20.09.2007

Fiecare purtam un ospiciu in noi insine zice Mesmeea si eu ma tot gandesc la asta de ieri, alaltaieri...nu mai stiu nici eu..un ospiciu in mine...chiar ma simt ca si cum as avea un ospiciu in mine...iata in sfarsit cuvintele potrivite pentru starea mea de spirit...pentru toate starile mele de spirit, pentru toate persoanele din mine...pentru adolescenta nedumerita care se ascunde in spatele valurilor de negru, pentru the overemotional girlie-girl care plange cand moare anna karenina, pentru persoana responsabila care nu poate dormi de grija luminii neplatite, pentru steluta care licareste in ochii celui mai pasional personaj din ospiciu, pentru zambetul larg intr-o zi cu Doors si ploaie, pentru persoana nesigura care simte in permanenta lipsa unei familii, pentru omuletul care se regaseste in singuratate si cocheteaza cu ideea unei singuratati permanente, pentru nebunia si tupeul din timpul crizelor de isterie, pentru lacrimile imposibil de oprit si frustrarea in fata conflictelor...un personaj pentru fiecare traire..si, intradevar, o descriere potrivita...ospiciul din mine...