1.07.2006

8.00 - In tren spre Bucuresti

Reusesc sa imi trezesc in sfarsit creierasul... corpul era deja treaz inca de la 4 dar e deja un lucru stiut ca nu functionez mai devreme de ora 8. Asadar, ora 8.... ma aflu in tren spre Bucuresti. Merg impreuna cu Alex la concert Lacrimosa. Nu sunt atat de entuziasmata pe cat as vrea sa fiu. E vara, cald, sunt si putin deprimata..in fine, circumstantele nu ma ajuta. Am totusi biletul cumparat de cateva saptamani asa ca ma straduiesc sa ma simt bine. Desi e Intercity, trenul merge cu 2km/h: se lucreaza la terasament, vreo 3 ani de acum incolo asa o sa circulam cu trenul...mai bine ne cumparam cate o bicicleta... Incep totusi sa ma bucur... pe ici pe colo, pe marginea caii ferate, au inflorit florile soarelui... E una din cele mai dulci placeri - sa ma pierd in ganduri, in leganatul trenului si cu ochii pe campurile cu floarea soarelui. 'O sa fie minunat' imi zic...trebuie sa fie.

12.00 - Inca in tren

Avem o intarziere infernala. Am citit de doua ori numarul nou din Dilemateca pe care o luasem cu mine si m-am apucat de fumat iar...din plictiseala si nerabdare. Campurile cu flori nu se mai vad pentru ca ploua torential. Am intrat in Bucuresti dar mai e vreo jumatate de ora pana in gara. 'Nu o sa vina nimeni dupa noi pe ploaia asta.' ma anunta Alex in stilul lui caracteristic. Eu ma gandesc cu groaza ca sunt in tenisi si tenisii sunt intr-o stare deplorabila. Pentru prima oara in istoria calatoriilor noastre impreuna, nici eu, nici Alex nu avem umbrela sau haine groase la noi. Ba din contra, noi ne pregatiseram sufleteste pentru canicula din Bucuresti. Caldura cam a fugit de noi, ceea ce, pana la urma a fost un lucru extraordinar de bun.

13.30 - La Radu

Dupa ce mi-am achizitionat o noua pereche de tenisi, pentru ca mergeam ca si desculta in cei pe care ii aveam, Alex se apuca de dat telefoane. Am tras la Radu, care avea de invatat asa ca am iesit la plimbare sa vedem arcul de triumf si parcul Herastrau. Dupa ce l-am enervat pe Alex cu dorinta mea 'turistica' de a face poze, am facut o scurta plimbarica prin Gradina Japoneza din Herastrau, am hotarat ca vreau sa stau neaparat, undeva langa Herastrau si ne-am pus iar pe dat telefoane. La 5 s-a stabilit intalnirea cu Cristinica, Andra, Maje.

In jur de 17.00 - la pasaj la Universitate

Sunt deja exagerat de agitata, nervoasa si nerabdatoare. Mai sunt 4 ore pana la concert si nu mai am rabdare de nimic. Daca ar fi dupa mine m-as duce de-acum acolo sa pazesc poarta, sa nu intre nimeni inaintea mea. Dar nu se poate. Trebuie sa ne intalnim cu toata lumea inainte, ca si-asa nu-i vedem prea des. Asa ca, pana se strang toti dau o raita pe la anticariate spre marea nemultumire a lui Alex care inebuneste cand vede cati bani dau pe carti si cu ajutorul si complicitatea neasteptata al lui Radu: 'Lasa-o mai sa se duca ca altfel sta imbufnata toata ziua.' :)) Asa plec si eu linistita,iar Alex ramane cu impresia ca el a castigat conflictul. ;)

19.30 - Che Pasa

Doua carti noi si doua beri mai tarziu, ma simt un pic mai relaxata dar la fel de nerabdatoare sa plec din bar. Maje a venit cu Aurash, asa ca am vazut-o si pe ea :) iar spre final si-a facut aparitia si John cu care am schimbat impresii despre licenta - proaspata in mintile amandurora. Am facut poze... crezand ca nu o sa avem pe ce sa consumam cele 36 de pozitii, ceea ce se va dovedi gresit cateva ore mai tarziu cand as fi dat orice pentru un aparat de fotografiat cu memorie nelimitata. Plecam in sfarsit spre Arenele Romane unde o sa aiba loc concertul.

20.30 - Arenele Romane

Dintr-un motiv pe care inca nu reusesc sa mi-l explic, am niste emotii mai ceva ca la examen. Nu sunt mare fana Lacrimosa asa ca nu prea pricep de ce ma comport atat de irational... ne-am asezat la o terasa, pentru ca inca nu se dadea drumul inauntru. O mare de rockeri, bere, ploaie, nerabdare. Dupa inca o bere, paranoia mi se agraveaza. Mi se pare ca biletele noastre sunt mai decolorate decat ale Cristinei. Mi-e groaza ca o sa zica astia cu nu sunt adevarate. Alex face ce poate sa ma calmeze dar nu incearca prea tare. El e fericit ca nu e cald si nu e nevoit sa ma suporte in starea de spirit caracteristica in caz de canicula. Cand ma bate soarele in cap, creierul meu se opreste pur si simplu si devin o acritura asa ca Alex e fericit acum ca ploua. Nu si restul lumii insa. Se pare ca ploaia intarzie si mai mult concertul si lumea devine din ce in ce mai nerabdatoare.

22.00 - CONCERTUL

Dupa o ora buna de asteptat in ploaie, in sfarsit se intra in Arene. Inca un motiv pentru paranoia...am ghiozdanul la mine si mi-e frica sa nu li se para ceva suspect. O prostie enorma pentru ca dupa un zambet dragut si un scurt control de rutina suntem inauntru.

Ne-am asezat excelent. Exact in fata scenei. Totul se vede perfect. Nu mai am nici un fel de control asupra starilor mele emotionale. Din momentul asta si pana la finalul concertului ma aflu intr-un fel de stare euforica total necaracteristica mie. Tilo arata extraordinar. Cu tunsoarea specifica, pantaloni si haina de piele, machiaj cu totul deosebit(mana Annei cu siguranta), intra pe scena ultimul, dupa ce formatia era deja acolo de vreo cinci minute. Asteptaseram cu totii momentul asta. Primele acorduri, primele cuvinte... a fost de nedescris. Multimea era fascinata.

Liniste totala in timpul primei melodii. Dupa furnicaturile din stomac, mi se face pielea de gaina si Tilo are o voce incredibil de puternica care ne ia pe toti prin surprindere. Dupa cateva minute de dezmeticire incep aplauzele, tipetele, mainile pe sus, pozele. Am uitat cu totii ca am asteptat ore intregi in ploaie. A meritat! Personal, uitasem si de licenta,si de casa, si de sosetele ude si de orice alte ganduri. Music does heal everything... mai ales cand e vorba de Lacrimosa si e live. Clar! Dupa numai 1 minut de concert m-am declarat compelt si iremediabil indragostita de muzica lor. Si, fie vorba intre noi, nici pe Alex nu l-am vazut vreodata atat de incantat de un concert. Mentionez ca am dus o oarecare munca de convingere sa vina cu mine. Vocea lui Tilo m-a cucerit definitiv. Nu e prima oara cand ma indragostesc de o voce dar probabil ca e ultima. Dupa ce l-ai auzit pe Tilo in concert, nimeni altcineva nu se va mai ridica la inaltimea asteptarilor tale.

Ma asteptam sa imi placa Anna, dar ea a cantat o singura melodie si desi are o voce deosebita, nu a avut un impact la fel de puternic asupra mea. Solo-ul lui Tilo a lasat pe toata lumea cu gura cascata si nimeni nu vroia sa plece. Totul se terminase prea repede.Dupa o ora si jumatate de absolute bliss, nu ne mai saturam. Ne-au spus Good Night si Thank you de trei ori, si de trei ori s-au intors sa cante. Copycat a ramas la sfarsit ...nu stiu daca era in programul lor sau au cantat-o pentru ca publicul tipa dupa ea si nu i-ar fi lasat sa plece fara sa o cante. A fost un fel de euforie generala. La iesire, ma simteam hipnotizata. Concertul a fost incredibil!

Nu am cuvinte sa descriu totul astfel incat sa ii infatisez la adevarata lor valoare. Lacrimosa nu sunt doar o formatie...

More despre After party si hopefully some pictures, tomorrow...

***

Adevarul e ca nu sunt...an autograph-person...dar m-a cam luat valul. Eram acolo la doi pasi de ei si am zis..why not...
Mi-au placut in mod deosebit the groopies...dantela, voal, piele,lace, tatuaje...everything thoroughly following the gothic fashion. A sweet delight for my fashion-eye.:) Pacat ca nu am mai avut pozitii sa le fac poze. Au adus un teanc de cd-uri care sa inlocuiasca muzica de kk care era cand am ajuns in club. Needless to mention ca all the normal people au disparut subit si by the time Tilo si Anna arrived nu erau decat rock-people inside.
Nu am mai fost la un After Party before... Cred ca nu a fost mare lucru dar eram atat de ametita de placere dupa acel concert extraordinar si poate si dupa cele cateva beri pe care le-am consumat incat, pe moment, mi se parea cea mai frumoasa seara din viata mea.:))