1001 de nopti - volumul 2 (noptile 25 -44)

Volumul acesta al povestilor incepe cu o poveste amuzanta a unui cocosat care moare dar nu prea si a carui falsa moarte aduce tot felul de buclucuri pe capul diferitilor oameni care se cred vinovati de moartea sa. E o poveste tare amuzanta care mi-a sunat extrem de cunoscuta desi nu stiu de unde sa o iau. Din nefericire insa, pe la mijolcul povestii intervine un barbier care mi-a cam taiat pofta de povesti.

Daca la primul volum eram entuziasmata de fanteziile orientale, am citit acest al doilea volum cu mai putin avant. Desi am inceput-o cu placere, am dat la un moment dat peste barbier limbut de care va ziceam. Poate ca e greu de inteles ca citind o carte poti spune despre un personaj ca vorbea incontinuu dar exact impresia asta am avut-o. Nu ca citesc niste cuvine pe o bucata de hartie ci ca am langa mine un personaj ciudat, vorbaret peste masura, care ocoleste la infinit subiectul si parca face orice numai sa nu incheie povestea. Si pornind de la acest personaj care mi-a fost antipatic, parca intregul volum m-a enervat peste masura. Dupa ce ca povestea barbierului  a fost lunga si enervant de plina de inflorituri, mai este si povestita din doua puncte de vedere si, ca sa nu se termine totul aici, barbierul mai aduce in discutie si povestile fiecaruia dintre cei 6 frati ai sai. Toate mi s-au parut trase de par si lungite anapoda, lipsite de farmecul si magia pe care le regasisem in primul volum.

Odata iesit din peisaj antipaticul barbier, m-am bucurat sa sar la urmatoarele povesti unde chiar am reusit sa ma amuz din nou cu istorisirile de la sfarsit ale unor eunuci, fiecare laudandu-se cu felul in care si-a dobandit statutul.

Asa se intampla de obicei cand am asteptari prea mari asa ca de-acum incolo o sa incerc sa citesc 1001 de nopti cu un entuziasm un pic mai temperat. :)

1001 de nopti - volumul 1 (noptile 1 -24)

Poate ca stiti deja ca sunt un copil mai mare si ca orice poveste imi cade in maini ma absoarbe in intregime. De obicei asta se intampla cand nu mai dau pe aici cu zilele sau saptamanile. O poveste sau alta m-a acaparat. Imi este inca relativ usor sa renunt la internet desi simt din ce in ce mai des nevoia sa revin la blogurile pe care le construiesc cu atata drag.
Pasiunea pentru povesti este insa mai veche si mai bine intepenita in sufletul meu astfel incat disparitiile din online se explica de multe ori prin rataciri intr-o poveste sau alta.
Desigur, dintre povesti poate ca aceasta este cea mai cunoscuta.
O mie si una de nopti.
Altceva parca nici nu mai e nevoie sa spun, caci oricum toata lumea stie despre ce vorbesc. Dar...oare cati nu sunt ca mine? Cati nu au luat de bune povestile despre aceasta colectie si au lasat dorinta de a citi originalul intr-un coltisor neimportant al mintii.
Iaca asa am facut eu si m-am trezit acum, dupa lupte seculare cum s-ar zice, patrunzand pasionata intr-o lume de poveste cum alta nu-i. Nu, cu siguranta nu-s povesti pentru copii. Asta spun de la inceput, ca sa nu ne intelegem gresit. O mie si una de nopti sunt povesti pentru oameni mari. Povesti in care dragostea, ravna, puterea, sexul, respectul si viata in general come naturally. Nimic din ce este omenesc nu e rusinos si nici o nascocire nu este prea de tot. Acestea ar fi primele idei care mi-au rasarit in minte incepand sa citesc aceasta colosala colectie de povesti arabe.
Nu stiu in ce masura sunt indreptatita sa va dezvalui detalii din acest prim volum pe care il citesc si nici nu prea ma simt in stare. Fiecare poveste citita mi s-a parut perfecta si abundenta detaliilor si a imaginatiei m-a coplesit si nu pot decat sa le recomand cu mare entuziasm.