A Thousand Splendid Suns & Gide

Se pare ca tot nu reusesc sa tin pasul lecturilor. Citesc intr-o veselie dar nu prea mai apuc sa scriu despre ce citesc. Am pornit totul cu acest blog modest de lecturi si am ajuns in locuri neasteptate si fara de legatura cu aceasta veche si permanenta pasiune - cititul. Si totusi citesc ...ma uimeste si pe mine uneori ca inca mai am timp si dispozitia necesara si inspiratia sa citesc in fiecare zi cate un pic dar citesc. Si asta e inca bine. :)

Pe scurt asadar, despre doua dintre lecturile recente.

Prima, A Thousand Splendid Suns, o asteptam de multicel si mi-a satisfacut asteptarile cu varf si indesat. Un roman interesant pe care l-am citit pe nerasuflate - cred ca cel mai bun de anul acesta. Khaled Hosseini este autorul celebrei The Kite Runner pe care nu am citit-o dar dupa aceasta experienta cu autorul, o voi citi cu siguranta. 

Povestea din A Thousand Splendid Suns este o emotionanta si trista istorie a vietii unor femei al caror destin este in intregime ghidat de barbati. Barbatii in care se incred si pe care ii iubesc dar care nu apreciaza si de cele mai multe ori nici nu baga in seama feminitatea.  Este o poveste trista si posibil telenovelistica abordata excelent de catre un autor cu origini afgane. E interesant de urmarit felul in care cele mai oribile situatii (abuzuri, violente, saracie) pot deveni citibile si apreciate intre randurile unui roman care spune sincer povestea prejudecatilor unei societati, ale unei culturi, ale unei religii. Mariam si Laila sunt personaje cu care (celor mai multe dintre noi) ne este imposibil sa ne identificam dar pe care este la fel de imposibil sa le uitam. Cititi aici o recenzie mai acatari. :)

Al doilea roman despre care vreau sa va scriu este unul din colectia Cartea de Buzunar de la un ziar (imi scapa acum care ziar). L-am luat la nimereala cu vreo 5 lei special pentru ca era in format mic si puteam sa-l iau in concediu.(Consortul imi reproseaza in permanenta faptul ca iau carti prea multe si prea grele in concediu asa ca anul acesta am mers pe mana lui.:)

Ideea principala ar fi ca mai bine imi luam cine stie ce caramida dupa mine... Nu e vorba ca nu mi-a placut micutul roman, de fapt, nici nu mi-a displacut. Este atat de fad incat nu m-a impresionat in nici un fel. Pe la mijlocul concediului mi-am luat Dilemateca si am rasfoit-o in nestire numai ca sa nu ma mai simt obligata sa ma intorc la acest roman. Am inteles ca e o satira la adresa bisericii si a masonilor si a cine stie mai cui dar pe mine nu m-a amuzat cu nimic. E un personaj acolo care parca ar avea ceva de spus dar dupa ce omoara pe altul fara nici un motiv real si incepe sa ii joace pe degete pe ceialti, se "strica" induiosandu-se la prima declaratie de dragoste fraterna pe care o primeste. Nu mi-a placut, nu recomand, si ce daca a scris-o Gide, e chiar plictisitoare. :)