Bernhard Schlink - Cititorul
Dintr-un motiv necunoscut m-am trezit luna asta ca le vine randul mai multor carticele despre sau referitoare la Holocaust. Nu am facut-o intentionat, pur si simplu asa le-a venit randul. Va prezint mai jos una al carei subiect nu ma asteptam sa fie asta.
Cititorul este inca unul din produsele vinei nemtesti, acest stigmat care ii urmareste si de care se pare ca nu vor reusi sa scape vreodata. Mi se intampla des sa percep astfel de sentimente venind dinspre operele germane. Tot ceea ce creeaza pare urmarit obsesiv de aceasta vina nationala. Cu toate acestea, Schlink se achita cu mult talent de aceasta frustrare romanul punand in plan secundar Holocaustul, amintindu-l numai drept cadru in sirul vietii personajului feminin. Importanta cade asupra sentimentelor celor doua personaje, asupra perceptiilor lui Michael Berg - tanarul narator al povestii. Cred ca intr-o mare masura autorul a incercat sa sublinieze conflictul dintre generatia imediat urmatoare celei care a trait in perioada Holocaustului si aceasta, felul in care tinerii isi acuzau parintii de indiferenta dar si imposibilitatea sentimentala de a-i considera dusmani.
M-a emotionat mult aceasta carte, ca oricare alta in care dragostea nu moare si imi vine greu sa povestesc prea mult despre ea pentru ca nu vreau sa dezvalui prea mult din subiect. Eu nu obisnuiesc sa citesc prea multe despre subiectul unei carti inainte de a ma apuca de ea. Citesc pareri sau recenzii (in diagonala) dar nu rezumate sau povestiri. Acesta e motivul pentru care nu stiam decat in mare subiectul acestui roman iar surpriza lecturii a fost cu adevarat placuta.
Vroiam sa mai mentionez si faptul ca, in general, cand apare un film dupa o carte incerc sa citesc cartea inainte de a vedea filmul. Asta pentru ca de multe ori daca am vazut filmul, nu mai am nici o sansa sa imi canalizez atentia pe carte pentru ca deja imaginile le am formate in minte datorita filmului. Asa am procedat si cu acest The Reader, de care am aflat datorita filmului. Nu stiu daca pana la urma voi mai vedea si filmul dar ma bucur totusi ca am reusit sa citesc romanul. Se pare ca la vremea lui (prin 1995) a fost un mare succes comercial...de care eu,desigur, habar n-am avut pana acum.
Cititorul este inca unul din produsele vinei nemtesti, acest stigmat care ii urmareste si de care se pare ca nu vor reusi sa scape vreodata. Mi se intampla des sa percep astfel de sentimente venind dinspre operele germane. Tot ceea ce creeaza pare urmarit obsesiv de aceasta vina nationala. Cu toate acestea, Schlink se achita cu mult talent de aceasta frustrare romanul punand in plan secundar Holocaustul, amintindu-l numai drept cadru in sirul vietii personajului feminin. Importanta cade asupra sentimentelor celor doua personaje, asupra perceptiilor lui Michael Berg - tanarul narator al povestii. Cred ca intr-o mare masura autorul a incercat sa sublinieze conflictul dintre generatia imediat urmatoare celei care a trait in perioada Holocaustului si aceasta, felul in care tinerii isi acuzau parintii de indiferenta dar si imposibilitatea sentimentala de a-i considera dusmani.
M-a emotionat mult aceasta carte, ca oricare alta in care dragostea nu moare si imi vine greu sa povestesc prea mult despre ea pentru ca nu vreau sa dezvalui prea mult din subiect. Eu nu obisnuiesc sa citesc prea multe despre subiectul unei carti inainte de a ma apuca de ea. Citesc pareri sau recenzii (in diagonala) dar nu rezumate sau povestiri. Acesta e motivul pentru care nu stiam decat in mare subiectul acestui roman iar surpriza lecturii a fost cu adevarat placuta.
Vroiam sa mai mentionez si faptul ca, in general, cand apare un film dupa o carte incerc sa citesc cartea inainte de a vedea filmul. Asta pentru ca de multe ori daca am vazut filmul, nu mai am nici o sansa sa imi canalizez atentia pe carte pentru ca deja imaginile le am formate in minte datorita filmului. Asa am procedat si cu acest The Reader, de care am aflat datorita filmului. Nu stiu daca pana la urma voi mai vedea si filmul dar ma bucur totusi ca am reusit sa citesc romanul. Se pare ca la vremea lui (prin 1995) a fost un mare succes comercial...de care eu,desigur, habar n-am avut pana acum.
