20.06.2007

Si-a intrat in drepturi in sfarsit...e vara si o simt din plin...exact asa cum ma asteptam...caldura mare si insomnii creative. Rau si bine sau invers, nu m-am hotarat inca. Cert este ca ma aflu in a treia zi de insomnie, prima repriza de anul asta si nu stiu daca ma bucur sau nu, parerile sunt inca impartite intre casnicia mea (adica bucata din mine care este casnica!! a nu se intelege altceva!) si instinctele (adica dorul de duca & co). Vreau sa dorm!!!! Mai ales dimineata, cand ma trezesc buimaca dupa o noapte de somn, scris, citit, visat, aberat si paranoia...toate in reprize scurte si frustrante, dimineata cand e racoare si Edgar a terminat cu alergatul prin casa si rontaitul degetelor de la picioare. Nu pot sa dorm!!!! Mai ales seara cand ma viziteaza inspiratia si dorul de radacini si nu e inca racoare, astfel incat ma sufoooc si stau cu nasul intre gratiile de la balcon privind pisicile. Nu vreau sa dorm!!!! Mai ales noaptea, cand totul este mult mai clar, mai usor de pus pe hartie, luciditate pana in panzele albe, luciditate nu prea lucida cand te uiti inapoi dimineata si nu mai intelegi nimic din ce gandeai azi noapte!

Si iata ca nu dorm! Sau mai bine spus, dorm cate un pic cu pauze multe, ca sunt sanatoase si e deja a treia zi si Pepsi rules in fiecare dimineata pentru ca trebuie sa imi respect si indatoririle profesionale dar asta numai ca sa imi iau salariul luna viitoare si sa pot plecaaaaaaaaa inspre radacini, ca tare mi-e dor de ele... Cum iti simti radacina? Scrie pe blogul cuiva care seamana cu EA...acelasi nume care imi zgandare amintirile si durerile, ma intreb daca i se si spune Nely...prescurtarea, asa cum i se spunea EI...Cum iti simti radacina? Ei bine o simt departe, foarte departe si mi-o doresc mult de tot, atat de mult incat mai am un pic si renunt la tot ce am tinut aproape si la tot ce adunat cu grija si efort ca sa plec inspre ea...radacina...simt cum pulseaza in mine si in afara mea si ma asteapta acolo...locul unde a inceput totul, spre care ma voi indrepta in curand. Locul in care o vad pe EA in fiecare fir de iarba, zgomot de Mures curgand inspre cine stie unde, miros de mancare cum numai acolo se face, in fiecare glas de bunica, matusa si alte asemenea personaje. Numai gandul acesta ma umple de o euforie stranie, obositoare si care provoaca dependenta. Iata deci motivul insomniei...trebuia sa scriu toata polologhia asta ca sa il aflu si acum trebuie sa plec, rapid catre radacina si catre EA...ca sa o satisfac..insomnia adica, pentru ca mie...ea chiar imi cere de mancare!!