Kafka - Metamorfoza
Iata-ma asadar prinsa intr-o povestire absolut fascinanta prin simplitatea sa si uluitoare tocmai prin ceea ce spunea Marquez - adevarul scriitoricesc nu are nevoie de demonstratii si de logica, numai de talent. Povestirea pare atat de reala incat te face sa te indoiesti de realitate, iti pare ca intradevar e posibil ca intr-o dimineata sa te transformi pur si simplu intr-un gandac dezgustator pe care nimeni nu-l vrea in preajma. Si nu e nevoie de cine stie ce cunostinte de psihologie ca sa iti dai seama ca la un moment dat in viata, fiecare dintre noi a fost acel gandac. Toti am avut o dimineata in care am realizat ceea ce suntem cu adevarat si ceea ce trebuie sa sacrificam pentru a ramane asa. Pe tot parcursul povestirii m-a uimit cel mai mult faptul ca personajul principal nu se plange absolut deloc de aceasta noua conditie asa. Din contra, se adapteaza si acomodeaza din ce in ce mai mult cu aceasta schimbare, se indeparteaza de umanitatea care il respinge la randul ei. Pana si grija pentru familie se estompeaza pe masura ce si acestia il dispretuiesc si il inchid in camera fara a avea macar curajul sa-l priveasca. Desi la prima vedere situatia ar putea parea hilara, povestirea este una extrem de trista si extrem de umana. Suntem in acelasi timp gandacul respingator care traieste in propria lume si familia lipsita de empatie si intelegere la cel mai mic semn de diversitate si schimbare. Intr-adevar o carte care te pune pe ganduri!


