Anthony Bourdain - Kitchen Confidential
Titlu: Kitchen Confidential. Adventures in the Culinary Underbelly
Autor: Anthony Bourdain
Lungime: nu stiu, n-am observat :)
Atmosfera: antrenanta, hilara
Citibilitate: relativa, depinde de gradul de cunoastere a limbii engleze si a argoului
Recomand: da
Volumul acesta a fost printre minunatele cadouri primite anul acesta de Craciun. Cred ca am avut cel mai bun an din punct de vedere al cadourilor...pentru prima oara am primit numai lucruri interesante. Stiu ca suna putin aiurea, dar asa sunt eu...imi plac mult cadourile, mai ales cand vad ca sunt alese cu drag si cu intentia evidenta de a mi se potrivi.
M-am bucurat ca un copil de aceasta carte care nu mi-ar fi ajuns pe maini niciodata daca nu as fi avut friends in high places (a se intelege plecati prin tari civilizate in ale caror anticariate se gasesc si mici comori nu numai prostiile aruncate de altii). Am dormit cu ea la cap vreo doua saptamani, tot citind-o printre picaturi ca o alternativa la alte chestii mai serioase pe care le citeam.
Este o carticica extrem de amuzanta, un adevarat regal pentru pasionatii de limba engleza. Mi-a luat un pic pana sa ma obisnuiesc cu slang-ul de bucatar/drug passionate al lui Anthony Bourdain dar a fost o mare placere sa-i descifrez metaforele si expresiile.
Pe Anthony Bourdain il stiu de la emisiunile de pe Discovery. Prezinta un show numit No Reservation pentru care se plimba prin toata lumea analizand, degustand si criticand tot felul de mancaruri traditionale mai ciudate sau mai putin ciudate. S-a filmat un episod chiar si in Romania dar este absolut penibil si it doesn't do us justice. Oricum, tipul este un cinic incurabil pe care, ca spectator, ori il iubesti ori il urasti cu pasiune. Desigur, fac parte din prima categorie, dintr-o mie de motive pe care nu ma apuc sa le insir aici. :)
Revenind la carte, volumul este presarat de picanterii si istorioare din tineretea teribilista a autorului aflat in permanenta cu un picior in bucatarie si unul intr-un nor de stupefiante. Am avut tendinta sa o consider o carte cu retete dar nu am gasit nici urma de asa ceva. Cartea m-a luat prin surprindere atat din acest punct de vedere (nu fost deloc vorba despre ceea ce credeam eu ca va fi vorba) cat si din puncrul de vedere al scriiturii.
Spre deosebire de alte personalitati culinare cunoscute, Anthony Bourdain este si autor. A scris vreo doua carti de fictiune si acest lucru se simte in felul in care scrie. Stie sa-si imbrobodeasca cititorul, sa-l pastreze atent si alert. Eu eram oricum destul de atrasa de felul lui de a fi, in modul ciudat in care toate fetele sunt atrase de bad boys ;)) si cu atat mai mult acum, cand il descopar ca scriitor, atat de atragator in haosul scriiturii sale. De mult nu am mai ras singura citind o carte...a fost pur si simplu o lectura de placere, de relaxare.
Pe langa aceasta, am si aflat diverse chestii interesante despre ce si cand ar trebui sa comandam anumite feluri de mancare la un restaurant. De exemplu, niciodata sa nu comanzi peste lunea si daca iti place friptura well done, mai bine ti-o prepari singur acasa precum si concluzia, inevitabila, ca nu vrei sa stii ce se intampla in spate, la bucatarie. M-am lafait intr-o multitudine de denumiri de mancaruri, ingrediente si ustensile de bucatarie; m-am amuzat de comportamentele copilaresti ale bucatarilor si m-a surprins sa vad cat de mult este dominata de barbati aceasta industrie a bucatariei profesionale. Desigur, stiam ca barbatii sunt cei mai buni bucatari, acum am aflat si de ce se spune acest lucru, precum si faptul ca zicala aceasta se refera mai ales la bucatarii profesionisti. Acasa la ele majoritatea femeilor gatesc excelent dar, aceiasi majoritate nu s-ar descurca niciodata in lumea vulgara, violenta si galagioasa a bucatariilor de restaurant pe care o prezinta Bourdain in aceasta carte:
"This business grows assholes: it's our principal export. I'm an asshole. You should probably be an asshole too."
Mi-as dori tare mult sa-mi fac timp sa mai rasfoiesc odata cartea, sa revin asupra catorva probleme lingvistice care mi-au dat de furca. M-am simtit extraordinar cautand din nou cuvinte in vechiul meu Longman sau in dictionarul de argou. In cazul acesta, pasiunea aceasta a mea de om mare (bucataria) m-a dus inapoi la zilele de liceu cand dormeam cu Longman-ul la cap si sufeream de pasiuni lingvistice. :)
Desigur, volumul are si minusuri, cel mai evident fiind faptul ca este un mare haos. Desi se vrea organizat, cuprinsul ne prezinta capitolele ca pe felurile de la o masa incapand cu aperitive si incheind cu desertul, este greu de urmarit linia temporala reala. Bourdain povesteste din trecut, prezent si viitor, uneori la gramada si fara prea multa atentie la pragurile temporale. Poate aceasta este o problema doar pentru un cititor care nu are engleza ca limba materna, dar ma indoiesc.
In ciuda acestui fapt, recomand cartea tuturor celor care sunt cat de cat pasionati de bucatarie sau doar pur si simplu pasionati de limba engleza si de intorsaturile argoului New York-ez.
M-am bucurat ca un copil de aceasta carte care nu mi-ar fi ajuns pe maini niciodata daca nu as fi avut friends in high places (a se intelege plecati prin tari civilizate in ale caror anticariate se gasesc si mici comori nu numai prostiile aruncate de altii). Am dormit cu ea la cap vreo doua saptamani, tot citind-o printre picaturi ca o alternativa la alte chestii mai serioase pe care le citeam.
Este o carticica extrem de amuzanta, un adevarat regal pentru pasionatii de limba engleza. Mi-a luat un pic pana sa ma obisnuiesc cu slang-ul de bucatar/drug passionate al lui Anthony Bourdain dar a fost o mare placere sa-i descifrez metaforele si expresiile.
Pe Anthony Bourdain il stiu de la emisiunile de pe Discovery. Prezinta un show numit No Reservation pentru care se plimba prin toata lumea analizand, degustand si criticand tot felul de mancaruri traditionale mai ciudate sau mai putin ciudate. S-a filmat un episod chiar si in Romania dar este absolut penibil si it doesn't do us justice. Oricum, tipul este un cinic incurabil pe care, ca spectator, ori il iubesti ori il urasti cu pasiune. Desigur, fac parte din prima categorie, dintr-o mie de motive pe care nu ma apuc sa le insir aici. :)
Revenind la carte, volumul este presarat de picanterii si istorioare din tineretea teribilista a autorului aflat in permanenta cu un picior in bucatarie si unul intr-un nor de stupefiante. Am avut tendinta sa o consider o carte cu retete dar nu am gasit nici urma de asa ceva. Cartea m-a luat prin surprindere atat din acest punct de vedere (nu fost deloc vorba despre ceea ce credeam eu ca va fi vorba) cat si din puncrul de vedere al scriiturii.
Spre deosebire de alte personalitati culinare cunoscute, Anthony Bourdain este si autor. A scris vreo doua carti de fictiune si acest lucru se simte in felul in care scrie. Stie sa-si imbrobodeasca cititorul, sa-l pastreze atent si alert. Eu eram oricum destul de atrasa de felul lui de a fi, in modul ciudat in care toate fetele sunt atrase de bad boys ;)) si cu atat mai mult acum, cand il descopar ca scriitor, atat de atragator in haosul scriiturii sale. De mult nu am mai ras singura citind o carte...a fost pur si simplu o lectura de placere, de relaxare.
Pe langa aceasta, am si aflat diverse chestii interesante despre ce si cand ar trebui sa comandam anumite feluri de mancare la un restaurant. De exemplu, niciodata sa nu comanzi peste lunea si daca iti place friptura well done, mai bine ti-o prepari singur acasa precum si concluzia, inevitabila, ca nu vrei sa stii ce se intampla in spate, la bucatarie. M-am lafait intr-o multitudine de denumiri de mancaruri, ingrediente si ustensile de bucatarie; m-am amuzat de comportamentele copilaresti ale bucatarilor si m-a surprins sa vad cat de mult este dominata de barbati aceasta industrie a bucatariei profesionale. Desigur, stiam ca barbatii sunt cei mai buni bucatari, acum am aflat si de ce se spune acest lucru, precum si faptul ca zicala aceasta se refera mai ales la bucatarii profesionisti. Acasa la ele majoritatea femeilor gatesc excelent dar, aceiasi majoritate nu s-ar descurca niciodata in lumea vulgara, violenta si galagioasa a bucatariilor de restaurant pe care o prezinta Bourdain in aceasta carte:
"This business grows assholes: it's our principal export. I'm an asshole. You should probably be an asshole too."
Mi-as dori tare mult sa-mi fac timp sa mai rasfoiesc odata cartea, sa revin asupra catorva probleme lingvistice care mi-au dat de furca. M-am simtit extraordinar cautand din nou cuvinte in vechiul meu Longman sau in dictionarul de argou. In cazul acesta, pasiunea aceasta a mea de om mare (bucataria) m-a dus inapoi la zilele de liceu cand dormeam cu Longman-ul la cap si sufeream de pasiuni lingvistice. :)
Desigur, volumul are si minusuri, cel mai evident fiind faptul ca este un mare haos. Desi se vrea organizat, cuprinsul ne prezinta capitolele ca pe felurile de la o masa incapand cu aperitive si incheind cu desertul, este greu de urmarit linia temporala reala. Bourdain povesteste din trecut, prezent si viitor, uneori la gramada si fara prea multa atentie la pragurile temporale. Poate aceasta este o problema doar pentru un cititor care nu are engleza ca limba materna, dar ma indoiesc.
In ciuda acestui fapt, recomand cartea tuturor celor care sunt cat de cat pasionati de bucatarie sau doar pur si simplu pasionati de limba engleza si de intorsaturile argoului New York-ez.
