Isabel Allende - Island Beneath the sea

Titlu original: Island Beneath the Sea
Autor: Isabel Allende
Lungime: 240 in Word
Atmosfera: IsabelAllende-asca :)
Citibilitate: cu siguranta
Recomand: din suflet

Uneori surprizele sunt cu atat mai frumoase cu cat vin din surse neasteptate. This surprise in particular mi-a venit pe mail, total neasteptata si a fost pentru multe zile the peak of my day! :) Nu am sa va ametesc cu infatuarile mele pentru almost total strangers who give me books :)) dar vroiam doar sa-i multumesc oficial lui Octavian pentru aceasta noua carte a Isabelei Allende.

Acestea fiind spuse, sa va povestesc despre romanul care mi-a indulcit prima saptamana dintr-un uracios si deprimant concediu medical.
A trecut ceva timp de cand am terminat acest roman si inca nu ma simt in stare sa scriu prea multe despre el. Am regasit in el ceea ce iubeam atat de mult la Isabel Allende, ceea ce ma face sa raspund instant cu numele ei atunci cand sunt intrebata care este autorul meu preferat (desi raspunsul real este mult mai complex). Ca intotdeauna, o poveste perfecta te lasa speechless si daca de obicei starea se dispreseaza dupa cateva zile, nici acum dupa vreo 3 saptamani inca nu stiu ce sa scriu despre ea.
 Spuneam ca am regasit acel nu-stiu-ce al scriitoarei in aceasta carte si totusi ea este diferita de cele care m-au incantat pana acum. Magia pe care o regaseam in paginile ei lipseste de aici si totusi romanul are un oarecare aer de mister si fantezie in ciuda subiectului si a evenimentelor altminteri destul de triste.
Gasim intre paginile cartii un fel de bildungsroman al unei sclave, povestea ei romantica si romantata fiind urmarita aproape de la nastere si pana spre sfarsitul vietii. Intotdeauna mi-au parut triste povestile cu sclavi iar a lui Zarite(ce nume frumos!) nu este o exceptie desi mi-a placut determinarea ei in a gasi dragostea si a oferi copiilor ei libertatea desi fusesera nascuti din si in sclavie. Poate parea o poveste banala in cuvintele mele stangace si povestirea mea naiva dar va asigur ca romanul este minunat! Este o istorisire complexa si captivanta cu personaje bine conturate. Sigur o sa va placa!

Isabel Allende - scurt despre noul roman si obiceiuri de scriitoare

 N-am mai postat de mult un interviu, in mare parte pentru ca am fost mult prea lenesa. Am gasit insa unul nou pe Goodreads care e taman pe gustul meu. It's a pity ca nu pot sa va scriu aici interviuri reale, luate de mine asa ca ma consolez traducandu-le pe ale altora. :)

Isabel Allende despre cel mai recent roman - Island Beneath the Sea

Goodreads: Primele recenzii de pe Goodreads referitoare la Island Beneath the Sea fac referire la  Zarité ca fiind "o femeie puternica." Adesea istoria este povestita de cei puternici pe cand Zarité nu este o femeie libera; este sub dominatia sangelui ei african si a statutului ei de produs uman. De ce v-ati hotarat sa aduceti in centrul povestirii o tanara sclava?

Isabel Allende: Sunt obsedata de tema libertatii, mai ales pentru femei. Femeile sunt abuzate, violate, exploatate, vandute; sunt cele mai oropsite. Trebuie sa fie puternice si lucide pentru a depasi obstacolele multiple care le ies in cale. Acest lucru poate deveni o poveste grozava! Majoritatea personajelor mele feminine sunt sclave intr-un fel sau altul dar pana la Zarité nu am mai scris despre o sclava. reala Cazul ei este unul extrem.

GR: Cartile dumneavoastea au purtat cititorii catre o multitudine de locatii inclusiv in tara dumneavoastra de bastina, Chile si locuinta dumneavoastra actuala, San Francisco. Ce v-a motivat sa scrieti despre Haiti in perioada coloniala?

IA: Nu m-am gandit ca voi scrie despre Haiti. Am fost de cateva ori in New Orleans sa ma documentez pentru romanul  Zorro si m-am indragostit de oras, de aroma lui frantuzeasca si de cultura afro-americana. Atunci mi-am zis ca voi scrie intr-o zi o poveste cu locatia in New Orleans, cel mai porbabil despre pirati. Documentandu-ma am aflat ca in 1800, peste 10 000 de refugiati au venit in Loiusiana, fugind de revolta sclavilor din colonia Santo Domingo (azi Haiti). Am fost fascinata de istoria insulei si de nenorocirile sclavilor. 

GR: Cum v-ati documentat pentru a reprezenta cu acuratete Santo Domingo, Havana si New -  Orleans in perioada secolelor 18 - 19?  

 
IA: Am citit carti de istorie despre Caraibe, Haiti, Europa si Statele Unite. Toate se leaga. Am citit si doua bibliografii ale lui Toussaint Louverture si minunata trilogie a lui Madison Smart Bell, un expert al istoriei haitiene si un mare scriitor.

GR: Fundatia Isabel Allende urmareste obtinerea drepturilor sociale si economice ale femeilor, o cauza care va este draga. Personajele dumneavoastra feminine sunt adesea marginalizate datorita sexului lor si totusi pot fi pasionale, practice si tenace. Ce loc ocupa feminismul in scrisul dumneavoastra? 

 
IA: Eram feminista cu mult inaintea ajungerii acestui cuvant in tara mea, Chile. Am fost intotdeauna constienta de inegalitatea dintre sexe si am vrut intotdeauna sa fiu independenta. Feminismul mi-a modelat personalitatea, deciziile, viata, scrisul si fundatia de asemenea. 

 

GR: O cititoare va intreaba: "Cum incepeti un roman - cu o idee despre intriga, despre personaj sau cu informatii istorice?"

IA: Depinde. Unele carti le incep cu o idee vaga, asa cum este si Island Beneath the Sea. Primul meu roman, Casa Spiritelor a inceput cu personajele - majoritatea modelate dupa membrii familiei mele. Al doilea roman se baza pe o crima comisa de armata in timpul dictaturii din Chile (1973). Altele sunt romane istorice cum ar fi Fiica Norocului care a fost inspirat de Febra aurului din California in anul 1848. Atele sunt pe o tema documentata cum este Afrodita care este despre afrodisiace, dorinta si lacomie.

GR: O alta cititoare spune: "Sunt o fana a realismului magic in fictiune si mi-a placut foarte mult Casa Spiritelor. Am mai citit cateva dintre romanele dumneavoastra ulterioare si nu ati mai folosit acest gen atat de mult. Apare in noul roman? "

IA: Exista multa magie in Island Beneath the Sea. Revolta sclavilor din Haiti este imposibil de explicat fara voodoo si puterea spirituala pe care religia le-a oferit-o sclavilor. Este intr-adevar magica. In religia lor erau "posedati" de Loas. Cand se aflau in transa aveau toate puterile Loa iar asta le insufla mult curaj si putere. S-au luptat cu macetele impotriva tunurilor lui Napoleon pentru ca ei credeau ca pentru fiecare negru din lupta existau 10 000 de spirite care se ridicasera din Insula de sub mare (Paradis, Guinea, Lumea cealalta) pentru a lupta cu el.

GR: Spuneti-ne despre o zi obisnuita de scris si tabieturile scriitoricesti neobisnuite. Inca mai incepeti fiecare carte in ziua de 8 ianuarie, zi in care ati inceput sa scrieti Casa spiritelor? S-a mentinut aceasta zi norocoasa pe parcursul anilor? 

 
IA: 8 ianuarie a fost ziua mea norocoasa. Mi-am inceput toate cartile in aceasta zi si toate au fost primite bine de cititori. Scriu intre opt si zece ore pe zi pana cand am un prim manuscris iar apoi ma pot relaxa putin. Sunt foarte disciplinata. Scriu in liniste si singuratate. Aprind o lumanare pentru a chema inspiratia si muzele si ma inconjor cu poze ale oamenilor pe care ii iubesc, morti sau vii. 

GR: Ce urmeaza?

IA: Un alt roman, plasat jumate in Statele Unite si jumate in Chile.

Isabel Allende - Despre dragoste si umbra

Dintre toate romanele Isabelei Allende, Despre dragoste si umbra m-a impresionat cel mai putin. Ma asteptam la o multitudine de detalii, la povesti imbinate perfect si personaje misterioase, la granita dintre realitate si fantezie si nu am gasit nimic de genul acesta.
Naratiunea mi s-a parut haotica iar personajele dezvoltate prea putin, nu impresioneaza cu nimic. Total necaracteristic prozei lui Isabel Allende, povestea e fada in ciuda aparentei straluciri. Pare un roman scris la repezeala, o ciorna mai degraba, cu multe idei scrise cu liniuta dar nici o fraza elaborata. Desi subiectul nu este unul prost, scriitura pare complet lipsita de pasiune.
Nu pot da un motiv exact pentru care acest roman mi-a lasat asa un gust amar si am ramas atat de dezamagita. Poate, in prisma pasiunii pe care am facut-o pentru autoare, am asteptat prea mult de la el.
Adevarul este ca l-am terminat repede si l-am uitat la fel de repede.

Ines a sufletului meu sau despre libertate

In Ines a sufletului meu, Isabel Allende îşi cultivă parcă talentele descoperite în Zorro, luând o legendă îşi transformând-o într-o poveste superbă despre pasiune şi perseverenţă.
Multe din personajele romanului par a fi existat cu adevărat şi fac parte din istoria colonizării Americii ceea ce oferă volumului impresia unei cronici despre cucerirea teritoriilor sălbatice din America de Sud şi întemeierea statului Chile. De fapt, din informaţiile găsite de mine, romanul este foarte fidel realităţii deşi are, în mod evident, o serie de inserţii fictive care fac deliciul poveştii.
Deşi la prima vedere am putea să considerăm acest roman drept un roman de dragoste, realitatea este că nu dragostea între cele două personaje este cea care m-a impresionat cel mai mult ci mai degrabă dragostea pentru libertate.
Ines Suarez, fuge către Americi sub pretextul că şi-ar căuta soţul care o părăsise de dragul aventurii dar fuge de fapt de o societate plină de prejudecăţi şi reguli dictate de o credinţă dusă până la bigotism. Viaţa unei văduve (cum sunt considerate femeile ai căror bărbaţi pleacă în căutarea de noi teritorii peste ocean) este grea şi plină de interdicţii iar Ines, îşi simte parcă destinul strălucit şi se îmbarcă, în ciuda tuturor piedicilor, către America de sud. Viaţa ei începe cu adevărat atunci când îşi descoperă soţul mort în Peru, moment în care hotărăşte să rămână în colonii.
În acelaşi timp, urmărim şi călătoria lui Pedro de Valdivia, cel ce va deveni guvernatorul statului Chile care fuge de asemenea de încătuşarea în cotidian şi rutină către o viaţă plină de aventuri şi glorie. Nu prea mi-a fost simpatic acest personaj şi nu am prea priceput dragostea lui Ines pentru el dar, dragostea nu trebuie pricepută iar cei doi au rămas împreună mulţi ani, timp în care au întemeiat împreună oraşul Santiago şi au pus bazele unui mare stat - Chile.
Nu îmi plac în mod deosebit poveştile despre cuceriri, pentru că toate cuceririle sunt sângeorase si crude iar aceasta, în ciuda detaliilor picante şi a romantismelor inserate ici colo, este o descriere deloc părtinitoare. Isabel Allende vorbeşte în egală măsură despre dorinţele de extindere ale conchistadorilor spanioli şi disperarea cu care îşi apără băştinaşii pământurile; despre creştinizarea cu forţa a oricui se putea şi credinţele frumoase şi naturale ale indienilor.

Pe tot parcursul romanului mi-am dorit cu înverşuare ca spaniolii să piardă luptele şi să plece la ei acasă, lăsându-i vicorioşi pe indieni, deşi era atât de evident care va fi deznodământul. Pot spune astfel, că romanul acesta nu şi-a îndeplinit, poate, scopul propus în ceea ce mă priveşte. Da, am aflat câte ceva despre întemeierea unui oraş dar personajele mele preferate au fost cele colective - incaşii cei plin de aur şi indienii care se luptau până în pânzele albe pentru idealul lor de libertate.
Isabel Allende, însă, nu m-a dezamăgit nici de data aceasta. Am găsit acelaşi talent incredibil de a povesti, fervoarea şi pasiunea pe care le acoră scrisului sunt evidente în fiecare cuvinţel şi fiecare virgulă iar romanul este unul impecabil din toate punctele de vedere.

Titlu original: Ines del Alma Mia
Traducere: Cornelia Rădulescu

Isabel Allende - Zorro

Citind Zorro m-am cufundat intr-o lume de poveste cum demult nu mai gasisem prin nici o carte. Isabel Allende are efectul asta asupra mea si poate asupra oricarui cititor. Romanele ei sunt intotdeauna franturi de imaginatie absolut extraordinare. Cine altcineva ar fi putut sa-si imagineze viata lui Zorro...cine a fost el inainte sa devine legendarul personaj si cum a ajuns acolo? Subiectul i se potriveste perfect scriitoarei care transforma totul in povesti. Tigani, pirati, indieni superstitiosi si societati secrete, domnisoare indragostite si dueluri - cartea aceasta le are pe toate.
Am citit ca Allende a scris cartea cu chipul lui Banderas in minte (actorul il joaca pe Zorro intr-o productie hollywoodiana) si m-am amuzat caci desi vazusem filmul, nu l-am identificat nici o clipa pe Diego din carte cu Zorro din film. Ca intotdeauna, personajele romanului mi se par infinit mai variate si colorate decat cele din film. Cu mare talent, Allende ia un personaj dintr-un film pentru copiii si ii creeaza un bildungsroman complet si palpitant fara a ignora toate celelalte personaje din viata acestui viitor erou. E adevarat ca Diego nu are defecte...si asta te aduce putin cu picioarele pe pamant...desi e impulsiv si oarecum naiv, este totusi un personaj fictiv prin aceasta perfectiune a bunatatii sale. Robin Hood avea cel putin o idee de salbaticie in el, de dragul cauzei sale mai si ranea sau omora dusmani. Zorro este supereroul perfect cu mila lui pentru toata lumea inclusiv dusmani, pe care ii pedepseste...tot cu mila. Iubeste cu pasiune si oarecum de la distanta, fara sa aiba curaj sa faca pasi prea indrazneti si avand mereu credinta ca soarta il va aduce langa persoana iubita (ceea ce nu prea se intampla). Se lupta la fel de pasional pentru aceleasi persoane iubite, care uneori par ca nici nu prea merita. Este asadar the Good Guy...intotdeauna personajul pozitiv.
As vrea sa pot spune mai multe despre aceasta carte dar am citit-o ca pe o poveste si povestile nu-s pentru a fii descifrate si rastalmacite. Nu cititi Zorro decat daca va plac povestile!

Paula - Isabel Allende

As vrea sa am macar doua cuvinte relevante de spus despre aceasta carte care m-a impresionat atat de tare incat de o saptamana de cand am terminat-o nu mai pot citi nimic. Infatiseaza o iubire imensa si atat de frumoasa incat te face sa ai dubii cu privire la tot ceea ce pana acum numeai dragoste in viata ta. Isabel Allende nu m-a dezamagit nici de data aceasta cu un semi-roman autobiografic presarat cu povesti uneori socante, alteori care se afla la limita dintre realitate si fantezie. Dar ce te socheaza si impresioneaza cel mai mult la romanul acesta este iubirea. Iubirea enorma de care este in stare o femeie pentru fata ei bolnava. Povestea este una reala, o femeie se "invata" cu idea mortii fetei ei care se afla in coma. De-a lungul unui an infiorator ea spera, invata, dispera, sufera, plange, se zbate si intr-un final accepta si ii da drumul fiicei ei in ceea ce ea numeste lumea spiritelor. Incercarile ei de a pacali moartea sunt nenumarate dar inutile. Fiica nu ii vorbeste decat in vis si atunci doar pentru a o indemna sa o lase sa plece. Toata durerea mamei se transforma in niste pagini uimitoare dedicate celei mai frumoase si pure iubiri pe care am intalnit-o vreodata.