Anunt important - cautam casute!

Intrerupem programul obisnuit pentru un anunt foarte important. Se cauta familie pentru doua pisicute curate si manierate. Domnisoarele au 2 luni si sunt deparazitate si ingrijite.

Una dintre ele este tricolora si foarte indrazneata si jucausa. Nu prea agreeaza sa fie pozata dar are niste minunati ochi verzi.

A doua puiuta este neagra cu botul alb. Este foarte pufoasa, cel mai probabil ii va creste o blanita de toata frumusetea cand va fi mare. Este dulce si tare iubitoare.

In prezent pisicile locuiesc in Constanta dar daca exista doritori putem sa le aducem si la Bucuresti.
Numere de contact: 0723 246888
0769 680028
sau puteti comenta aici sau trimite un mail pe adresa de la profil.

Apreciem si orice fel de reclama ne puteti face pentru a ajuta pisicutele sa-si gaseasca stapani.

Multumesc!

Julian Fellowes - Snobii

Ca tot ziceam zilele trecute ca nu-s asa mare fana a trecerilor dinspre Hollywood spre literatura, iata ca descopar ca tocmai citeam produsul unei asemenea treceri. Autorul acestui roman Snobii a castigat un Oscar pentru scenariul nu-stiu-carui film. Acest lucru il aflu acum, dupa ce am terminat-o si mai bine asa caci altfel, cu siguranta n-o mai citeam. Uneori mai am impulsul acesta de a incerca sa citesc o carte fara prejudecati - fara sa stiu nimic despre autor sau despre ea - sa-i dau sansa de a-mi insufla o parere neinfluentata.
Si ia parerea de unde nu-i ca am terminat romanul de o zi intreaga si tot nu-s in stare sa-mi formez o parere. Si de data asta, acesta nu a fost un comentariu pozitiv.
Snobii este un roman ciudat prin faptul ca nu te plictiseste scriitura. E destul de interesant incat sa nu adormi citindu-l dar nici nu-ti starneste cine stie ce pasiuni pentru personaje sau vreo admiratie pentru descrieri. Intriga singura te atrage desi si aceea apeleaza la curiozitatea natural umana si interesul pentru viata altora, mai ales a celor privilegiati. Ca sa nu bat campii fara sa mentionez subiectul, aflati ca Snobii este o poveste care infatiseaza obiceiuri si moravuri ale norocosilor din clasele privilegiate, subiect care ar fi cazul sa fie atragator tocmai prin natura lui. Toti am vrea sa stim cum este sa ai 'asa de multi' bani. Cu toate astea, insa, Snobii nu prea reuseste decat sa-mi aminteasca de Tanar si nelinistit, desi spre deosebire de nemuritorul serial, aceasta se mai si termina(dar sunt convinsa ca ar putea sa o tina tot asa la nesfarsit).
Personajele sunt atat de insipide, fade si ... gri incat nu-mi este nici mila, nici drag si nici macar urat de ele. Povestea nu are nici un pic de culoare, de vitalitate. Am citit-o pana la capat tot asteptand sa se imbunatateasca. I-am fabricat scuze, gandindu-ma ca e doar inceputul dar a fost "doar inceputul" pana la sfarsit. Parca imi si pare rau pentru personaje. Chiar ar fi meritat un autor mai talentat, povestea lor ar fi putut fi mai apreciata chiar si asa previzibila cum este. Chiar mi-as fi dorit ceva interesant de la o carte numita Snobii, de la o poveste cu Cenusarese ce fug cu angajatii, de la un conte broken-hearted si o mireasa spasita.
Prezentarea cartii zicea ceva de o asemnare cu Jane Austen...ar vrea el! Asteptam o comedie de moravuri sau macar unele ironii fine sau nu...nu le-am gasit si chiar mi-a parut rau. Poate ca acestui roman i-ar fi stat mai bine ca scenariu.

Tim Burton's Alice in Wonderland

Nu-s mare cinefila...dar il ador pe Tim Burton. Fara sa vreau, fara sa-mi dau seama, m-am indragostit iremediabil de ...imaginatia lui. Nu pot sa cred ce-i iese din..nu stiu cum sa zic..reflectoare? :)) Povesti atat de cunoscute devin din nou fascinante, inedite, noi! Acum pregateste Alice in Tara Minunilor. Ia priviti ce minunatii:

Ca sa nu mai zic ca a scris si o carte de poezii...suprarealiste - The Melancholy Death of Oyster Boy care a fost tradusa si la noi dar nu stiu cum o fi ca n-am vazut-o. Varianta in engleza mi-a placut insa foarte mult. In general nu agreez trecerile acestea de la Hollywood la literatura...dar de el chiar imi place :D. Mi-a placut inca de la Edward Scissorhands si am adorat The Nightmare before Christmas si Charlie and the Chocholate Factory; Corpse Bride si Sweeney Todd au fost chiar un deliciu pentru mine. Ador faptul ca-l distribuie pe Johnny Depp peste tot(da, il iubesc si pe Johnny Depp, recunosc). Ce mai...I love him! :)

Doamna din Avalon - M.Z. Bradley

Nu mi-am inchipuit niciodata ca vreo carte imi va deschide apetitul pentru fantasy. Desi imi plac povestile si basmele, nu m-am avantat pana acum catre acest gen. Nu stiu de ce...ma intreb si eu, caci iata iata ce minunatie am gasit. Prevad muulte carti de genul asta in urmatoarea jumatate a lui 2009.
Doamna din Avalon am castigat-o la un concurs Nemira luna trecuta. Numai de bine despre strategiile de marketing ale acestei edituri! Cine altcineva se mai poate lauda ca misuna printre blogeri si le ofera carti cadou! :)
Nu am stiut cine este aceasta Marion Zimmer Bradley dar am banuit ca este americanca. I-am simtit stilul si exprimarea chiar si citind-o in traducere. Ca intotdeauna, mi-ar place sa citesc in original dar nu ma plang, traducerea n-a fost deloc rea.
Cartea merita toata atentia fie si doar pentru poveste. Ce pot sa spun, I'm a sucker for stories...mai ales cele cu vrajitoare si zane! :) Doamna din Avalon este o poveste despre magie si spiritualitate, despre paganism inainte de a capata ingrozitoarea conotatie negativa pe care o are acum. Fara sa-ti dai seama, lectura te poarta printre incantatii si credinte demult pierdute dar fascinante si atragatoare.
Apreciez si faptul ca are si elemente de fictiune istorica desi nu am verificat cat de mult se respecta realitatea istorica si nici nu cred ca o voi face. Ideile generale sunt de ajuns pentru a crea atmosfera. Cartea are trei parti, fiecare referindu-se la o perioada diferita din istoria Avalonului si respectiv la preoteasa care il conduce. Cele trei povesti se impletesc frumos dar nu pot spune ca exista o intriga centrala a romanului. In mare parte este un fel de ...umplutura as spune, la The Mists of Avalon care se pare ca este romanul cel mai bun al scriitoarei. Si fara sa-l fi citit imi dau seama ca este un fel de completare, note si explicatii la ce se intampla acolo. Asadar, impresia pert total sufera putin...caci fara a cunoaste cartea sau a fi vazut filmul (The Mists of Avalon) totul pare un pic haotic.
In ceea ce priveste personajele, acestea nu par inca perfect conturate, dar sunt simpatice Nu poti spune cu certitudine daca un anume personaj este negativ sau nu. Demult nu am mai citit o carte in care personajul principal sa fie unul colectiv - femeile din Avalon au comportamente si sentimente lumesti dar poseda si o doza de magie care le face extrem de atragatoare. Se simte insa ca romanul face parte dintr-o serie...se simte nevoia unor informatii suplimentare pe care nu le descoperi nici macar pana la sfarsit.
E adevarat si ca scenele sunt destul de hollywoodiene. Asadar, nu va asteptati la cine stie ce capodopera; asteptati-va insa la o poveste minunata, numai buna de starnit dragostea pentru fantasy. Mie mi-a placut...in ciuda tuturor minusurilor.