Bilant de lecturi 2010

Citind bilantul lui Octavian, mi-am amintit ca am facut si eu unul anul trecut si m-am repezit sa vad ce-am scris. Am citit unele dintre cartile pe care doream sa le citesc, pe altele le-am uitat cu desavarsire dar nu-mi pare rau pentru ca in locul lor au fost multe lecturi placute. Am scris despre vreo 30 de carti anul acesta si am citit, poate ca 40. Nu e un numar prea impresionant, dar avand in vedere toate proiectele pe care le-am inceput si care au prosperat numai datorita muncii asidue, sunt multumita ca am reusit sa aloc acest timp lecturii. A fost anul in care mi-am cumparat cartile aproape in exclusivitate de pe net, cu precadere de pe Bookdepository  unde gasesc orice si Nemira care au avut un an plin de oferte.

Dintre catile care mi-au placut va reamintesc:

• Ayaan Hirsi Ali - Infidel
• The Bonesetter's Daughter - Amy Tan 
• A Thousand Splendid Suns - Khaled Hosseini
• Isabel Allende - Island Beneath the sea 
• Anthony Bourdain - Kitchen Confidential

Realizez acum ca multe carti nu mi-au placut. Mi-as dori sa fac alegeri mai bune in ceea ce priveste lectura... mai ales ca am prea putin timp pentru a-l pierde de-aiurea. Mi-as dori sa citesc mai multe carti noi, desi nu stiu in ce masura aceasta dorinta se impleteste cu cea dinaintea ei. Vom vedea ce-o mai fi la anul. :)

Iata si listuta cu ce mi-as dori sa citesc desi nu-i batuta in cuie:

• Room - Emma Donoghue
• Serving crazy with curry - Amulya Malladi
• Shantaram - Gregory David Roberts
• The Cookbook Collector - Allegra Goodman
• The Red Queen - Philippa Gregory
• Long hard road out of hell - M.Manson

Am un Wishlist destul de nerealizabil pe Bookdepository, asemenea si pe Goodreads - pentru ca mai pierd timpul si pe acolo din cand in cand.

Am inceput un mic proiect legat de carti - Carti fara stapan - este un mini -anticariat cu cartile pe care nu vreau sa le mai pastrez. Incerc sa-mi fac timp sa mai adaug si alte carti acolo pentru ca mai am destule de dat. Partea buna este ca primesc si carti la schimb pentru ele, nu incerc sa scot profit.Le-am pus insa pret pentru ca am multe carti pe lista de cumparaturi si vreau sa mai maresc bugetul pentru carti. :) Daca aveti ceva carti de dat mai departe, treceti pe acolo, poate vreti sa facem schimb. Sper ca pana la sfarsitul acestui an sa maresc mult lista cu carti disponibile.

Cam acesta a fost anul 2010 in ceea ce priveste cartile si lectura. Sper ca anul viitor sa imi aduca o casuta noua pentru acest blog, dar ramane inca de vazut.

Va doresc lecturi placute si in 2011! Sa ne citim cu bine.

Diana

Khaled Hosseini - The Kite Runner

Titlu original: The Kite Runner
Autor: Khaled Hosseini
Lungime: 372 pagini
Citibilitate: da
Recomand: nu
De ce am ales-o: pentru ca la prima citire, mi-a placut autorul

Demult tot planuiam sa citesc aceasta carte si am ajuns la ea intr-un final, chiar daca numai in versiune audio. Din nefericire, nu face decat sa ingroase randurile cartilor care nu mi-au placut anul acesta. Nu stiu ce s-o fi intamplat...ori alegerile mi-au fost foarte proaste ori mi-am schimbat prea mult gusturile in materie de lecturi.

Stiu cat de laudata este aceasta carte, stiu cat de multa lume o apreciaza si cati nu o ridica in slavi si totusi... Inca nu sunt capabila sa citesc povesti despre abuzuri asupra copiilor si sa le apreciez. Poate veti spune ca nu am maturitatea necesara...si totusi eu sper sa nu am niciodata asemenea placeri. Stiu ca asemenea lucruri se intampla dar nu vreau sa citesc despre ele...mai ales pentru ca cititul este printre putinele placeri pe care mi le permit. Cred ca am mai spus asta undeva...nu mai tin minte unde.

Revenind la roman, desi bine scris in acelasi stil care mi-a placut si la cealalta carte a acestui autor, nu pot trece peste subiectul ei nefericit. Actiunea se invarte in jurul remuscarilor unui tanar, al frustrarilor si povestilor sale despre un trecut trist si incarcat de vinovatie. Povestea este apasatoare si trista. Nu vreau sa imi amintesc detalii asa ca nu vi le povestesc nici voua. Cu siguranta aveti carti mai putin deprimante de citit.

Huliganii - Mircea Eliade

Titlu original: Huliganii
Autor: Mircea Eliade
Lungime: 355 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da
De ce am ales-o: este Eliade...no other reasons needed!

M-am infipt cu pofta in romanul acesta mai mult de dor. De dorul noptilor din liceu cand citeam cu foame tot ce gaseam si pe oriunde apucam.

Spre rusinea mea, nu citesc prea multa literatura romana si atunci cand o fac este aproape intotdeauna vorba de scriitori..."consacrati". Ma tem sa pierd timpul cu chestii noi, desi ma cert intotdeauna pentru teama asta stupida.

Dar, dorul de mai sus impreuna cu teama de care pomeneam si cu faptul ca mi-a sarit in ochi la chiosc intr-o dimineata, saptamana trecuta - au dus la citirea cu pofta a acestui roman. Si am aflat cu uimire ca inca mai pot citi pe nerasuflate, inca mai pot sa ma lipsesc de somn de dragul unei carti, inca mai pot privi cu ciuda personaje fictive care ma calca pe nervi. Este atata revolta adolescentina in paginile acestea, atatea decizii nerationale, pasiuni si drame scolaresti incat m-am trezit privindu-le de undeva de sus. Din locul acela in care nimeni nu vrea sa ajunga...acolo de unde iti vine sa strigi "si eu am simtit asa" dar te abtii...pentru ca asta ar insemna ca acum nu mai simti...

Ma bucur ca am depasit capriciile hormonale ale adolescentei. Dar uneori...imi este dor.

Reading Lolita in Tehran

 Titlu original: Reding Lolita in Tehran
Autor: Azar Nafisi
Lungime: 300 or something
Citibilitate: da
Recomand: nu
De ce am ales-o:  datorita proaspatului meu interes pentru all things Islam related

Fiindu-mi recomandata de persoane de incredere :) si laudata mult pe bloguri &co. am inceput aceasta carte cu mare interes si nerabdare. Am trecut insa cu greu prin primele doua parti si m-au plictisit mai ales bucatile in care se discuta in detalii Marele Gatsby, o carte care nu m-a impresionat din cale afara. Am inteles perfect ca este vorba doar de un exemplu, o alegorie poate pentru situatia mai grava in care se afla Iranul in perioada aceea dar tot am sarit plictisita peste o gramada de pasaje in care se facea analiza pe textul acestui roman. Mi-a amintit de zilele in care cautam fervent astfel de explicatii si analize, prin biblioteci si pe internet - unele cu drag altele din obligatie. Acum insa citesc aproape exclusiv pentru placerea lecturii si mai rar aprofundez studiul personajelor sau al situatiilor fictive. Acum nu a fost un asemenea caz, mi s-a parut exagerat si chiar enervant sa "asist" la discutiile despre acest roman. Mai spre sfarsitul cartii se discuta si unele personaje ale lui Jane Austen ceea ce nu mi-a displacut chiar atat de mult. De fapt, chiar mi-a facut placere sa-mi amintesc de ea si pofta sa o recitesc.
De asemenea, unele detalii politice mi s-au parut introduse fortat in text - text care este in primul rand roman de fictiune, nu o declaratie politica sau un articol dintr-un ziar. Cunostintele mele despre situatia/evenimentele Iran-Irak nu sunt tocmai extinse si nici nu ma intereseaza sa aflu mai mult, cu atat mai putin dintr-un roman pe care-l citesc de placere. Intr-un fel, cartea mi-a dat impresia ca a fost scrisa numai pentru a aduce in centrul atentiei aceasta situatie politica, toate celelalte lucruri fiind de umplutura.
Pe fundal se aud si strigatele disperate ale unor femei oprimate dar si confuze referitor la situatia lor in cadrul unei societati care le vrea invizibile. Din pacate insa, povestea lor (care mie mi se pare cea mai importanta) ramane pe plan secundar din cauza plictiselii care o provoaca cele de care v-am zis mai sus.
Nu stiu cum se face ca am citit numai carti care mi-au displacut in aceste ultime luni ale anului(mai ales in noiembrie). Poate totusi voi face alegeri mai bune de acum incolo.

Somewhere I have never travelled

  somewhere i have never travelled, gladly beyond
any experience,your eyes have their silence:
in your most frail gesture are things which enclose me,
or which i cannot touch because they are too near

your slightest look easily will unclose me
though i have closed myself as fingers,
you open always petal by petal myself as Spring opens
(touching skilfully,mysteriously)her first rose

or if your wish be to close me,i and
my life will shut very beautifully,suddenly,
as when the heart of this flower imagines
the snow carefully everywhere descending;

nothing which we are to perceive in this world equals
the power of your intense fragility:whose texture
compels me with the color of its countries,
rendering death and forever with each breathing

(i do not know what it is about you that closes
and opens;only something in me understands
the voice of your eyes is deeper than all roses)
nobody,not even the rain,has such small hands

e.e. cummings

Three Cups of Tea - Greg Mortenson

Titlu original: Three Cups of Tea
Autor: Greg Mortenson
Lungime: 349 pagini
Citibilitate: da
Recomand: nu, sunt lucruri mai bune de citit...
De ce am ales-o:  am crezut ca este despre cu totul altceva

Nu am foarte multe de spus despre aceasta carte. Nu stiu cum de m-am apucat de ea fara sa citesc recenzii sau pareri. Adevarul este ca daca nu era singurul audiobook disponibil in perioada asta nu cred ca o terminam.

Povestea in sine este chiar deosebita... un tip fara cine stie ce perspective dar cu o pasiune pentru catarat pe munti, se rataceste la intoarcerea dintr-o expeditie pe K2 si ajunge intr-un sat izolat unde se indragosteste de oamenii, cultura si viata Pakistanului musulman. Le promite o scoala si de aici incolo viata lui incepe sa se schimbe.

Din pacate insa, stilul de a spune aceasta poveste (altfel destul de impresionanta) m-a dezamagit - este scrisa la persoana a 3a desi personajul principal este acelasi cu autorul astfel incat atmosfera e in permanenta ciudata. Mi-a displacut si faptul ca autorul se ridica in slavi singur...stiti voi cu lauda de sine cum e. 

Ritmul naratiunii este lenes, nimic nu te face sa iti doresti sa mergi mai departe. As vrea sa fii avut rabdare cu informatiile politice si istorice dar nu am avut...m-am plictisit si imi cam pare rau ca am pierdut timpul cu ea.

The Enormous Crocodile - Roald Dahl

Titlu original: The Enormous Crocodile
Autor: Roald Dahl
Lungime: 32 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da
De ce am ales-o:  din intamplare

Dupa cum poate ati observat, imi place sa citesc uneori carti pentru copii, povesti si tot felul de lecturi copilaroase. Si sunt atat de multe carticele frumoase pentru copii ca ti-e mai mare dragul sa le citesti.

In ceea ce o priveste pe aceasta, eu am facut rost de mai multe dintre cartile lui Roald Dahl in format audio si ma rasfat  cu ele dimineata, pe drum spre servici. Ma ajuta sa trec mai usor de la somn la munca (nu prea sunt...a morning person) si ma binedispune.

Mi-a placut tare mult povestioara aceasta cu un crocodil infometat care pofteste la copilasi zvapaiati. In mare parte este haioasa dar pe alocuri ma gandeam...cat de buna/rea este chestia asta cu mancatul copilului... de ce am vrea sa le insuflam copiilor frica. Si totusi, e doar o poveste... e haioasa, alerta, plina de veselie. Iar crocodilul...ei bine, e doar un prostanac pofticios. :)

The Bonesetter's Daughter - Amy Tan

Titlu original: The Bonesetter's Daughter
Autor: Amy Tan
Lungime: 338 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da
De ce am ales-o:  am primit-o cadou :D

These are the things I know are true.

Cand am primit minunatia aceasta nici nu s-a pus problema sa nu ma indragostesc de ea. Ca o superficiala ce sunt,am iubit faptul ca e cadou, ca am primit-o prin curier impreuna cu nenumarate minunatii (semne de carte, dulciuri, o scrisorica). Nici o secunda nu m-am gandit ca cineva si-ar da silinta intr-atat pentru o carte urata. Si asa a fost.

Am devorat-o imediat desi aveam atatea altele la rand, m-am asezat cu ea in pat sa o rasfoiesc si m-am ridicat doar cand am terminat-o. (Bine, n-a fost taman asa...dar that's what it felt like :).

LuLing Young incepe sa uite detalii din propria viata - varsta isi spune cuvantul astfel ca se hotaraste sa le puna pe hartie. Fiica ei, Ruth descopera povestea scrisa in chineza dupa ce a lasat-o pentru cativa ani intr-un sertar. Este o poveste frumoasa - emotionanta si complicata despre dragostea dintre mama si fiica, doua generatii de mame si fiice, de fapt. Aproape un cliseu, felul in care istoria se repeta...fiica isi desconsidera mama pana intr-un anume moment cand este deja prea tarziu. Apoi incearca sa recupereze - timp si secrete care o vor ajuta sa-si puna viata in ordine. 

Mi-a placut mult romanul, pentru bucatelele de istorie si momentele emotionate, pentru povestea tragica si detaliile interesante. Il recomand cu drag si ma bucur ca l-am citit.

The Buddha of Suburbia - Hanif Kureishi

Titlu original: The Buddha of Suburbia
Autor: Hanif Kureishi
Lungime: 284 pagini
Citibilitate: da
Recomand: da
De ce am ales-o:  se anunta presarata cu umor englezesc

I am an Englishman born and bred, almost.

Nu mai tin minte unde si ce am citit despre aceasta carte inainte de a o cumpara dar probabil ca mi-a placut pentru ca am salvat-o in Wishlist-ul de pe Boodepository asa ca atunci cand am primit mail ca a intrat la reducere am cumparat-o fara sa ma gandesc de doua ori.

( Imi place wishlist-ul de pe Bookdepository, imi aminteste de carti pe care altfel poate ca le-as da uitarii si nu le-as mai cumpara - e un instrument bun, orice librarie online ar trebui sa aiba asa ceva.)

 Din multe puncte de vedere, acesta mi s-a parut un roman reusit. Personajele sunt interesante si chiar amuzante uneori prin simplul fapt ca sunt atat de aproape de ridicolul si simplitatea realitatii; actiunea este usor haotica dar nu greu de urmarit, poate chiar surprinzatoare pe alocuri. In ciuda acestor lucruri, insa, parca am citit-o cu o oarecare greutate...uneori am avut senzatia de mult zgomot pentru nimic, de beating around the bush.

Viata bizara si trist-amuzanta a unui tanar pakistanez in cautarea radacinilor in Anglia anilor 70 este descrisa intr-un stil exuberant ceea ce face destul de atragatoare o poveste despre trecerea catre maturitate a tanarului Karim. Povestea incepe cu destramarea unei familii - in plina desfasurare a crizei varstei de mijloc, tatal lui Karim isi descopera latura spirituala, se indragosteste de o tanara admiratoare si isi paraseste familia pentru a-si trai povestea de dragoste. Desi in permanenta urmarit de sentimentul de vinovatie, misticismul noului sau rol de lider spiritual il satisface. 

Intre timp, fiul sau Karim incearca sa-si gaseasca drumul, renuntand la scoala pentru o cariera de actor, dezvoltand o pasiune pentru fiul amantei tatalui sau si cautandu-si in peramanenta locul. Nici spre sfarsitul romanului nu pot spune ca mi-am dat seama daca si-a gasit sau nu locul. Pleaca in America unde spera sa se simta mai putin exclus si marginalizat dar dorul de casa il face sa se intoarca in Anglia prejudecatilor fata de imigranti pe care si-o amintea. Lucrurile sunt schimbate insa, iar locul sau nu mai este clar nici aici. 

Pe fundalul muzicii anilor 70 si a vietii invaluite in aburii drogurilor, autorul reuseste sa treaca in reviste teme importante pentru scrierile sale (problemele imigrantilor, identitatea sexuala, relatii personale, depasirea  prejudecatilor privind clasele sociale) intr-un mod amuzant si fara a dramatiza excesiv.

It's in the details...

Am primit astazi cartea de la Octavian impreuna cu o multime de mici surprize care m-au bucurat nespus. Mi-a trimis vreo 3 semne de carte noi noute...numai bune de pus la colectie, o scrisorica adorabila, un sticker haios, o acadea si o sacosica de carat carti. A da, si cartea! :)) Ce mai...Craciunul a venit in octombrie anul acesta. :D

Me happy....

Multumesc Octavian! :D

The Lost Symbol - Dan Brown

Titlu original: The Lost Symbol
Autor: Dan Brown
Lungime: 133 capitole
Citibilitate: da
Recomand: nu

 Am dat peste aceasta carte cautand niste audiobooks pe care sa le ascult in drum spre si dinspre munca. Este aproximativ o ora pe care o pierd in fiecare zi pentru ca, avand rau de masina, nu pot citi in troleu. Astfel, cu ajutorul acestei optiuni de a asculta carti, ma pot bucura de lecturi chiar si in mijlocul celei mai uracioase aglomeratii.

Cred ca daca nu ar fi fost singura optiune disponibila la momentul respectiv nu as fi citit/asculatat in veci cartea aceasta. Acum ca am terminat-o, impresiile nu-mi sunt cu mult diferite de instinctele dinainte de lectura. M-a plictisit teribil cu toata teoria si palavrageala inutila. Este suprasaturata de povesti, teorii, informatii inutile, plictisitoare si insirate fara rost. Nu te poti bucura de relaxarea care ti-ar oferi-o altfel un roman politist, pentru ca e presarata de conspiratii si idei care mai de care mai fantasmagorice. 

Daca vi s-a parut exagerat Codul lui DaVinci, you should see this one! Paranoia dusa la extrem. Nu stiu why I keep torturing myself cu asemenea mizerii.

Ayaan Hirsi Ali - Infidel

Titlu original: Infidel
Autor: Ayaan Hirsi Ali
Lungime: 350
Citibilitate: maxima
Recomand: cu siguranta!

Citind aceasta carte mi-am dat seama cat de putin stiu, cat de multe se intampla in lume fara ca eu sa fiu afectata si despre cat de multe lucruri aflu fara a le oferi insa importanta cuvenita.

Infidel este una dintre cartile pe care le consider lectura obligatorie. Afland despre aceasta persoana deosebita care este Ayaah Hirsi Ali parca mi-e si jena ca am comentat/discutat vreodata pe tema islamismului si a femeilor musulmane. Cartea aceasta m-a inspirat sa citesc, sa caut informatii, sa invat mai mult, sa nu mai dau verdicte si sa nu mai vorbesc fara sa stiu. 

Ayaan Hirsi Ali este o supravietuitoare a extremismului religios. De fapt, pentru a fi exacta trebuie sa spun ca ea se considera o supravietuitoare a Islamului. Pentru ca, dupa cum aflam din aceasta autobiografie a ei, toate ororile despre care stim ca se intampla in lumea musulmana - violenta fata de femei si copii, mutilarile, pedepsele drastice si inumane - toate acestea se intampla inca, nu numai in cazurile extreme ci, mai mult sau mai putin, in intrega societate musulmana din majoritatea tarilor in care acest cult religios este predominant.
Ca sa va dau un exemplu chiar din aceasta carte, in Olanda(tara in care musulmanii nu sunt majoritari), pe parcursul a 5 luni  intre anii 2005-2006, 11 fete musulmane au fost omorate de catre familiile lor pe motive de onoare (cel mai probabil pentru ca au avut relatii cu tineri de alta religie). Anual, mii de copii sufera inca de mutilari genitale executate fara anestezie si in mediu nesteril, pe motiv ca sunt astfel "purificati".

Desigur stiati cate ceva despre asta. Si eu stiam chiar fara sa citesc cartea. Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost tocmai faptul ca aceste lucruri nu se intampla numai sub umbrela extremismului. Desigur, nu putem generaliza. Experienta autoarei este una tragica si marcanta. Curajul si avantul cu care lupta pentru cauzele in care crede vin din aceste experiente traumatizante. In acelasi timp insa nu pot ignora aceasta lectura, nu pot trece peste ea ca peste o poveste, nu pot sa nu va suplic sa cititi aceasta autobiografie si sa tineti minte.

Sa tineti minte ca in acesti mirobolant an 2010 mai exista inca persoane care sunt persecutate si amenintate cu moartea pentru ceea ce scriu, spun si cred.

Un alt lucru care m-a impresionat la aceasta carte, la autoarea ei de fapt este increderea pe care o are in propriile ei forte in primul rand dar si in sistemul politic despre care invata. Studiind stiinte politice la universitatea din Leiden, devine mai tarziu membra a parlamentului si desi nu se poate spune ca a rezolvat toate problemele pe care le-a ridicat, cel putin a atras atentia asupra lor si multe lucruri s-au intamplat tocmai datorita curajului cu care si-a expus punctele de vedere.

Gasiti pe Wikipedia mai multe informatii despre ea, dar va recomand sa cititi cartea!

Laura Restrepo - Delir

Titlu original: El Delirio
Autor: Laura Restrepo
Lungime: 230
Atmosfera: interesanta
Citibilitate: oarecum
Recomand: nu m-am hotarat

Mi-a luat asa de mult timp pana am terminat acest roman incat nici nu mai stiu cand l-am inceput. Nu as vrea sa va las de la inceput impresia ca ar fi o carte greoaie, pentru ca nu este. Are insa un feeling aparte, iti solicita toata atentia si nu-i tocmai o carte pe care sa o poti citi oriunde.

Povestea se desfasoara pe mai multe planuri care de-abea spre sfarsit se intrepatrund si incepi sa intelegi in ce fel sunt relevante pentru intreaga poveste. Desi de cele mai multe ori bucatelele de poveste sunt delimitate, uneori propozitiile go on and on and on si nu-ti dai seama ca de fapt, s-a sarit la o alta idee. 

Mi-a displacut haosul acestui roman, asa cum mi se intampla ades, sa nu reusesc sa apreciez povestea pentru ca sunt prea obosita cand citesc si nu reusesc sa ma concentrez. Dupa mijlocul romanului insa, cand lucrurile sunt o idee mai clare parca a mers mai usor si am reusit sa-l urmaresc asa cum merita.

Personajul "delirant" al acestui roman este o domnisoara de familie buna care isi permite libertati hipioate tocmai datorita acestui background. Pana si nebunia ei pare o manifestare de snobism, care ii este fie iertata, fie ignorata in functie de persoanele cu care interactioneaza. Totul se invarte in jurul deliruli ei, al bolii ei care pare uneori nici macar sa nu o regrete. E insa adevarat, ca in contextul vietii ei - cu un tata agresiv si adulter pe care il idolatrizeaza, o mama pentru care aparentele sunt mai importante decat orice chiar si decat fericirea proprie, un frate traficant si altul prezent doar prin slabiciunile sale - e mai simplu sa fii nebun.

Pana la urma, am sa recomand totusi acest roman, in ciuda pasajelor care va vor face sa vreti sa renuntati si in ciuda haosului care il domina din cand in cand. Atmosfera este tocmai potrivita cu ceea ce cred ca vrea de fapt sa descrie autoarea  si anume o problema psihica, reala si felul in care se manifesta aceasta.

Va las aici o recenzie mai pertinenta ca eu nu prea mai stiu ce sa scriu. :)

Curatenia de toamna

Pentru ca Octavian s-a decis sa faca din nou curatenie intre carti, m-am gandit sa imi intind si eu un pic tentaculele catre bibleoteca lui plina de bunataturi. Asadar, greedy cum ma stiti eu imi doresc mai multe carti de-ale lui si nici nu prea stiu care pe unde le-a dat asa ca o sa fac un mic top si poate am noroc macar una sa ramana si pentru mine. :)

1. Sylvia Plath mi-a placut atat de mult in facultate incat ma plimbam cu niste xeroxuri dupa poeziile ei prin geanta, le citeam si rasciteam in timp ce-mi asteptam iubirea vietii inbarul copilariei noastre. :) Ar fi chiar fain sa o recitesc, dintr-o carte reala si nu dupa xeroxuri. :)

2. Ar fi interesant de citit si cartea lui Marilyn Manson desi am vazut ca cineva a cerut-o deja asa ca...poate mi-o imprumuta si mie cateva zile cand se satura de ea. :)

3. Amy Tan — The Bonesetter’s Daughter fara sa am un motiv anume, doar pentru ca ar fi interesant de citit Chinese American literature.

Ce idee buna asta...as scapa si eu de cateva carti...

Din amintiri

Nu am fost atat de pasionata de citit dintotdeauna. Cand am intrat la liceu probabil ca nu citisem decat Legendele Olimpului si Edgar A. Poe. Spre rusinea mea acesta este adevarul. 

Si cine stie cine as fi acum daca in clasa a 9a, nu l-as fi cunoscut pe cel care mi-a "zguduit" gandurile. Cele mai pregnante si vii amintiri pe care le am din liceu sunt din clasa a 9a, cand stateam aproape pitita in banca si ascultam uimita povesti complicate despre un tip numit Saussure si teoriile lui lingvistice; cand am luat 4 la o lucrare in care nu-mi amintesc sa fi scris ceva pentru ca oricum nu intelesesem intrebarea; cand stateam cu sufletul la gura incercand sa-mi fac curaj sa ridic mana si sa spun doua vorbe la ora de limba si literatura romana.

Nu stiu daca am reusit vreodata sa deschid gura la acele ore. Nu-mi amintesc. Nu-mi amintesc decat cum ascultam transfigurata si absorbeam fiecare informatie fara sa stiu daca profesorul acela era normal si eu traisem intr-o pestera pana atunci, sau el era din alta lume. 

A fost prima oara cand cineva ma indemna sa deschid gura, sa gandesc, sa procesez informatii.

Nu pot sa inteleg nici acum cum un profesor a reusit sa scoata din intunericul comentariilor invatate pe de rost atatia elevi, cum i-a facut sa citeasca, sa mearga la biblioteca, sa astepte cu emotie orele lui, sa nu indrazneasca sa ridice mana desi poate aveau ceva de spus sau sa stea cuminti in banca, mult prea constienti de propria lor nestiinta. 

Imi amintesc cu atata drag cum l-am descoperit pe Eminescu...altfel decat in cliseele pe care le stim cu totii, cum am dormit saptamani in sir cu Nichita la cap, cum scriam frenetic tot ce zicea  sperand ca astfel se vor lipi de mine toate informatiile acelea pretioase, cum mi-a placut Marin Preda desi nu-mi placea, ce victorie a fost cand am luat 8...

Profesorul meu de limba si literatura romana din liceu a murit. Si eu nu sunt in stare decat sa insir amintiri. 

Intr-o viata, e de ajuns sa cunosti UN asemenea om. Eu am avut norocul sa fiu in aceiasi incapere cu el, aproape zilnic timp de 4 ani. As vrea sa fiu din nou acolo, cu mintea de acum.

Sudhir Kakar - Ascetul dorintei

Titlu original: The Ascetic of Desire
Autor: Sudhir Kakar
Lungime: 380
Atmosfera: plictisitoare
Citibilitate: sa zicem
Recomand: nu

Nu stiu cum se face ca citesc tot carti banale si plictisitoare in ultimul timp. Am luat acest roman de la Editura Trei pentru ca ma gandeam ca nu am cum sa ma plictisesc cu un astfel de subiect. Romanul incearca sa vorbeasca despre viata celui care ar fi scris Kama Sutra. Si, ca intotdeauna, coperta patru o lauda de numa.

Si totusi, povestea este destul de insipida, in ciuda tuturor detaliilor picante din viata personajului crescut intr-un bordel, in ciuda aluziilor senzuale si a detaliilor despre diverse practici din respectivul bordel.

M-am asteptat la un roman usor dar interesant si inedit. Am primit o poveste ratata despre un ascet a carui viata pare sa ocoleasca in permanenta punctul culminant. Astfel, celebrul Vatsyayana, celebrul autor al celui mai popular tratat erotic, este un personaj fad si neinteresant, enervant si banal. 

Nu reusesc sa gasesc nici un motiv pentru care v-as putea recomanda cartea si nici cuvinte nu mai gasesc sa scriu macar inca doua randuri.

Kazuo Ishiguro - Amintirea palida a muntilor

Titlu original: A Pale View of the Hills
Autor: Kazuo Ishiguro
Lungime: 300
Atmosfera: banala
Citibilitate: da
Recomand:nu

Cartea aceasta m-a facut sa imi dau seama ca nu degeaba cartile reduse se afla la reducere. Cand am vazut-o in raft la numai 10 lei mi s-a parut incredibil. Acum ca am citit-o pot sa inteleg de ce a fost asa.

O sa va spun din prima ca m-am asteptat la mult mai mult din partea lui Ishiguro. The Remains of the Day este una dintre cartile mele preferate pe care am citit-o si recitit-o de mai multe ori inca din liceu. Acum ca imi amintesc nici Pe cand eram orfani nu m-a impresionat chiar atat de mult. 

Amintirea palida a muntilor este primul roman al lui Ishiguro, astfel incat cred ca pot sa-l uit linistita si sa nu ma mai gandesc la el. Am recunoscut in micul roman cate ceva din trasaturile scrisului lui Ishiguro  si mai ales naratiunea linistita, fara evenimente majore.

Povestea este una destul de trista a unei femei de origine japoneza care traieste in Anglia si care trece prin experienta oribila a sinuciderii fiicei sale. Naratiunea se concentreaza insa pe amintirile din Nagasaki ale femeii, de pe vremea cand era insarcinata cu aceasta fiica. Amintirile sunt ciudate si haotice, referindu-se la o prietena ciudata a tinerei femei. Si totusi, personajul este atat de departe de cititor incat nu starneste nici cea mai mica urma de compasiune sau orice fel de alta emotie. De fapt, toate personajele mi se par vagi si incomplete. Romanul pare nefinisat, o simpla adunatura de idei. Imi pare rau ca l-am citit - am pierdut timpul si parca l-am mai coborat pe Ishiguro de pe piedestal.

The Book Thief - Markus Zusak

Titlu original: The Book Thief
Autor: Markus Zusak
Lungime: 550
Atmosfera: interesanta
Citibilitate: da
Recomand: da

Aceasta este inca una dintre cartile pe care le-am cumparat fara sa stiu nimic despre ea. Se pare ca fac acest lucru destul de des in ultimul timp. Initial am crezut ca am facut o greseala cu ea. Povestea incepe cam stangace si povestitorul ne lasa sa aflam de la inceput cine este - moartea insasi. Ideea mi s-a parut cam trasa de par si "Moartea" parea ca se forteaza sa para umana. Apoi am realizat ca intreaga poveste se desfasoara in Germania lui Hitler, inainte si in timpul celui de-al doilea razboi mondial ceea ce iar mi s-a parut un pic fortat. Sunt atatea povesti si povestiri din perioada aceea... subiectul este deja tras de par la maxim si intins pe toate fetele, mai mult decat merita.

Nu stiu sa spun exact in ce moment m-a captivat povestea. Poate ca atunci cand Liesel, o fetita care isi pierde mama, fratele si este nevoita sa se mute la o familie adoptiva in alt colt al tarii, invata sa citeasca. Si asta numai pentru ca ultima amintire care o leaga de fratele sau este o carte pe care o divinizeaza inca inainte de a stii despre ce este. 

Aceasta fata va deveni hoata de carti. Ceva in aceasta sintgama suna tare romantic si aproape scuzabil iar situatia fetei este cu atat mai interesanta cu cat cartile furate de ea sunt singurele care ii ofera un sentiment de mandrie si implinire. Tot ele o ajuta sa dezvolte o frumoasa legatura cu tatal ei adoptiv, cel care o si invata sa citeasca. De fapt, pe parcursul romanului, furtul este privit nu ca pe ceva rau ci ca o activitate eliberatoare, o razvratire pre-adolescentina, singura metoda prin care niste copii stiu sa protesteze (chiar daca inconstient) impotriva razboiului. 

Este interesant de citit despre razboi si din puntul de vedere al unor germani care traiesc intr-o suburbie saraca. Pentru ei, razboiul inseamna adaposturi anti-bombardamente, rude plecate la lupta si siruri de evrei care defileaza catre lagare. Si, indiferent de parerile lor politice, toti tac si observa. 

Pe masura ce lectura avanseaza, am descoperit din ce in ce mai multe scene impresionante. Doua dintre ele chiar mi s-au parut atat de frumoase incat pot spune chiar ca sunt printre cele mai frumoase citite de mine.

Prima ar fi cea in care Liesel le citeste vecinilor pentru a-i linisti in timp ce se aflau intr-o pivnita adapostindu-se de bombardamentele de deasupra. Este momentul ei de glorie, vocea si lectura ei este asteptata apoi cu nerabdare de fiecare data cand se refugiaza in timpul bombardamentelor.

O alta scena este chiar si mai impresionanta. Oraselul in care locuieste Liesel cu parintii adoptivi se afla aproape de lagarul de concentrare de la Dachau. In mod frecvent, prin oras trec evrei condusi catre lagar. intr-unul din cazuri, tatal adoptiv al fetei ii ofera, din instinct, unui evreu  dintre cei condusi catre lagar o bucata de paine. Actiunea negandita ii provoaca o gramada de probleme inclusiv faptul ca este trimis in razboi cu o sarcina groaznica - aceea de a culege cadrave.

As avea multe sa va mai povestesc despre aceasta carte dar cum nu-mi place sa fac rezumate sper ca v-am starnit interesul doar cu aceste mici detalii. E o carte de citit! Mie mi-a placut desi impresia initiala a fost destul de proasta. Sunt multe detalii si scene care va vor placea cu siguranta.

A Thousand Splendid Suns & Gide

Se pare ca tot nu reusesc sa tin pasul lecturilor. Citesc intr-o veselie dar nu prea mai apuc sa scriu despre ce citesc. Am pornit totul cu acest blog modest de lecturi si am ajuns in locuri neasteptate si fara de legatura cu aceasta veche si permanenta pasiune - cititul. Si totusi citesc ...ma uimeste si pe mine uneori ca inca mai am timp si dispozitia necesara si inspiratia sa citesc in fiecare zi cate un pic dar citesc. Si asta e inca bine. :)

Pe scurt asadar, despre doua dintre lecturile recente.

Prima, A Thousand Splendid Suns, o asteptam de multicel si mi-a satisfacut asteptarile cu varf si indesat. Un roman interesant pe care l-am citit pe nerasuflate - cred ca cel mai bun de anul acesta. Khaled Hosseini este autorul celebrei The Kite Runner pe care nu am citit-o dar dupa aceasta experienta cu autorul, o voi citi cu siguranta. 

Povestea din A Thousand Splendid Suns este o emotionanta si trista istorie a vietii unor femei al caror destin este in intregime ghidat de barbati. Barbatii in care se incred si pe care ii iubesc dar care nu apreciaza si de cele mai multe ori nici nu baga in seama feminitatea.  Este o poveste trista si posibil telenovelistica abordata excelent de catre un autor cu origini afgane. E interesant de urmarit felul in care cele mai oribile situatii (abuzuri, violente, saracie) pot deveni citibile si apreciate intre randurile unui roman care spune sincer povestea prejudecatilor unei societati, ale unei culturi, ale unei religii. Mariam si Laila sunt personaje cu care (celor mai multe dintre noi) ne este imposibil sa ne identificam dar pe care este la fel de imposibil sa le uitam. Cititi aici o recenzie mai acatari. :)

Al doilea roman despre care vreau sa va scriu este unul din colectia Cartea de Buzunar de la un ziar (imi scapa acum care ziar). L-am luat la nimereala cu vreo 5 lei special pentru ca era in format mic si puteam sa-l iau in concediu.(Consortul imi reproseaza in permanenta faptul ca iau carti prea multe si prea grele in concediu asa ca anul acesta am mers pe mana lui.:)

Ideea principala ar fi ca mai bine imi luam cine stie ce caramida dupa mine... Nu e vorba ca nu mi-a placut micutul roman, de fapt, nici nu mi-a displacut. Este atat de fad incat nu m-a impresionat in nici un fel. Pe la mijlocul concediului mi-am luat Dilemateca si am rasfoit-o in nestire numai ca sa nu ma mai simt obligata sa ma intorc la acest roman. Am inteles ca e o satira la adresa bisericii si a masonilor si a cine stie mai cui dar pe mine nu m-a amuzat cu nimic. E un personaj acolo care parca ar avea ceva de spus dar dupa ce omoara pe altul fara nici un motiv real si incepe sa ii joace pe degete pe ceialti, se "strica" induiosandu-se la prima declaratie de dragoste fraterna pe care o primeste. Nu mi-a placut, nu recomand, si ce daca a scris-o Gide, e chiar plictisitoare. :)

Pablo de Santis - Caligraful lui Voltaire

Titlu original: El caligrafo de Voltaire
Autor: Pablo de Santis
Lungime: vreo 200
Atmosfera: ametita
Citibilitate: da
Recomand: nu

 Eu una n-am inteles nimic din romanul asta. Mi-e clar ca nu are nimic de-a face cu Voltaire si ca e o mare harababura. O fi De Santis talentat si laudat dar mie mi s-a parut complet pe langa subiect. Povestea dar nu parea ca stie nici el prea bine ce, trece repede peste orice. Parca ar fi o carte scrisa de un psihotic. 

Ideile ar fi mai interesante daca nu ar fi atat de dezorganizate. Mi-a placut fata-statuie care e in stare sa cada intr-o transa ciudata in care nu face nici o miscare. Mi-a placut pasiunea/obsesia personajului pentru meseria lui - chiar pot sa inteleg iubirea pentru caligrafie. Si ideea ciudata a unor marionete ce joaca rol de oameni ar fi fost mai mult decat interesanta daca era destul dezvoltata.  

In rest, nu pot sa spun nimic despre carte, nu m-a plictisit si am citit-o pe nerasuflate....dar o sa o uit tot pe nerasuflate.

Despre Book Depository si The Shadow of the Wind

Sunt convinsa ca deja toata lumea stie despre www.bookdepository.co.uk. Daca nu stiti, e cazul sa aflati! Book Depository este o librarie online din Anglia care livreaza gratuit oriunde in lume. E  adevarat ca au preturile putin mai maricele dar restul beneficiilor sunt substantiale:

• livreaza gratuit oriunde in lume
• sunt foarte prompti
• au de toate
• nu au comanda minima
• iti poti face un wishlist si ei te anunta cand cartile respective intra la reducere (am gasit si titluri la 4-5 euro)

Eu am cumparat carti in valoare de 25 de euro care mi-au venit la posta in 7 zile, ambalate individual in folie din aceea cu bule! :) Sa va amintesc cum am asteptat 2 luni o amarata de comanda la Humanitas? Iar aceste carti mi-au venit de la nu stiu cate sute de km in 7 zile! Si mi-au daruit si un semn de carte. :D Stiti voi cum e cu little pleasures! Va spun, they rule!

Sa va zic doua vorbe si despre una dintre cartile luate de la ei.

Titlu original: The Shadow of the Wind
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Lungime: 500
Atmosfera: mystery thriller
Citibilitate: da
Recomand: de ce nu

In general nu sunt prea curajoasa si nu cumpar carti despre care nu am auzit dar are si metoda aceasta de shopping farmecul ei asa ca o  mai aplic din cand in cand. Despre Carlos Ruiz Zafon nu stiam nimic atunci cand am aflat de aceasta carte si nici acum nu stiu decat ca e din Barcelona si e tare laudat.

Romanul avea ca subiect cartile asa ca nu am ezitat sa il cumpar chiar si asa fara sa stiu prea multe. Si pana la urma s-a dovedit a fi o carte chiar placuta - usurica, de luat in concediu.

Din nu stiu ce motive nu citesc prea des mystery thrillers desi nu am nimic impotriva lor. Acesta este unul destul de reusit: original, interesant si chiar romantic pe alocuri. Personajele atragatoare si simplu conturate in bune si rele mi s-au parut adorabile. Nu poti sa nu te indragostesti de pustiul ramas fara mama care isi indreapta toata afectiunea asupra unei carti prafuite gasita intr-o biblioteca. Nu poti sa ignori si sa nu compatimesti frustrarile si problemele lui adolescentine iar in acelasi timp sa urmaresti cu interes povestea cartii care pare a fi personajul principal al romanului. Ulterior, autorul cartii respective adopta acest rol si nici pe el nu poti sa nu-l iubesti cu toata povestea sa tragic-boema.

Romanul este presarat cu mici cugetari amuzante sau mai serioase, numai bune de notat in caietelul de quotes. Atmosfera este, desigur, gloomy si misterioasa cu personaje clar negative care se dovedesc a fi eroi neintelesi si povesti de dragoste shakespeare-iene care se termina tragic. In final insa, binele invinge...ceea ce e refreshing and new in an old kind of way. :)

Catre sfarsit am devenit putin plicitisita, povestea se cam lungeste inutil si este nevoie de putina atentie pentru a retine toate detaliile care vor duce la dezlegarea misterului. Totusi, nu am motive reale sa o critic. Cartea ofera exact atat cat poate pentru genul ei.

Mi-a placut mult o idee din carte - Cimitirul cartilor uitate - o biblioteca pentru toate cartile pe care oamenii le dau la o parte, un loc in care aceste carti isi asteapta cuminti viitorii proprietari. La fel si ideea tatalui de a indulci viata micutului ramas fara mama, oferindu-i ocazia sa-si aleaga o carte din acest cimitir si sa o pazeasca pentru tot restul vietii. Alegerea ii va schimba cursul vietii oferindu-i un destin demn de pus intr-o carte.

Isabel Allende - Island Beneath the sea

Titlu original: Island Beneath the Sea
Autor: Isabel Allende
Lungime: 240 in Word
Atmosfera: IsabelAllende-asca :)
Citibilitate: cu siguranta
Recomand: din suflet

Uneori surprizele sunt cu atat mai frumoase cu cat vin din surse neasteptate. This surprise in particular mi-a venit pe mail, total neasteptata si a fost pentru multe zile the peak of my day! :) Nu am sa va ametesc cu infatuarile mele pentru almost total strangers who give me books :)) dar vroiam doar sa-i multumesc oficial lui Octavian pentru aceasta noua carte a Isabelei Allende.

Acestea fiind spuse, sa va povestesc despre romanul care mi-a indulcit prima saptamana dintr-un uracios si deprimant concediu medical.
A trecut ceva timp de cand am terminat acest roman si inca nu ma simt in stare sa scriu prea multe despre el. Am regasit in el ceea ce iubeam atat de mult la Isabel Allende, ceea ce ma face sa raspund instant cu numele ei atunci cand sunt intrebata care este autorul meu preferat (desi raspunsul real este mult mai complex). Ca intotdeauna, o poveste perfecta te lasa speechless si daca de obicei starea se dispreseaza dupa cateva zile, nici acum dupa vreo 3 saptamani inca nu stiu ce sa scriu despre ea.
 Spuneam ca am regasit acel nu-stiu-ce al scriitoarei in aceasta carte si totusi ea este diferita de cele care m-au incantat pana acum. Magia pe care o regaseam in paginile ei lipseste de aici si totusi romanul are un oarecare aer de mister si fantezie in ciuda subiectului si a evenimentelor altminteri destul de triste.
Gasim intre paginile cartii un fel de bildungsroman al unei sclave, povestea ei romantica si romantata fiind urmarita aproape de la nastere si pana spre sfarsitul vietii. Intotdeauna mi-au parut triste povestile cu sclavi iar a lui Zarite(ce nume frumos!) nu este o exceptie desi mi-a placut determinarea ei in a gasi dragostea si a oferi copiilor ei libertatea desi fusesera nascuti din si in sclavie. Poate parea o poveste banala in cuvintele mele stangace si povestirea mea naiva dar va asigur ca romanul este minunat! Este o istorisire complexa si captivanta cu personaje bine conturate. Sigur o sa va placa!

Lecturi Urbane la Constanta

Maine(3 iunie) avem Lecturi Urbane la Constanta! De la 12.21 in parcul de la Sala Sporturilor si de la 17.34 in parcul Tabacarie la amfiteatru. 

Eu merg de la 12 daca oi putea sa fug o ora de la servici! Sper sa ma intorc cu niste poze!

Veniti?

Seria Avalon

Tot citind seria Avalon m-am gandit ca mi-ar fi prins bine s-o iau in ordine. Eu le-am citit cam alandala pentru ca nu mi-a trecut prin minte ca o sa-mi placa atat de mult incat sa mai citesc inca una, si inca una, si inca una. :) Apoi, nu am mai avut rabdare sa le iau pe toate, cum cumparam una cum imi bagam nasul in ea. Oricum, nu sunt intr-atat de legate intre ele incat sa nu se inteleaga daca nu le citesti in ordine. Totusi poate va fi utila cuiva lista de mai jos.

• The Fall of Atlantis (1987)
• Ancestors of Avalon (publicata in 2004)  - scrisa de  Diana L. Paxson dupa indicatiile lui M.Z.Bradley). Tradusa  de Ana Veronica Mircea la editura Nemira in 2009, cu titlul Strabunii
  Avalonului
• Sword of Avalon (2009) (scrisa de Diana L. Paxson)
• Ravens of Avalon (2007) (scrisa de Diana L. Paxson)
• The Forest House (1993) tradusa la editura Nemira in 2007 de catre Laura Bocancios publicata cu titlul Sanctuarul
• Lady of Avalon (1997)tradusa la editura Nemira in 2009 de catre Silviu Genescu, publicata cu titlul Doamna din Avalon
• Priestess of Avalon (2000) (inceputa de M.Z.Bradley si continuata de Diana L Paxson) (D.p.d.v. cronologic incepe undeva inaineta partii a 2a din Doamna din Avalon) tradusa la editura Nemira in 2009 de catre Antuza Genescu, publicata cu titlul Preoteasa din Avalon
• The Mists of Avalon (1979) publicata la editura Nemira in 2 volume cu titlul Negurile

 In alta ordine de idei, in partea drepta gasiti un butonas pe care scrie Anticariat. Am pus acolo la vanzare unele carti pe care nu le mai vreau. Acum sunt doar cateva dar o sa mai adaug. Poate va intereseaza ceva.

Preoteasa din Avalon - D. L. Paxon, M.Z. Bradley

 Titlu original:Priestess of Avalon
Autor: Diana L. Paxon, Marion Zimmer Bradley
Lungime: 542
Atmosfera: magica
Citibilitate: maxima
Recomand: da

Iata ca se face un an de cand am inceput sa citesc aceasta serie Avalon care mi-a adus atatea ore de liniste si placere. Am incercat sa le citesc cu ochi critic si nu mi-a iesit nici macar o data. Sunt niste povesti atat de extraordinar de frumoase pe care ar fi chiar pacat sa le luam la interpretat. 

Mi-au placut la nebunie personajele, reinterpretarea unor mituri si povesti istorice, simboluri si mai ales iubirea care este intotdeauna subiectul principal. Aproape am epuizat cartile traduse in romana dar daca voi avea ocazia voi citi si restul seriei cu la fel de multa placere.

In general titlurie cartilor din seria Avalon sunt cuminti si putin atragatoare. Doamna din Avalon, Preoteasa din Avalon, Strabunii Avalonului - parca ti-e si greu sa le deosebesti. Daca le-as fi vazut pe un raft poate ca nici nu m-as fi apropiat de ele. Nimic nu te pregateste pentru tumultul si agitatia aventurilor. Fara a fi lecturi complexe sau solicitante, cartile din seria Avalon solicita bucati din imaginatie si senzatii care ar fi ramas, altfel, in copilarie. Povestile sunt magice fara a fi de necrezut, intamplarile curg sub ochii cititorului, zeci de ani dintr-o rasuflare.

Preoteasa din Avalon pastreaza motivul prezent si in toate celelalte volume citite de mine - dragostea eterna, nemuritoare, tema sufletelor pereche care se regasesc in fiecare viata si raman impreuna in ciuda tuturor intamplarilor chiar si a despartirilor fizice. In esenta este o simpla si frumoasa poveste de dragoste - in genul celor care induioseaza si starneste lacrimi.

In acest volum magia Avalonului este mai putin prezenta decat in altele. Chiar ar putea fi considerat un volum de ramas bun pentru ca Avalonul este din ce in ce mai putin prezent pe masura ce lectura avanseaza. Dragostea este cea care primeaza, alta decat cea fata de Zeita. 

Prevestirile o incurajeaza pe Eilan, o tanara preoteasa sa lase in urma invataturile Avalonului pentru a se dedica in totalitate iubirii. Viata isi urmeaza cursul si desi in sufletul ei Avalonul este intotdeauna prezent el este parca din ce in ce mai mult un vis, o nazuinta mai degraba decat o realitate. Eilan devine Elena, iubita, zeita si apoi mama. Imi place sa regasesc povesti de iubire si cea dintre Elena si Constantius este pote una dintre cele mai frumoase. Chiar si cand povestea ei de dragoste pare a fi ajuns la sfarsit, ea ramane in lumea reala, cea diferita de Avalonul din amintiri pentru a-l calauzi pe Constantin - Copilul Profetiei.

Pe langa o dramatica poveste de iubire, volumul acesta prezinta si trecerea unui imperiu la o noua credinta - cea in zeul unic. Spre deosebire de alte povesti asemanatoare, aceasta lasa totusi impresia unei treceri line, naturale desi in realitate presarata de conflicte care se accentueaza pe masura ce trece timplul transformandu-se in ceea ce este astazi crestinismul. Este totusi interesant de vazut cum Constantin interpreteaza diverse semne ca fiind venite de la noul dumnezeu crestin si cum dragostea mamei sale o fac pe aceasta sa ii accepte religia nou ridicata la putere. In curand insa, absurda religie absolutista isi arata coltii iar visul Elenei pentru Copilul Profetiei se destrama. Acesta schimba intr-adevar lumea dar nu in directia in care ar fi sperat mama sa care isi regaseste in suflet dragostea si nevoia de a reveni la  propriile inceputuri. Finalul volumului este dedicat tot Avalonului care o primeste inapoi pe preoteasa pierduta. 

Ditnre toate volumele seriei Avalon acesta mi s-a parut cel mai clar si mai bine conturat desi, asa cum am spus si mai sus, dealiile credintei in Zeita nu sunt atat de prezente ca in celelalte volume. Povestea este insa atat de frumos de trista incat probabil ca o voi pastra in gand mult timp de acum incolo.

Kobo Abe - Femeia nisipurilor

Titlu original: Suna no onna
Autor: Kobo Abe
Lungime: 186 pagini 
Atmosfera: apasatoare
Citibilitate: suprarealista
Recomand:nu

 In mod evident, literatura provenita dintr-un colt de lume atat de indepartat de noi nu poate sa nu ni se para macar un pic ciudata. Desigur ca simbolurile si semnificatiile vor fi altele, atmosfera diferita si temele stranii. Si asta insa este tot un fel de discriminare asa ca poate ar fi trebuit sa citesc Kobo Abe fara sa ma gandesc la numele sau nationalitatea sa.

M-am urnit greu printre paginile acestui roman. Kobo Abe este un scriitor atent si precis: descrie tot de la sentimente si trairi greu de pus in cuvinte pana la detalii de genul formei si culorii unor picioruse de musca. Talentul sau mi-a fost evident inca de la inceput chiar daca povestea in sine m-a plictisit in mare parte. Pana spre jumatatea micului roman, nu reusisem inca sa identific scopul tuturor acelor descrieri nesfarsite. Intr-adevar, intregul roman se simte ca o descriere. 

Privind in urma insa sunt totusi in stare sa identific cateva teme frumos, chiar admirabil conturate. Personajul principal al romanului, un nefericit profesor pasionat de entomologie este un puternic simbol al singuratatii. Singur acasa, la scoala, in perindarile sale dupa insecte si chiar si in teribilul sechestru in care se va trezi pe neasteptate. Este in permanenta singur si sechestrat in propria lui existenta lucru care il apasa intr-atat incat, in final renunta sa mai lupte. 

Aflandu-se in cautarea unei specii noi de insecte se trezeste rapit de niste sateni care traiesc printre nisipuri si supus unei munci sisifice de inlaturare a nisipului din vagauna in care locuieste. Initial este in permanenta revoltat, cum este de asteptat, isi doreste mereu sa fuga. Nici macar prezenta unei femei mai mult sau mai putin intr-o situatie asemanatoare nu il consoleaza. Situatia in care se gaseste personajul este absurda si apasatoare la fel si atmosfera generala a cartii. Totul pare o metafora amara si deloc subtila. Viata este grea, conditiile insuportabile si nu ne ramane decat sa ne resemnam.

Julian Barnes - Pedantul in bucatarie

Titlu original: The Pedant in the Kitchen
Autor: Julian Barnes
Lungime: 180 pagini mititele
Atmosfera: amuzanta
Citibilitate: cu siguranta
Recomand: da

Desi nu am fost cine stie ce impresionata de Barnes cu ocazia altor romane, am stiut de la inceput ca Pedantul va fi una dintre cartile care vor ramane la mine in biblioteca. Desigur, a ajutat foarte mult si faptul ca ma pasioneaza subiectul discutat aici. :) De fapt, cartea mi-a placut atat de mult incat as considera necesar sa v-o citez in totalitate numai asa...ca sa nu pierdeti nici un rand din ea. Si totusi, realizez ca pentru un om care nu are nici cea mai mica inclinatie catre bucatareala, cartea va fi cam plictisitoare. Lucru care nu ma face insa sa renunt la a o ridica in slavi.

Ceea ce mi-a placut de la inceput a fost ca m-am identificat perfect cu personajul. Ceea ce povesteste sunt experientele si gandurile mele din anii trecuti cand bajbaiam prin bucatarie incercand sa nu ma mai ard/stropesc/manjesc cu diverse ingrediente. Barnes imi pare acum peste masura de talentat in descrierile pe care le face, in felul in care foloseste experiente atat de comune si le transforma in literatura. Desigur, este evident parca, printre randuri faptul ca volumul este totusi o adunatura de mici articole aparute in The Guardian. Intreaga carte este presarata atent cu doze de umor, zicatori populare, anecdote si amintiri de tot felul. Poate din acest motiv se si citeste atat de usor si cu atata drag. 

"Cu gatitul mi s-a intamplat ca si cu sexul, politica si religia: cand l-am descoperit era prea tarziu ca sa imi mai intreb parintii." 

Printre astfel de vorbe de duh, exemple de retete, instructiuni si indrumari referitoare la cartile de bucate, retete, moduri de preparare si de servire iti vine greu sa ridici ochii din carte. Pentru o carte de divertisment, fara pretentii prea mari, am invatat totusi o groaza de chestiute haioase si mi-am notat o multime de retete si titluri de carti de bucate la care as vrea sa revin. 

 V-as scrie mai multe despre ea dar sunt convinsa ca nu sunteti cu toti pasionati de subiect. Oricum o recomand ca lectura usoara si amuzanta si mai ales pentru linistirea nervilor de bucatar incepator. :) Gasiti aici un mic fragment sa va faca pofta de lectura.

1001 de nopti - volumul 2 (noptile 25 -44)

Volumul acesta al povestilor incepe cu o poveste amuzanta a unui cocosat care moare dar nu prea si a carui falsa moarte aduce tot felul de buclucuri pe capul diferitilor oameni care se cred vinovati de moartea sa. E o poveste tare amuzanta care mi-a sunat extrem de cunoscuta desi nu stiu de unde sa o iau. Din nefericire insa, pe la mijolcul povestii intervine un barbier care mi-a cam taiat pofta de povesti.

Daca la primul volum eram entuziasmata de fanteziile orientale, am citit acest al doilea volum cu mai putin avant. Desi am inceput-o cu placere, am dat la un moment dat peste barbier limbut de care va ziceam. Poate ca e greu de inteles ca citind o carte poti spune despre un personaj ca vorbea incontinuu dar exact impresia asta am avut-o. Nu ca citesc niste cuvine pe o bucata de hartie ci ca am langa mine un personaj ciudat, vorbaret peste masura, care ocoleste la infinit subiectul si parca face orice numai sa nu incheie povestea. Si pornind de la acest personaj care mi-a fost antipatic, parca intregul volum m-a enervat peste masura. Dupa ce ca povestea barbierului  a fost lunga si enervant de plina de inflorituri, mai este si povestita din doua puncte de vedere si, ca sa nu se termine totul aici, barbierul mai aduce in discutie si povestile fiecaruia dintre cei 6 frati ai sai. Toate mi s-au parut trase de par si lungite anapoda, lipsite de farmecul si magia pe care le regasisem in primul volum.

Odata iesit din peisaj antipaticul barbier, m-am bucurat sa sar la urmatoarele povesti unde chiar am reusit sa ma amuz din nou cu istorisirile de la sfarsit ale unor eunuci, fiecare laudandu-se cu felul in care si-a dobandit statutul.

Asa se intampla de obicei cand am asteptari prea mari asa ca de-acum incolo o sa incerc sa citesc 1001 de nopti cu un entuziasm un pic mai temperat. :)

Isabel Allende - scurt despre noul roman si obiceiuri de scriitoare

 N-am mai postat de mult un interviu, in mare parte pentru ca am fost mult prea lenesa. Am gasit insa unul nou pe Goodreads care e taman pe gustul meu. It's a pity ca nu pot sa va scriu aici interviuri reale, luate de mine asa ca ma consolez traducandu-le pe ale altora. :)

Isabel Allende despre cel mai recent roman - Island Beneath the Sea

Goodreads: Primele recenzii de pe Goodreads referitoare la Island Beneath the Sea fac referire la  Zarité ca fiind "o femeie puternica." Adesea istoria este povestita de cei puternici pe cand Zarité nu este o femeie libera; este sub dominatia sangelui ei african si a statutului ei de produs uman. De ce v-ati hotarat sa aduceti in centrul povestirii o tanara sclava?

Isabel Allende: Sunt obsedata de tema libertatii, mai ales pentru femei. Femeile sunt abuzate, violate, exploatate, vandute; sunt cele mai oropsite. Trebuie sa fie puternice si lucide pentru a depasi obstacolele multiple care le ies in cale. Acest lucru poate deveni o poveste grozava! Majoritatea personajelor mele feminine sunt sclave intr-un fel sau altul dar pana la Zarité nu am mai scris despre o sclava. reala Cazul ei este unul extrem.

GR: Cartile dumneavoastea au purtat cititorii catre o multitudine de locatii inclusiv in tara dumneavoastra de bastina, Chile si locuinta dumneavoastra actuala, San Francisco. Ce v-a motivat sa scrieti despre Haiti in perioada coloniala?

IA: Nu m-am gandit ca voi scrie despre Haiti. Am fost de cateva ori in New Orleans sa ma documentez pentru romanul  Zorro si m-am indragostit de oras, de aroma lui frantuzeasca si de cultura afro-americana. Atunci mi-am zis ca voi scrie intr-o zi o poveste cu locatia in New Orleans, cel mai porbabil despre pirati. Documentandu-ma am aflat ca in 1800, peste 10 000 de refugiati au venit in Loiusiana, fugind de revolta sclavilor din colonia Santo Domingo (azi Haiti). Am fost fascinata de istoria insulei si de nenorocirile sclavilor. 

GR: Cum v-ati documentat pentru a reprezenta cu acuratete Santo Domingo, Havana si New -  Orleans in perioada secolelor 18 - 19?  

 
IA: Am citit carti de istorie despre Caraibe, Haiti, Europa si Statele Unite. Toate se leaga. Am citit si doua bibliografii ale lui Toussaint Louverture si minunata trilogie a lui Madison Smart Bell, un expert al istoriei haitiene si un mare scriitor.

GR: Fundatia Isabel Allende urmareste obtinerea drepturilor sociale si economice ale femeilor, o cauza care va este draga. Personajele dumneavoastra feminine sunt adesea marginalizate datorita sexului lor si totusi pot fi pasionale, practice si tenace. Ce loc ocupa feminismul in scrisul dumneavoastra? 

 
IA: Eram feminista cu mult inaintea ajungerii acestui cuvant in tara mea, Chile. Am fost intotdeauna constienta de inegalitatea dintre sexe si am vrut intotdeauna sa fiu independenta. Feminismul mi-a modelat personalitatea, deciziile, viata, scrisul si fundatia de asemenea. 

 

GR: O cititoare va intreaba: "Cum incepeti un roman - cu o idee despre intriga, despre personaj sau cu informatii istorice?"

IA: Depinde. Unele carti le incep cu o idee vaga, asa cum este si Island Beneath the Sea. Primul meu roman, Casa Spiritelor a inceput cu personajele - majoritatea modelate dupa membrii familiei mele. Al doilea roman se baza pe o crima comisa de armata in timpul dictaturii din Chile (1973). Altele sunt romane istorice cum ar fi Fiica Norocului care a fost inspirat de Febra aurului din California in anul 1848. Atele sunt pe o tema documentata cum este Afrodita care este despre afrodisiace, dorinta si lacomie.

GR: O alta cititoare spune: "Sunt o fana a realismului magic in fictiune si mi-a placut foarte mult Casa Spiritelor. Am mai citit cateva dintre romanele dumneavoastra ulterioare si nu ati mai folosit acest gen atat de mult. Apare in noul roman? "

IA: Exista multa magie in Island Beneath the Sea. Revolta sclavilor din Haiti este imposibil de explicat fara voodoo si puterea spirituala pe care religia le-a oferit-o sclavilor. Este intr-adevar magica. In religia lor erau "posedati" de Loas. Cand se aflau in transa aveau toate puterile Loa iar asta le insufla mult curaj si putere. S-au luptat cu macetele impotriva tunurilor lui Napoleon pentru ca ei credeau ca pentru fiecare negru din lupta existau 10 000 de spirite care se ridicasera din Insula de sub mare (Paradis, Guinea, Lumea cealalta) pentru a lupta cu el.

GR: Spuneti-ne despre o zi obisnuita de scris si tabieturile scriitoricesti neobisnuite. Inca mai incepeti fiecare carte in ziua de 8 ianuarie, zi in care ati inceput sa scrieti Casa spiritelor? S-a mentinut aceasta zi norocoasa pe parcursul anilor? 

 
IA: 8 ianuarie a fost ziua mea norocoasa. Mi-am inceput toate cartile in aceasta zi si toate au fost primite bine de cititori. Scriu intre opt si zece ore pe zi pana cand am un prim manuscris iar apoi ma pot relaxa putin. Sunt foarte disciplinata. Scriu in liniste si singuratate. Aprind o lumanare pentru a chema inspiratia si muzele si ma inconjor cu poze ale oamenilor pe care ii iubesc, morti sau vii. 

GR: Ce urmeaza?

IA: Un alt roman, plasat jumate in Statele Unite si jumate in Chile.

Leapsa cu carti

Am gasit o leapsa faina aici si cum de mult n-am mai prestat asa ceva m-am gandit sa o fac si eu. Sa vedem ce iese. :)

Câte cărți ai citit până acum în 2010?
In jur de 15. Nu pot sa apreciez exact pentru ca sunt multe pe care nu le-am adaugat pe blog.

Câte cărți de ficțiune și câte de non-ficțiune?
Doar una de non - fictiune si anume Metafizica sexului. In rest, I mostly read fiction.

Care e proporția de scriitori bărbați vs. femei?
3 femei si restul barbati.

Care e cartea preferată citită până acum în 2010?
Anthony Bourdain - Kitchen Confidential si cele din seria Avalon.

Care e cartea care ți-a plăcut cel mai puțin până acum în 2010?
Chuck Palahniuk - Bantuitii

Ai început vreo carte și n-ai putut să o termini?
Da, cea de mai sus.

Care e cea mai veche carte citită?
1001 de nopti, desi nu am citit-o in intregime.

Dar cea mai nouă?
Taramuri pustiite - povesti ale apocalipsei

Cel mai lung și cel mai scurt titlu?
Taramuri pustiite - povesti ale apocalipsei si Bantuitii

Cea mai lungă și cea mai scurtă carte?
Cea mai scurta - Pedantul in bucatarie de Barnes; cea mai lunga nu stiu...poate 1001 de nopti.

Câte cărți împrumutate și/sau de la bibliotecă?
2 imprumutate, niciuna de la biblioteca...de cand imi permit sa le cumpar nu prea mai merg la biblioteca.

Câte cărți citite sunt traduceri?
Mai mult de jumate.

Care e cel mai citit autor anul acesta?
Rushdie.

Ai recitit vreo carte?
Nu.

Care e personajul preferat din cărțile citite până acum în 2010?
Nu m-a fascinat nimeni intr-atat incat sa-i mentionez.

Ce țări ai vizitat prin cărțile citite?
India, America, Marea Britanie, Maroc, Atlantida (:P).

Ce carte nu ai fi citit dacă nu ți-ar fi fost recomandată?
Metafizica sexului.

Ce scriitori descoperiți în 2010 ai vrea să citești mai mult?
Probabil ca as mai citi niste SF daca as avea ocazia. Si Alice Sebold.

E vreo carte a cărei lectură îți pare rău că ai amânat-o?
Am Viata unui om singur a lui Adrian Marino dar nu stiu cand ajung la ea.

Nu vreau sa oblig pe nimeni sa o faca dar daca va hotarati sa-mi spuneti si mie, ca-s curioasa sa citesc si pe la altii! :D

Taramuri pustiite - povesti ale apocalipsei

Titlu original: Wastelands
Autor: John Joseph Adams
Lungime: Antologie – 600pag, 22 povestiri
Atmosfera: futurista
Citibilitate: maxima
Recomand: da

In ultimul timp citesc putin si greu. Parca zilele imi sunt din ce in ce mai scurte, ma trezesc obosita si pic de somn la ore babesti ceea ce imi lasa din ce in ce mai putin timp pentru placeri lecturistice. Prin liceu/facultate, marea mea tragedie era ca nu pot sa imi cumpar cartile pe doresc sa le citesc. Acum cumpar dar mi se aduna in teancuri pe noptiera si reusesc cu greu sa tin pasul. O fi doar astenie de primavara dar a devenit o adevarata lupta sa nu ma pierd in cotidian. Sa citesc mereu si in mod constant, sa imi pastrez mintea ascutita si sertarasele memoriei cat mai ocupate cu variate si satisfacatoare cunostinte noi. In caz contrar, m-as trezi zi de zi in propria-mi plictisitoare si bookless apocalipsa.

In zilele astea capricioase de primavara, pe linia lecturistica de plutire ma pastreaza aceste povestiri dupa care am ravnit in mod neasteptat. Din ce in ce mai mult ma simt atrasa de SF, taman acum, cand altii de varsta mea depasesc perioada sf a vietii lor. :)) Dar in ultimul timp, ceea ce citesc ceilalti nu prea mai conteaza pentru mine si antologia aceasta se pliaza frumos dupa gandurile si situatia mea actuala.

Antologia strange o multime de texte cu subiect postapocalipic scrise de autori cunoscuti fanilor SF (eu n-am recunoscut decat vreo doi dar asta nu m-a impiedicat sa savurez din plin povestirile). Cu cititul ma aflu de-abea pe la jumatate dar fiecare dintre povestirile citite pana acum m-a impresionat placut. Citesc destul de rar antologii si/sau volume de povestiri, pentru ca ma debusoleaza si enerveaza saltul de la un subiect la altul dar in acest caz sentimentul este cu totul diferit. Povestirile parca s-ar lega desi, chiar daca fac parte din acelasi subgen, expun puncte de vedere diferite si atmosfera variaza de la o pagina la alta.

Povestirea care deschide volumul este una de Stephen King(da, macar pe el il stiu si eu :)) ) si dintre cele citite mi s-a parut cea mai de efect, ca sa-i zic asa. Sfarsitul tuturor problemelor ofera o solutie rautatii crescande a omenirii. Un copil geniu, care la 2 ani invata sa citeasca, se zbate sa gaseasca o solutie pentru a vindeca aceasta rautate umana. Trebuie sa recunosc, ca am o afinitate pentru povestile cu copii extraordinari iar acesta mi s-a lipit instant de suflet. Ideea ca rautatea ar putea avea o metoda fizica de propagare si problema ar fi potential rezolvabila mi s-a parut geniala. Desigur, solutia gasita de tanarul geniu nu este una perfecta caci efectele secundare sunt devastatoare - omenirea este decimata de o teribila boala degenerativa. Concluzia ar fi una destul de trista - rautatea este atat de adanc inradacinata in esenta umana incat numai tembelizarea ne-ar mai putea scapa de ea.

Oameni de nisip si zgura a lui Paolo Bacigalupi m-a impresionat aproape pana la smiorcaieli asa cum numai povestile cu animale stiu sa o faca. Intr-o lume in care fiintele care au fost oameni se hranesc cu nisip si pietre  si se vindeca de orice, fara nici o problema iar nepasarea lor fata de orice este uluitoare, cineva gaseste un catel- o raritate, o minune, o ramasita a trecutului. Cei trei se invart curiosi in jurul fiintei a carei viata pare imposibia si la inceput se straduiesc sa il tina pe langa ei. Animalul insa le solicita atentia si grija mai mult decat se asteptau caci aceasta nu mananca pietre, nu se regenereaza si este incredibil de sensibil la tot ce inseamna mediu inconjurator. Astfel se hotarasc sa-l gateasca in loc sa il mai ingrijeasca. Totul se intampa fara nici un pic de emotie din partea fiintelor omenesti de nerecunoscut. Trei randuri, la sfarsitul povestirii amintesc cat de cat de omenirea cu sentimentele si afectivitatea caracteristice dar aceasta propozitie de final nu face decat sa sporeasca amaraciunea si tristetea care ramane in suflet dupa citirea acestei povestiri.

O alta povestire care mi-a placut a fost Inertia de Nancy Kress. Aceasta se joaca cu ideea unei epidemii care ii desfigureaza pe cei afectati. Frica duce la izolarea acestora intr-o colonie care devine off limits. Inlaturati din viata normala, acestia regreseaza din multe puncte de vedere dar se descurca, supravietuiesc, isi fac un rost. In afara groaznicelor efecte fizice pe care le are boala, aceasta are si un aspect pozitiv - pare sa afecteze creierul astfel incat, bolnavii sunt mai calmi, mai toleranti. Apare aceiasi idee ca mai sus - trebuie sa regresam ca sa avansam.

Mai sunt si alte povestiri care mi-au placut si inca nu am terminat cartea dar vroiam totusi sa va spun doua vorbe despre ea. Pentru o ne-pasionata de sf... mi-a facut totusi o impresie foarte buna! :)