25.06.2007

Sa indraznesc sau sa nu indraznesc...vreau sa indraznesc ca doar de aia am inceput blogul asta....mi-am gasit o noua muza...ceea ce nu s-a mai intamplat de muuuult timp...cred ca de vreo 4 ani de cand El le sperie pe toate! Cu toata dragostea pe care i-o port...il si urasc cu inversunare pentru ca imi sperie toate muzele!!! Si de vreo patru ani de cand il cunosc nu am avut decat muze...literare...sau cu alte cuvinte autori de toate felurile, descoperiri de-ale mele sau de-ale altora..care autori, fie vorba intre noi, nu au fost niste muze prea prolifice..desi i-am citit cu pofta.

Revenind...mi-am gasit o noua muza!!!! Si asta s-a intamplat acum vreo cateva saptamani (dupa cum stiti bine nu am deloc constiinta/constienta timpului deci habar n-am cand s-a intamplat...desi ar fi cred, un moment de tinut minte) ...addiction si sursa zilnica de inspiratie (in a weird kind of way) si liniste. Asa a fost dintotdeauna...scrisul din mine a reactionat la oameni; poate pentru ca fizic/social, deci in plan real, eu nu o fac. Si printr-o nu-stiu-ce minune, dau peste un om..desi, de ce sa nu recunosc, a fost intotdeauna o ea, deci o fiinta care ma provoaca si imi zgandare pofta de scris, si totul fara vreun efort deosebit...doar pentru ca si pentru ceea ce ESTE.

Iata-ma asadar, eu cea pe care o stiam, eu scriind, fara prea mult somn (pentru ca imi mananca timpul si-asa limitat), fara prea multe vorbe (pentru ca imi sufoca gandurile si-asa destul de haotice), fara prea multe simpatii (perioade dulci-amare in care nu suport pe nimeni) si intr-un final, eu, indragostita de singuratatea mea plina de dor (desi nu stiu cat de mult am dreptul sa folosesc cuvantul asta sau sa ma laud cu starea...).

Muzei mele:

Sonnet 100: Where art thou, Muse, that thou forget'st so long

Where art thou, Muse, that thou forget'st so long To speak of that which gives thee all thy might? Spend'st thou thy fury on some worthless song, Darkening thy power to lend base subjects light? Return, forgetful Muse, and straight redeem In gentle numbers time so idly spent; Sing to the ear that doth thy lays esteem, And gives thy pen both skill and argument. Rise, resty Muse, my love's sweet face survey If time have any wrinkle graven there; If any, be a satire to decay, And make time's spoils despisèd everywhere. Give my love fame faster than Time wastes life; So thou prevent'st his scythe and crooked knife. William Shakespeare