Martin Amis - Visiting Mrs. Nabokov

Ce descoperire placuta la inceput de an, Martin Amis ca jurnalist! Antologia exista de prin '93 si cuprinde recenzii si interviuri scrise pentru the Observer si alte publicatii la inceputul carierei sale de scriitor.

M-a amuzat si surprins faptul ca am gasit articole referitoare tocmai la scriitori pe care tocmai i-am citit sau la care am meditat la sfarsit de an - Julian Barnes(ultima carte pe 2008), Rushdie(prima pe 2009), Nabokov(pe care vreau sa il citesc anul asta) si Updike (care m-a surprins neplacut)- ce coincidenta! Nu e prima oara cand lucruri care ma intereseaza intr-un anume moment (de cele mai multe ori carti sau autori) imi rasar in fata ca niste djini din lampile fermecate. Trebuie sa recunosc ca ador coincidentele... mi se par bucatele de magie ramase in viata noastra demitizata, ca urme ale unui trecut mirific.
Revenind la culegerea lui Amis, am citit-o pe sarite pentru ca eram prea curioasa ca sa iau articolele la rand, dar printre picaturi de Salman Rushide(pe care il citesc acum, dupa cum ziceam) vreau sa o citesc in intregime.
Un fin observator, Amis imbina cu naturalete relatari si caracterizari subtile sau indraznete ale unor personaje cunoscute. Burgess este "an asymmetrical, floppy-shirted figure", Mrs Nabokov este o femeie cu "the best sense of humour of any woman that her husband had ever known" misterioasa si posesiva cu opera sotului ei; Barnes pierde la snooker banii care i-ar fi asigurat traiul pentru doua zile iar tanarul Amis este invidios pe succesul unui John Lennon look-alike, amic al sau.
Un efort frumos fata de cititor, aceste articole sunt intr-adevar dovada talentului pe care Amis il va expune si ca romancier.

Martin Amis - Sageata Timpului

Luata de la Schimb de Carti, aceasta carte a fost o lectura surprinzatoare si antrenanta. Nu mai citisem altceva de acest autor si coperta patru se lauda ca ar fi romanul cel mai cutremurator al lui Martin Amis. "Cutremurator" este un cuvant care ma atrage intotdeauna cand se refera la o carte asa ca am inceput-o cu high hopes.

Romanul s-a dovedit a fi o calatorie a subconstientului, un fel de flashback, cum e cel pe care multi il pretind a li se perinda prin fata ochilor in apropierea mortii. Pe tot parcursul lecturii te simti ca si cum totul se deruleaza prin fata ta, la viteza maxima si mai ales pe rewind! Asta este secretul cartii, cheia cu care povestea poate fi descifrata. Incepe cu sfarsitul si se termina cu inceputul unei vieti.

Subconstientul personajului principal este un personaj in sine, care realizeaza dar nu foarte ca este doar o bucata dintr-o persoana reala. Se plange in permanenta ca viata nu este inteligibila si cum ar putea sa fie cand totul este intors pe dos. Singurul moment in care totul pare a fi inteligibil este descrierea vietii in lagarul de concentrare de la Auschwitz unde realitatea insasi era atat de neinteles incat numai intoarsa pe dos poate fi perceputa ca inteligibila. Personajul a carui constiinta o ascultam trece prin multiple identitati pentru a ajunge intr-un final la adevarata sa identitate, aceea de doctor intr-un lagar de concentrare.
Printre randuri, subconstientul acestui monstru nazist trage tot felul de concluzii existentiale:
"Asa e randuit oare: ca fiinta umana sa nu insemne de fapt nimic fara ceilalti?"
"Poate ca dragostea va fi ca sofatul." "Distrugerea... e dificila. Distrugerea dureaza. Creatia, ..., nu pune nici o problema.
"Timpul, aceasta dimensiune umana care ne face sa fim ceea ce suntem"si-a schimbat directia si citita fara atentie si la repezeala s-ar putea sa nu pricepeti mare lucru.La conversatii, mai ales, e greu sa te concentrezi. Realitatea se ascunde sub masca absurdului.