8.10.2007

Vise de toate felurile si culorile in ultimul timp...locul ala ciudat undeva pe malul marii, cu multi stabilopozi si lung tare...cu tunelul de la capat prin care nu pot sa trec din cauza unui cilindru mare de piatra aflat acolo inauntru si care lasa un spatiu mult prea mic pentru corpul meu de proportii megalitice...in vis...dar, na..nici in realitate nu-s prea departe.

Si apoi, aseara, un vis nou...ciudat dar care a pornit de la o intrebare neasteptata...in gluma, evident, dar neasteptata nevertheless. Eu in rochie de mireasa (pentru a nu stiu cata oara) numai ca aveam blugi pe dedesubt. M-au sacait asa ca i-am dat jos si acum am ramas disperata, fara ciorapi si pantofi albi..(nici in vis nu scap de conformism), ma fatai printr-un supermarket (parca cel din brasov) si lumea se uita dupa mine. Gasesc intr-un final pantofii mei negri, cei de toata ziua si ii incalt...mi-e foarte jena cu ei...rochia ajunge pana jos dar atunci cand merg se vad pantofii negrii si plini de praf. Intr-un sfarsit ajung intr-o biserica...enorma si foarte goala...pe jos ciment. Alex langa mine...foarte comod in costumul lui elegant (de parca asta s-ar intampla vreodata!) ..arata fermecator insa si imi ofera un brat. Ma simt prost, prost de tot, neingrijita si nepregatita. In biserica giganta, cat o sala din aia veche de bal, mai multe cupluri, miri si mirese asezati intr-o ordine ciudata...amintind din nou de un bal...dansam, totul e foarte elegant si pretentios desi biserica e intunecata si rece. La un moment dat apare un cuplu regal/princiar...something like that...in orice caz o mireasa superba si un mire in straie de poveste. Toti ceilalti se aseaza pe ciment. Apare si un preot care se apuca sa-i cunune dar nu inainte de a boteza un copil pe care mireasa il tinea in brate...si apoi suna ceva...telefonul meu; eu rusinata, mireasa strange copilul la piept si eu ma trezesc caci era dimineata si imi suna alarma...