Dan Lungu - Sunt o baba comunista
M-am gandit eu mai bine si am hotarat ca e cazul sa citesc mai multa literatura romana contemporana...adica poate nu multa dar macar asa, un pic, de bun simt. Si uite-asa, plimbandu-mi ochii printre cartile din biblioteca judeteana am dat peste acest roman despre care am auzit ca a fost tradus in germana si franceza si mai urmeaza si alte limbi anul acesta.
Primul lucru care l-am gandit despre roman este ca nu e nici mai putin nici mai mult decat te astepti. Ma asteptam la o descriere a comunismului, subtila in ironiile ei dar evident scrisa cu cititori internationali in gand. Spun asta pentru ca discutiile si gandurile personajelor sunt bucatele de realitate romaneasca atat de fidele incat suntem de-a dreptul plictisiti de ele. Povestea cu "ce bine era pe vremea mea cand ni se dadea de munca, apartament si butelie" o stim deja de la vecina, bunica, tanti de la magazinul din colt s.a.m.d. Pana si bancurile pe care le spune unul dintre personaje imi par cunoscute. Totul imi este familiar ceea ce nu inseamna ca lectura mi-a displacut. Din contra, imi place ca toate aceste informatii care faceau parte din literatura orala a romanilor sunt acum pe hartie si pe cale de a fi citite de francezi, germani, italieni, etc.
O lectura usoara, amuzanta si cu substrat. Nice! :)
Primul lucru care l-am gandit despre roman este ca nu e nici mai putin nici mai mult decat te astepti. Ma asteptam la o descriere a comunismului, subtila in ironiile ei dar evident scrisa cu cititori internationali in gand. Spun asta pentru ca discutiile si gandurile personajelor sunt bucatele de realitate romaneasca atat de fidele incat suntem de-a dreptul plictisiti de ele. Povestea cu "ce bine era pe vremea mea cand ni se dadea de munca, apartament si butelie" o stim deja de la vecina, bunica, tanti de la magazinul din colt s.a.m.d. Pana si bancurile pe care le spune unul dintre personaje imi par cunoscute. Totul imi este familiar ceea ce nu inseamna ca lectura mi-a displacut. Din contra, imi place ca toate aceste informatii care faceau parte din literatura orala a romanilor sunt acum pe hartie si pe cale de a fi citite de francezi, germani, italieni, etc.
O lectura usoara, amuzanta si cu substrat. Nice! :)
Eu n-am auzit de romaul asta, si spre rusinea mea, habar n-am ce mai scriu romanii. In general am o idee preconceputa: romanii scriu un pic cam prost.
In ceea ce priveste cartea asta, suna atat de supra-exploatat subiectul(am vazut in ultima vreme o cantitate foarte mare de filme inspirate de perioada comunista) ca nu-mi vine sa ma apuc sa citesc. Si da: si eu cunosc acest gen de povesti si sunt satula pana-n gat de ele. Mi se pare un gen de literatura scris, aproape exclusiv, pentru americani si europa de vest. Aceia pentru care, comunistul, poate oferi suprize inedite. Cand rezonez prea mult cu subiectul,il cunosc in prea multe detalii am tendinta sa minimalizez arta (sub orice forma) care incearca sa-l puna in valoare...
Sunt de acord cu tine, exact asta as fi vrut sa spun si eu, dar romanul mi s-a parut destul de scurt incat sa nu ma enerveze/deranjeze. SI pentru cititorii altfel decat romani, cred ca este chiar interesant.
La multi ani!
Trimiteți un comentariu