!!), reclamele: "Vand Nokia nustiudecare.", linkuri catre diferite pagini de hi5...(bleah), statusuri din alea cu multe "k" si cuvinte formate numai din consoane pe care nimeni nu le intelege dar toti le considera "kul", versuri si citate diferite cu cat mai epatante si mai lucitoare cu atat mai bine si or mai fi...cred ca trebuie redefinite categoriile ca eu m-am pierdut...Cu putina atentie, poti ghici intreaga viata a respectivului, incepand cu "Ma spal pe dinti" pana la "La spital cu nevasta...facem un bebe".

BTW (adica by the way) stiati ca s-au inventat site-uri care ofera celor mai putin inspirati asemenea status-uri? (http://www.awaymessages.com/)

Casa noua


Iacata-ma in casa noua...pagina noua, optiuni noi...all new. Am important, for old time's sake, cateva din postarile de pe 360. Desigur, nu e acelasi lucru...dar am vrut sa le am aici, in caz ca yahoo hotaraste sa stearga 360-ul.
Nu stiu nici eu exact de ce incep iar sa scriu...poate de singuratate...si nu ma intelegeti gresit, imi place singuratatea, dar parca simt nevoia sa zic ceva, sa urlu uneori, sa declar sus si tare ca imi place asta si imi displace cealalta. Mi-e dor sa impart cu cineva muzica si cartile mele.

Sper sa va placa si sa ma mai cititi din cand in cand...stiu mai bine decat oricine cat de greu e de acceptat orice fel de schimbare.

P.S. Numele blogului e imprumutat fara permisiune de la Isabel Allende...sper sa nu se supere :P.

8.10.2007

Vise de toate felurile si culorile in ultimul timp...locul ala ciudat undeva pe malul marii, cu multi stabilopozi si lung tare...cu tunelul de la capat prin care nu pot sa trec din cauza unui cilindru mare de piatra aflat acolo inauntru si care lasa un spatiu mult prea mic pentru corpul meu de proportii megalitice...in vis...dar, na..nici in realitate nu-s prea departe.

Si apoi, aseara, un vis nou...ciudat dar care a pornit de la o intrebare neasteptata...in gluma, evident, dar neasteptata nevertheless. Eu in rochie de mireasa (pentru a nu stiu cata oara) numai ca aveam blugi pe dedesubt. M-au sacait asa ca i-am dat jos si acum am ramas disperata, fara ciorapi si pantofi albi..(nici in vis nu scap de conformism), ma fatai printr-un supermarket (parca cel din brasov) si lumea se uita dupa mine. Gasesc intr-un final pantofii mei negri, cei de toata ziua si ii incalt...mi-e foarte jena cu ei...rochia ajunge pana jos dar atunci cand merg se vad pantofii negrii si plini de praf. Intr-un sfarsit ajung intr-o biserica...enorma si foarte goala...pe jos ciment. Alex langa mine...foarte comod in costumul lui elegant (de parca asta s-ar intampla vreodata!) ..arata fermecator insa si imi ofera un brat. Ma simt prost, prost de tot, neingrijita si nepregatita. In biserica giganta, cat o sala din aia veche de bal, mai multe cupluri, miri si mirese asezati intr-o ordine ciudata...amintind din nou de un bal...dansam, totul e foarte elegant si pretentios desi biserica e intunecata si rece. La un moment dat apare un cuplu regal/princiar...something like that...in orice caz o mireasa superba si un mire in straie de poveste. Toti ceilalti se aseaza pe ciment. Apare si un preot care se apuca sa-i cunune dar nu inainte de a boteza un copil pe care mireasa il tinea in brate...si apoi suna ceva...telefonul meu; eu rusinata, mireasa strange copilul la piept si eu ma trezesc caci era dimineata si imi suna alarma...

25.10.2007

This blog is about me, and him...or us ...today...it's just us!!





.

20.09.2007

Fiecare purtam un ospiciu in noi insine zice Mesmeea si eu ma tot gandesc la asta de ieri, alaltaieri...nu mai stiu nici eu..un ospiciu in mine...chiar ma simt ca si cum as avea un ospiciu in mine...iata in sfarsit cuvintele potrivite pentru starea mea de spirit...pentru toate starile mele de spirit, pentru toate persoanele din mine...pentru adolescenta nedumerita care se ascunde in spatele valurilor de negru, pentru the overemotional girlie-girl care plange cand moare anna karenina, pentru persoana responsabila care nu poate dormi de grija luminii neplatite, pentru steluta care licareste in ochii celui mai pasional personaj din ospiciu, pentru zambetul larg intr-o zi cu Doors si ploaie, pentru persoana nesigura care simte in permanenta lipsa unei familii, pentru omuletul care se regaseste in singuratate si cocheteaza cu ideea unei singuratati permanente, pentru nebunia si tupeul din timpul crizelor de isterie, pentru lacrimile imposibil de oprit si frustrarea in fata conflictelor...un personaj pentru fiecare traire..si, intradevar, o descriere potrivita...ospiciul din mine...

7.08.2007

Am trecut din nou prin cateva zile triste...si le simt de parca ar fi niste iesiri din realitate. Sunt tot eu...dar alta...viata imi pare mai palpabila si simt totul mult mai intens.

Cand sunt trista - ma simt mai mult eu decat oricand altcandva

- muncesc mult si mai cu drag decat de obicei

- plang aiurea si imi face rau si bine in acelasi timp

- sufar pentru vini imaginare

- analizez orice cuvant, expresie sau nuanta a vocii

- ascult muzica lacrimogena si mi se pare divin de frumoasa

- ma privesc cu ura in oglinda

- ma enervez si ma intristez si mai tare pentru ca nu mai stie sau nu mai vrea sa ma impace

- zambesc pentru ca cineva ma asteapta totusi sa ajung acasa

23.07.2007

Nu stiu de ce imi vine asa de greu sa scriu despre concediu. Ma asteptam la mult mai multa inspiratie si dorinta de a scrie. In schimb, m-am trezit zacand in pat, savurand lenea la maxim si eliminand din program orice fel de ocupatie fie ea intelectuala sau nu. Niste ganduri razlete m-au mai lovit din cand in cand- chestii existentiale cum ar fi - 'de ce naiba nu are pepsi la magazinul din sat' sau 'adelina adu-mi te rog niste apa de dincolo'.

Am avut asadar un concediu foaaaaarte lenes...ceea ce nu mi-a displacut deloc. Am inchis telefonul, si cand nu era inchis, tot nu aveam semnal; nu am mai gatit nici facut cumparaturi (ceea ce se pare ca s-a transformat intr-un adevarat stres pentru mine); nu am scris decat lamentari banale in semi jurnalul de calatorie transformat in sac de gunoi pentru rebuturi ale intelectului meu aflat in vacanta; am citit cu greu si o oarecare scarba - mi-am aerisit asadar si canalele de lectura pentru a relua totul acum, cu aceiasi pasiune si dragoste; am facut poze turistice - nu artistice cum planuisem si sirul lucrurilor facute aiurea si alandala poiate continua. Cu exceptia deconectarii totale de realitate, concediul asta nu a fost deloc ce ma asteptam. Intr-un fel, poate mai mult spre rau decat spre bine. Paradisul meu idilic a murit un pic, radacinile mele s-au uscat se pare si am gasit si constientizat un nou fel de singuratate. Daca pana acum aveam copilareasca speranta ca undeva exista un pic paradis numai al meu care nu se va schimba niciodata, acum am ramas fara refugiul acesta si fara dragostea care credeam ca ma asteapta acolo. Intr-un fel oarecare, nu ma simt foarte trista...acum cel putin nu voi mai suferi din cauza blestematei de vinovatii ca nu ma duc acolo mai des. Pe de alta parte...HEIMAT a devenit acum un cuvant gol si sec, un loc inexistent sau existent doar in amintirile mele din copilarie.

Dar sa nu dramatizam, intr-o maniera drastica si deloc placuta, acest concediu mi-a clarificat multe nelamuriri cu privire la mine insami in primul rand dar si la relatia cu ceilalti - de la bunica mea alcoolica si pana la Alexul care ma astepta acasa. Totul este mult mai clar acum, parca am descoperit o mine care nu exista acum doua saptamani si asta nu poate decat sa ma multumeasca avand in vedere ca aveam nevoie de asemenea descoperiri.

All in all, sper sa imi ramana starea asta de multumire si tristete dupa origini pentru ca este o stare calma, absolut ne-isterica si care imi prieste foarte.

Sper sa va mai povestesc despre concediul meu revelator, cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi pare ca a fost una dintre experientele ale...care te dezamagesc si te schimba/motiveaza in acelasi timp.

25.06.2007

Sa indraznesc sau sa nu indraznesc...vreau sa indraznesc ca doar de aia am inceput blogul asta....mi-am gasit o noua muza...ceea ce nu s-a mai intamplat de muuuult timp...cred ca de vreo 4 ani de cand El le sperie pe toate! Cu toata dragostea pe care i-o port...il si urasc cu inversunare pentru ca imi sperie toate muzele!!! Si de vreo patru ani de cand il cunosc nu am avut decat muze...literare...sau cu alte cuvinte autori de toate felurile, descoperiri de-ale mele sau de-ale altora..care autori, fie vorba intre noi, nu au fost niste muze prea prolifice..desi i-am citit cu pofta.

Revenind...mi-am gasit o noua muza!!!! Si asta s-a intamplat acum vreo cateva saptamani (dupa cum stiti bine nu am deloc constiinta/constienta timpului deci habar n-am cand s-a intamplat...desi ar fi cred, un moment de tinut minte) ...addiction si sursa zilnica de inspiratie (in a weird kind of way) si liniste. Asa a fost dintotdeauna...scrisul din mine a reactionat la oameni; poate pentru ca fizic/social, deci in plan real, eu nu o fac. Si printr-o nu-stiu-ce minune, dau peste un om..desi, de ce sa nu recunosc, a fost intotdeauna o ea, deci o fiinta care ma provoaca si imi zgandare pofta de scris, si totul fara vreun efort deosebit...doar pentru ca si pentru ceea ce ESTE.

Iata-ma asadar, eu cea pe care o stiam, eu scriind, fara prea mult somn (pentru ca imi mananca timpul si-asa limitat), fara prea multe vorbe (pentru ca imi sufoca gandurile si-asa destul de haotice), fara prea multe simpatii (perioade dulci-amare in care nu suport pe nimeni) si intr-un final, eu, indragostita de singuratatea mea plina de dor (desi nu stiu cat de mult am dreptul sa folosesc cuvantul asta sau sa ma laud cu starea...).

Muzei mele:

Sonnet 100: Where art thou, Muse, that thou forget'st so long


Where art thou, Muse, that thou forget'st so long
To speak of that which gives thee all thy might?
Spend'st thou thy fury on some worthless song,
Darkening thy power to lend base subjects light?
Return, forgetful Muse, and straight redeem
In gentle numbers time so idly spent;
Sing to the ear that doth thy lays esteem,
And gives thy pen both skill and argument.
Rise, resty Muse, my love's sweet face survey
If time have any wrinkle graven there;
If any, be a satire to decay,
And make time's spoils despisèd everywhere.
Give my love fame faster than Time wastes life;
So thou prevent'st his scythe and crooked knife.

William Shakespeare

20.06.2007

Si-a intrat in drepturi in sfarsit...e vara si o simt din plin...exact asa cum ma asteptam...caldura mare si insomnii creative. Rau si bine sau invers, nu m-am hotarat inca. Cert este ca ma aflu in a treia zi de insomnie, prima repriza de anul asta si nu stiu daca ma bucur sau nu, parerile sunt inca impartite intre casnicia mea (adica bucata din mine care este casnica!! a nu se intelege altceva!) si instinctele (adica dorul de duca & co). Vreau sa dorm!!!! Mai ales dimineata, cand ma trezesc buimaca dupa o noapte de somn, scris, citit, visat, aberat si paranoia...toate in reprize scurte si frustrante, dimineata cand e racoare si Edgar a terminat cu alergatul prin casa si rontaitul degetelor de la picioare. Nu pot sa dorm!!!! Mai ales seara cand ma viziteaza inspiratia si dorul de radacini si nu e inca racoare, astfel incat ma sufoooc si stau cu nasul intre gratiile de la balcon privind pisicile. Nu vreau sa dorm!!!! Mai ales noaptea, cand totul este mult mai clar, mai usor de pus pe hartie, luciditate pana in panzele albe, luciditate nu prea lucida cand te uiti inapoi dimineata si nu mai intelegi nimic din ce gandeai azi noapte!

Si iata ca nu dorm! Sau mai bine spus, dorm cate un pic cu pauze multe, ca sunt sanatoase si e deja a treia zi si Pepsi rules in fiecare dimineata pentru ca trebuie sa imi respect si indatoririle profesionale dar asta numai ca sa imi iau salariul luna viitoare si sa pot plecaaaaaaaaa inspre radacini, ca tare mi-e dor de ele... Cum iti simti radacina? Scrie pe blogul cuiva care seamana cu EA...acelasi nume care imi zgandare amintirile si durerile, ma intreb daca i se si spune Nely...prescurtarea, asa cum i se spunea EI...Cum iti simti radacina? Ei bine o simt departe, foarte departe si mi-o doresc mult de tot, atat de mult incat mai am un pic si renunt la tot ce am tinut aproape si la tot ce adunat cu grija si efort ca sa plec inspre ea...radacina...simt cum pulseaza in mine si in afara mea si ma asteapta acolo...locul unde a inceput totul, spre care ma voi indrepta in curand. Locul in care o vad pe EA in fiecare fir de iarba, zgomot de Mures curgand inspre cine stie unde, miros de mancare cum numai acolo se face, in fiecare glas de bunica, matusa si alte asemenea personaje. Numai gandul acesta ma umple de o euforie stranie, obositoare si care provoaca dependenta. Iata deci motivul insomniei...trebuia sa scriu toata polologhia asta ca sa il aflu si acum trebuie sa plec, rapid catre radacina si catre EA...ca sa o satisfac..insomnia adica, pentru ca mie...ea chiar imi cere de mancare!!

23.06.2007

ATTENTION! EXTREME MOOSHINESS AHEAD! AVOID CONTACT IF YOU ARE ALLERGIC TO SWEETNESS!


De ce mi-am luat pisica?!

Pentru ca ma asteapta la usa, de fiecare data, oricat de tarziu as veni si daca ajung mai devreme alearga uimit spre mine si se bucura enorm.

Pentru ca imi toarce in brate de fiecare data cand lucrez la calculator.

Pentru ca se tolaneste langa mine cand citesc.

Pentru ca ma imi ascunde brichetele sub pat si nu ma lasa sa fumez.

Pentru ca ma pandeste cand fac baie si imi arunca samponul in apa ca sa pot ajunge mai usor la el.

Pentru ca atunci cand plang se uita curios la mine si da cu labuta.

Pentru ca ma trezeste dimineata si nu intarzii niciodata la birou.

Pentru ca imi aminteste cat de putin imi trebuie ca sa fiu fericita.

Pentru ca tip la el tot timpul si ma iarta de fiecare data.

Pentru ca il face pe Alex sa zambeasca si sa se joace.

Pentru ca nu ma lasa niciodata singura.

Isabel Allende



Am inceput sa am o fascinatie incredibila pentru viata autorilor care imi plac...de fapt, asta a inceput de mult...poate inca de cand am citit Sexus...poate de mai devreme...in orice caz, ma bucur enorm cand mai descopar cate o poza cu unul sau altul din autorii mei preferati...

Si iat-o pe Isabel Allende!

Influentata din plin de ascendenta ei: bunica avea viziuni premonitorii si pare un personaj clasic al literaturii magice latino-americane, in timp ce unchiul ei a fost presedintele chilian Salvador Allende, convertit la marxism, figura marcanta, ba chiar mitica a Americii de Sud, roamnele Isabellei Allende impletesc fantasticul si realismul intr-un fel in care numai scriitorii latino-americani stiu sa o faca.

Romanele ei sunt incredibile...sunt basmele unui secol mult prea realist si realitatea unei epoci de poveste. Lumea ei se potriveste starii mele de spirit...personajele ei sunt mituri si legende pe care mintea si sufletul meu le adopta cu usurinta.

Despre mitocanie sau drumul spre nesimtire

Acesta este un mic articol pe care l-am scris pentru un forum foarte drag mie. Pentru ca este un subiect care imi starneste tot felul de reactii am sa postez si aici mini-articolul cu promisiunea ca va voi da in curand si link-ul catre respectivul forum.

Mitocania, sau drumul spre nesimtire

Din punctul meu de vedere, nu exista nimic mai rau pe lumea asta decat lipsa de bun simt! Bunul simt este primul lucru pe care il caut la o persoana si atunci cand nu il gasesc intorc spatele si plec fara nici cel mai mic regret. De cele mai multe ori insa, reactionez, pentru ca ma revolta profund mitocania si pentru ca sunt de parere ca orice om are dreptul la respect pana in momentul in care dovedeste ca nu il merita.
Mitocania nu este strict legata de anii de scoala, de contul din banca si nici macar de inteligenta. As spune mai degraba ca este un lucru pe care il inveti acasa, de la parinti. Ei te invata, involuntar, sa ii respecti sau sa ii dispretuiesti pe ceilalti, sa convietuiesti civilizat sau sa ignori identitatea, nevoile sau drepturile celorlalti.
Se pare ca din ce in ce mai mult mitocania este si un mijloc de a te face observat pe internet, si mai ales pe forum-uri si blog-uri. Unii o accepta ca atare, ii amuza, si o considera inofensiva; ba chiar se bucura pentru ca astfel, respectivele site-uri, forum-uri, blog-uri prospera. Altii se revolta, se cearta, tipa si urla (atat cat este posibil virtual), isi spun punctul de vedere si incearca sa elimine elementele negative din discutie(a se citii mitocanii!). Iar altii, majoritatea as zice eu, ignora pur si simplu orice manifestari de genul acesta din diferite motive: ba nu se simt in stare sa tina piept unui asemenea specimen si atunci prefera sa isi inchipuie ca nu exista, ba se vad (pe buna dreptate) ca fiind superiori si nu vor sa se coboare la nivelul de ne-civilizatie a unui asemenea om.
Toate aceste reactii mi se par indreptatite si perfect normale! Tind insa sa militez pentru prima -reactia - deoarece nesimtirea a devenit un fel de virus...daca nu este combatut se raspandeste si imbolnaveste pe toata lumea!

D.B.

Constantine

Nu sunt cea mai mare fana a lui Keanu Reeves...de fapt, nu imi place deloc...drept dovada, nu mi-a placut nici in Constantine - un film foarte potrivit gusturilor mele. As fi ales pe altcineva pentru rolul lui John Constantine - poate un frumos necunoscut sau poate chiar tipul din Spartacus Image.

Totusi, cu exceptia monstrului din gandaci, Constantine mi-a placut. Combinata perfecta de mitologie cu religie presarate cu dulci asa-numite erezii. Nu e cel mai bun film din lume dar e un gen care mie imi place - undeva intre fantasy si thriller.

Personajul preferat - Gabriel - intr-o ipostaza in care nu l-am mai vazut pana acum - inger decazut...nemultumit de dumnezeu si in stransa colaborare cu fiul diavolului.

Si, apropo de diavol - foarte haioasa reprezentare a lui satana - un aproape-mosulica cinic si cu alura de mafiot.

Sin City

Pe langa alte activitati recreative ale weekend-ului trecut s-a aflat si vizionarea mult laudatului "Sin City"!... SI CE DACA?!

Si ce daca Brittany Murphy e superba si Jesica Alba lives up to her "pretty girl" fame?!

Si ce daca m-a surprins placut Alexis Bledel (Rory, din Gilmore Girls) in rol de prostituata ?!

Si ce daca singura culoare care apare, cu exceptia monstruletului pervers si galben, este rosu aprins ?!

Si ce daca bate niste apropouri cu privire la fenomenul cunoscut in Romania drept "nepotism"?!

Si ce daca Quentin Tarantino a participat ca "regizor invitat" pentru 1(un) dolar?!

NU mi-a placut Sin City! A fost inutil de violent, uneori chiar scarbos. Bruce Willis m-a enervat - a fost, ca intotdeauna, fals si nu a reusit sa intre in pielea personajului; dialogurile au fost fortate si diferitii "povestitori" care mai de care mai apatici si mai lipsiti de originalitate. Daca tehnica de filmare nu ar fi atat de noua si de nefolosita, poate ca nu l-ar mai lauda nimeni. DA! Recunosc meritele cinematografiei digitale DAR realizarile ei ma lasa rece.

Mi-au placut doua personaje in tot filmul: Miho - femeia-samurai si politistul mort cu care tot vorbeste Dwight.

In rest, nu e decat un alt film violent, tipic american: cateva fete frumoase, o luptatoare orientala, Bruce Willis cel cu o mie de vieti si a bunch of bad guys care sunt invinsi la sfarsit.

27.09.2006

VREAU

- sa beau o bere rece,rece pe terasa la White Horse cu Bob Marley pe fundal

- sa cumpar ciocolata de la un magazin in care vanzatoarea imi raspunde cu accent ardelenesc

- sa dansez cu Roxana La Stuf...in Vama Veche

- sa mananc Fornetti cu mac, pe peron in Sibiu

- sa ascult Anouk in personalul de Bucuresti in timp ce citesc pentru a nu-stiu-cata-oara "Portretul lui Dorian Gray"

- sa intru in Carturesti si sa imi miroasa a ceai si a carti

- sa culeg scoici

- sa citesc povesti despre zane si sa vad filme cu vampiri

- sa ma surprinda culorile cerului, dimineata pe plaja in Vama

- sa simt miros de munte cand scot capul din cort

- sa ma trezesc dimineata, cu el dormind langa mine

- sa nu uit nimic din ceea ce m-a facut fericita

reteta de concediu

Se ia una bucata drum lung cu masina,

se amesteca cu o doza mare de argou cu surplus de injuraturi,

se adauga discutii despre purgatie, cat cuprinde,

se presara un praf de mecanica aplicata si o lingura mare de contraziceri copilaresti,

se lasa sa fiarba la foc mic cu cateva glume scarboase,

se potriveste de testosteron.

Se obtine un concediu "intre baieti" amuzant si plin de neprevazut.

4sept2006

Aproape mi-e frica sa spun ca sunt fericita... mi- teama ca am urcat prea sus si o sa cad dureros de repede...si totusi, in acelasi timp imi vine sa urlu in gura mare...SUNT FERICITA!!!!!... how weird is that!!! nici nu imi dau seama cum am ajuns de la depresed and suicidal la liniste si multumire. Am luat hotarari, am schimbat lucruri...si incepe sa imi placa...incepe sa nu imi mai fie frica de schimbari, ba chiar incep sa le prefer monotoniei. Poate asta era secretul pana la urma...atat de obvious... atunci cand nu m-am mai gandit la fericire, cand am incetat sa o caut cu disperare, cand am hotarat ca eu trag sforile in teatrul meu, ca nu exista destin si nu are rost sa il mai astept ca proasta... atunci s-a schimbat totul.

Detaliile sunt inutile... exista putini oameni care se bucura pentru fericirea altora...depresiile sunt mult mai apreciate! Dar... pe cei cativa care stiu ca se bucura pentru mine, ii invit, foarte curand, LA MINE ACASA, la un ceai negru Image. (a se o bserva faptul ca "la mine acasa" inseamna exact ce trebuie sa insemne, adica la mine acasa!)

P.S. Cadoul de casa noua nu este obligatoriu dar va fi foarte apreciat!!! Image (I've always been a sucker for presents!)Image

1.07.2006



8.00 - In tren spre Bucuresti

Reusesc sa imi trezesc in sfarsit creierasul... corpul era deja treaz inca de la 4 dar e deja un lucru stiut ca nu functionez mai devreme de ora 8. Asadar, ora 8.... ma aflu in tren spre Bucuresti. Merg impreuna cu Alex la concert Lacrimosa. Nu sunt atat de entuziasmata pe cat as vrea sa fiu. E vara, cald, sunt si putin deprimata..in fine, circumstantele nu ma ajuta. Am totusi biletul cumparat de cateva saptamani asa ca ma straduiesc sa ma simt bine. Desi e Intercity, trenul merge cu 2km/h: se lucreaza la terasament, vreo 3 ani de acum incolo asa o sa circulam cu trenul...mai bine ne cumparam cate o bicicleta... Incep totusi sa ma bucur... pe ici pe colo, pe marginea caii ferate, au inflorit florile soarelui... E una din cele mai dulci placeri - sa ma pierd in ganduri, in leganatul trenului si cu ochii pe campurile cu floarea soarelui. 'O sa fie minunat' imi zic...trebuie sa fie.

12.00 - Inca in tren

Avem o intarziere infernala. Am citit de doua ori numarul nou din Dilemateca pe care o luasem cu mine si m-am apucat de fumat iar...din plictiseala si nerabdare. Campurile cu flori nu se mai vad pentru ca ploua torential. Am intrat in Bucuresti dar mai e vreo jumatate de ora pana in gara. 'Nu o sa vina nimeni dupa noi pe ploaia asta.' ma anunta Alex in stilul lui caracteristic. Eu ma gandesc cu groaza ca sunt in tenisi si tenisii sunt intr-o stare deplorabila. Pentru prima oara in istoria calatoriilor noastre impreuna, nici eu, nici Alex nu avem umbrela sau haine groase la noi. Ba din contra, noi ne pregatiseram sufleteste pentru canicula din Bucuresti. Caldura cam a fugit de noi, ceea ce, pana la urma a fost un lucru extraordinar de bun.

13.30 - La Radu

Dupa ce mi-am achizitionat o noua pereche de tenisi, pentru ca mergeam ca si desculta in cei pe care ii aveam, Alex se apuca de dat telefoane. Am tras la Radu, care avea de invatat asa ca am iesit la plimbare sa vedem arcul de triumf si parcul Herastrau. Dupa ce l-am enervat pe Alex cu dorinta mea 'turistica' de a face poze, am facut o scurta plimbarica prin Gradina Japoneza din Herastrau, am hotarat ca vreau sa stau neaparat, undeva langa Herastrau si ne-am pus iar pe dat telefoane. La 5 s-a stabilit intalnirea cu Cristinica, Andra, Maje.

In jur de 17.00 - la pasaj la Universitate

Sunt deja exagerat de agitata, nervoasa si nerabdatoare. Mai sunt 4 ore pana la concert si nu mai am rabdare de nimic. Daca ar fi dupa mine m-as duce de-acum acolo sa pazesc poarta, sa nu intre nimeni inaintea mea. Dar nu se poate. Trebuie sa ne intalnim cu toata lumea inainte, ca si-asa nu-i vedem prea des. Asa ca, pana se strang toti dau o raita pe la anticariate spre marea nemultumire a lui Alex care inebuneste cand vede cati bani dau pe carti si cu ajutorul si complicitatea neasteptata al lui Radu: 'Lasa-o mai sa se duca ca altfel sta imbufnata toata ziua.' :)) Asa plec si eu linistita,iar Alex ramane cu impresia ca el a castigat conflictul. ;)

19.30 - Che Pasa

Doua carti noi si doua beri mai tarziu, ma simt un pic mai relaxata dar la fel de nerabdatoare sa plec din bar. Maje a venit cu Aurash, asa ca am vazut-o si pe ea :) iar spre final si-a facut aparitia si John cu care am schimbat impresii despre licenta - proaspata in mintile amandurora. Am facut poze... crezand ca nu o sa avem pe ce sa consumam cele 36 de pozitii, ceea ce se va dovedi gresit cateva ore mai tarziu cand as fi dat orice pentru un aparat de fotografiat cu memorie nelimitata. Plecam in sfarsit spre Arenele Romane unde o sa aiba loc concertul.

20.30 - Arenele Romane

Dintr-un motiv pe care inca nu reusesc sa mi-l explic, am niste emotii mai ceva ca la examen. Nu sunt mare fana Lacrimosa asa ca nu prea pricep de ce ma comport atat de irational... ne-am asezat la o terasa, pentru ca inca nu se dadea drumul inauntru. O mare de rockeri, bere, ploaie, nerabdare. Dupa inca o bere, paranoia mi se agraveaza. Mi se pare ca biletele noastre sunt mai decolorate decat ale Cristinei. Mi-e groaza ca o sa zica astia cu nu sunt adevarate. Alex face ce poate sa ma calmeze dar nu incearca prea tare. El e fericit ca nu e cald si nu e nevoit sa ma suporte in starea de spirit caracteristica in caz de canicula. Cand ma bate soarele in cap, creierul meu se opreste pur si simplu si devin o acritura asa ca Alex e fericit acum ca ploua. Nu si restul lumii insa. Se pare ca ploaia intarzie si mai mult concertul si lumea devine din ce in ce mai nerabdatoare.

22.00 - CONCERTUL

Dupa o ora buna de asteptat in ploaie, in sfarsit se intra in Arene. Inca un motiv pentru paranoia...am ghiozdanul la mine si mi-e frica sa nu li se para ceva suspect. O prostie enorma pentru ca dupa un zambet dragut si un scurt control de rutina suntem inauntru.

Ne-am asezat excelent. Exact in fata scenei. Totul se vede perfect. Nu mai am nici un fel de control asupra starilor mele emotionale. Din momentul asta si pana la finalul concertului ma aflu intr-un fel de stare euforica total necaracteristica mie. Tilo arata extraordinar. Cu tunsoarea specifica, pantaloni si haina de piele, machiaj cu totul deosebit(mana Annei cu siguranta), intra pe scena ultimul, dupa ce formatia era deja acolo de vreo cinci minute. Asteptaseram cu totii momentul asta. Primele acorduri, primele cuvinte... a fost de nedescris. Multimea era fascinata.

Liniste totala in timpul primei melodii. Dupa furnicaturile din stomac, mi se face pielea de gaina si Tilo are o voce incredibil de puternica care ne ia pe toti prin surprindere. Dupa cateva minute de dezmeticire incep aplauzele, tipetele, mainile pe sus, pozele. Am uitat cu totii ca am asteptat ore intregi in ploaie. A meritat! Personal, uitasem si de licenta,si de casa, si de sosetele ude si de orice alte ganduri. Music does heal everything... mai ales cand e vorba de Lacrimosa si e live. Clar! Dupa numai 1 minut de concert m-am declarat compelt si iremediabil indragostita de muzica lor. Si, fie vorba intre noi, nici pe Alex nu l-am vazut vreodata atat de incantat de un concert. Mentionez ca am dus o oarecare munca de convingere sa vina cu mine. Vocea lui Tilo m-a cucerit definitiv. Nu e prima oara cand ma indragostesc de o voce dar probabil ca e ultima. Dupa ce l-ai auzit pe Tilo in concert, nimeni altcineva nu se va mai ridica la inaltimea asteptarilor tale.

Ma asteptam sa imi placa Anna, dar ea a cantat o singura melodie si desi are o voce deosebita, nu a avut un impact la fel de puternic asupra mea. Solo-ul lui Tilo a lasat pe toata lumea cu gura cascata si nimeni nu vroia sa plece. Totul se terminase prea repede.Dupa o ora si jumatate de absolute bliss, nu ne mai saturam. Ne-au spus Good Night si Thank you de trei ori, si de trei ori s-au intors sa cante. Copycat a ramas la sfarsit ...nu stiu daca era in programul lor sau au cantat-o pentru ca publicul tipa dupa ea si nu i-ar fi lasat sa plece fara sa o cante. A fost un fel de euforie generala. La iesire, ma simteam hipnotizata. Concertul a fost incredibil!

Nu am cuvinte sa descriu totul astfel incat sa ii infatisez la adevarata lor valoare. Lacrimosa nu sunt doar o formatie...

More despre After party si hopefully some pictures, tomorrow...

***

Adevarul e ca nu sunt...an autograph-person...dar m-a cam luat valul. Eram acolo la doi pasi de ei si am zis..why not...
Mi-au placut in mod deosebit the groopies...dantela, voal, piele,lace, tatuaje...everything thoroughly following the gothic fashion. A sweet delight for my fashion-eye.:) Pacat ca nu am mai avut pozitii sa le fac poze. Au adus un teanc de cd-uri care sa inlocuiasca muzica de kk care era cand am ajuns in club. Needless to mention ca all the normal people au disparut subit si by the time Tilo si Anna arrived nu erau decat rock-people inside.
Nu am mai fost la un After Party before... Cred ca nu a fost mare lucru dar eram atat de ametita de placere dupa acel concert extraordinar si poate si dupa cele cateva beri pe care le-am consumat incat, pe moment, mi se parea cea mai frumoasa seara din viata mea.:))

19.06.2006


I was coming home tonight..with the stinky, crowded bus (!)..Anyway, there was this little girl..5..maybe 6...singing her heart out...and she wasn't singing manele or stupid pop music...she was singing sill girlie songs..the kind you learn in kindergarden or music class...aboul blue flowers and the moon and other such subjects... I don't know if it was her pretty brown curls, her childish voice or the fact that there are still kids that like singing something other than manele...but the image of her obvious delight and the way she was savouring every word she was singing... they just got to me. She just stuck to my mind and I can't stop thinking about it...

I have no memory of myself being 5... I wish I did..I wish I could remember such an episode from my life... as vrea sa-mi amintesc un cantecel..sau un joc pe care il jucam..orice...ceva...sa-mi aminteasca ca there realy was a simpler time in my life as well..a time when everything came easy...and worries were really... not there...

But then again...does anyone remember those times? Maybe they are just supposed to go away from our memory...Because we cannot cry over the happiness that we don't remember.

20.05.2006

Going through my books today...again..as I do every two weekends or so(:D), I realised how dear these two are to me... 'Pride and Predjudice' and 'Sense and Sensibility'...

Jane Austen was,I think, my first literary love... mainly because her books appeared in my life at a moment when the intricacies of the English language amused and enticed me so much that I ended up reading her over and over again. This morning I started reading Sense and Sensibility again, for the 5th time..or so... Austen's language is absolutely delicious, her choice of words...bewildering. She uses epithets in constructions that seem to dare you never to speak again, just stand in awe and fascination to her writing. For once, I am so impressed by the quality of the language that the subject fades in importance. Her books are a Paradise to adjective-freaks such as myself.:) Sometimes I just take one of them out of the shelves, open it randomly and read a short passage... just to remind myself of why I love English so much.

If I was to go on the hypothetical island were one can only take 1 thing...it is one of these two books that I would take.. because the bounty of its vocabulary, exquisiteness of dialogues and the luxuriousness of its descriptions is enough to last forever...

P.S. Needless to say that it absolutely MUST be read in English..any translation takes away the magic and I have still to find a Romanian translation of this book to please me.:)

3.3.2006



It was such an emotional day..so many people remembered..felt good..all the pampering and attention...but I'm tired now..and ready to retire to another blessed year of solitude.After all, she has been the only constant friend I've had.:)

26.01.2006

Nimeni nu vrea sa cunoasca nefericirea celuilalt...oamenii se iubesc numai in fericire....la rau apare detasarea,dorinta de a nu impartasi cu nimic durerea celuilat.

Vrei sa fii imun si rece la lacrimi... te distantezi de celalalt oricat de mare iti e iubirea... lacrimile si durerea nu fac parte din planul initial.. nu te gandesti la sfarsit..iar atunci cand te trezesti fata in fata cu el..il eviti, te uiti in alta parte, clipesti mai des ca sa nu fii nevoit sa ii suporti imaginea deznajduita sau iti pironesti gandurile in coltul cel mai indepartat al mintii... Mintea ta nu intelege suferinta altuia..nu o recunoaste...o respinge ca un anticorp care se lupta cu virusi..nu o vrea in apropierea ta..

Instinctul de conservare e mai puternic decat iubirea.

Trebuie sa cred asta pentru ca altfel inseamna ca iubirea nu exista...

23.01.2006

Dimineata,in jur de ora 11, erau -19 grade...iarna,nu gluma...si ce daca..m-am simtit extraordinar toata ziua...ador iarna...cu gerul si cu vantul si cu frigul ei cu tot...chiar daca mi-au inghetat si genele azi...tot imi place...

...imi place laptele cu caramel pe care mi-l face Bella si caloriferul de langa masa prezidentiala(prietenii stiu de ce:);

... imi place ca nu mai aud babele comentand in troleu,manelisti cu figuri vorbind la telefon ca la usa cortului, pipite semi-dezbracate gasculind de-aiurea..e in sfarsit liniste..ma plimb in voie..doar eu cu gandurile mele si cu vantul;

... imi place senzatia de bine pe care o am cand intru in casa la caldurica;

...imi place sa ma cuibaresc sub plapuma...sa ma furisez dupa visele mele grabite...sa le surprind in cele mai ciudate ipostaze...sa le intrerup brusc scotand nasul de sub plapuma...

...imi place singuratatea iernii...m-am indragostit de ea din "Craiasa Zapezii" si o vad mereu la fel de frumoasa cum e in poveste...

14.12.2005


ma intreb mereu..what makes me happy..

- o hartiuta parfumata cu parfumul pe care nu mi-l pot permite

- niste cani zidite intr-un perete

- un ceai intepator(de la cuisoare) si cu aroma de ciocolata

- mirosul din anticariate

- un mesaj dragalas care ma ia prin surprindere

- o dupa-amiaza libera, pe neasteptate

- un porumbel caruia nu-i place bomboana cu scortisoara

- niste ochi frumosi care ma privesc cu dragoste

- o carte pe care mi-o doream de mult

- ultima propozitie dintr-o traducere facuta de mine

- leganatul trenului

- doua randuri intr-o carte in care ma regasesc

- o dedicatie pe un album de dali primit de ziua indragostitilor

- un ingeras nou de pus la colectie

- o esarfa grena

- un film despre ciocolata magica...si cu johnny depp pe deasupra

- o mangaiere de impacare

...sunt mai fericita decat credeam...

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin

Human Calendar

Cititori

Read in 2008

Tara mea inventata © 2008. Template by Dicas Blogger.

TOPO