Alice Sebold - Minunatele oase

Titlu: Minunatele oase
Autor: Alice Sebold
Lungime: numai buna
Atmosfera: trista dar fara a fi apasatoare si cu mici accente amuzante
Citibilitate: mare, am citit-o cu muzica si/sau tv deschis
Recomand: da

Ca intotdeauna, o carte pe care o citesc absolut intamplator si pe neasteptate, imi place mai mult decat ceva ce astept sa citesc de luni de zile. Minunatele oase a fost o astfel de surpriza, in ciuda faptului ca in general nu agreez violenta in lecturile mele. Aici ar fi mai degraba vorba de aluzii la violenta desi uneori imaginile scrise devin socant de vizuale.
Pe scurt, o tanara este omorata brutal si intreaga viata a familiei ei este, understandably, data peste cap. Deznodamantul acestei tragedii este unul previzibil - familia se destrama, fiecare traindu-si durerea in propriul univers.
Dupa cum ziceam, in mod normal nu agreez subiectele de genul acesta dar acest roman este scris bine, intr-un stil antrenant, intr-un fel tipic american. Am citit-o ca pe un scenariu, ceea ce inseamna ca lectura a curs pur si simplu. Am aflat ulterior ca exista si film dupa ea (americanii fac filme dupa toate cartile care le plac).
Interesanta este, insa, perspectiva. Naratorul omniscient este chiar Susie, fata care se trezeste dintr-o data in viata de dupa moarte. Nu se stie exact daca este vorba de rai, desi ea asa pare sa creada. Totul in jurul ei este asa cum si-ar fi dorit si poate observa tot ce se intampla pe pamant in viata celor care i-au fost apropiati, inclusiv criminalul. Ceea ce este interesant insa este faptul ca ea nu pare suparata sau infuriata. Cel mult, este, din cand in cand, trista. Ii priveste pe cei de jos aproape obiectiv desi isi doreste sa ii poata influenta. Desigur, este uneori invidioasa vazandu-i crescand pe colegii ei si facand lucruri pe care ea nu le va face niciodata. Pare insa a avea un fel de resemnare si regretele ei nu sunt pentru propria ei viata ci pentru a celor pe care i-a lasat in urma. Adesea, Susie pare chiar fascinata de felul in care familia ei incearca sa treaca peste tragica si neasteptata ei moarte.
Totusi, ea ramane un simplu narator. Adevaratele personaje sunt parintii. fratele si sora ei precum si unii dintre colegii de scoala. Oricat de adevarat ar fi ca povestea porneste de la Susie, personajele de pe pamant sunt cele mai bine conturate. Cele care exista cu adevarat in realitatea romanului. Durerea si gandurile lor sunt clare si bine definite prin tot ceea ce fac, pe cand Susie pare doar ca pluteste printre randuri, ceea ce gandeste si exprima nu este intotdeauna coerent sau clar. In fond, este doar o fantoma...
Autoarea are un scris placut, citibil, imbinand cu succes momente din viata anterioara a familiei si din prezentul trist si dureros pentru ei. In mod surprinzator, sfarsitul nu este pe deplin trist. Desi din moarte nu se intoarce nimeni, parca reusim sa zambim pe masura ce legaturile de familie rupte de moartea fetei incep sa se refaca. De fapt, pe intreg parcursul cartii exista mici anecdote, fie povesti amuzante din trecutul familiei fie scene emotionante care ne fac sa trecem mai usor peste inceputul atat de deprimant si chiar, la final, sa o consideram o carte buna.
All in all, mi-a placut cartea si daca ar fi sa imi mai pice pe mana ceva de aceasta autoare as citi cu siguranta.