2008 - Over and out

Pentru ca toata lumea face bilanturi, si nu imi displace ideea mai deloc m-am uitat printre cele citite anul asta si am facut un mic top cu ce mi-a placut mai mult si ceea ce as recomanda si altora spre citire.
1. Philippa Gregory - The Other Boleyn Girl (nu stiu cum o fi in romana, dar recomand, ca intotdeauna, varianta in engleza)
2. Convorbiri cu Octavian Paler - Daniel Cristea Enache - cartea revelatie a anului, mi-a devenit ca o biblie, revin la ea, iar si iar si daca m-ar ajuta memoria, probabil ca as memora-o.
3. Paula - Isabel Allende - se afla in top mai mult datorita faptului ca am asteptat mult pana am reusit sa o cumpar si sa o citesc. Mi-a placut mult pentru ca am asteptat-o mult.
4.Siegfried - Harry Mulish
5. Bebelusul - Marie Darrieussecq
6. Dormi - Annelies Verbeke
7. La portile moscheii - Kader Abdolah
8. Notre Dame de Paris - Victor Hugo
9. Druon - Regii Blestemati
10. Mario Vargas Llosa - Caietele lui Don Rigoberto
11. Suskind - Despre iubire si moarte

Diverse chestii care mi-au placut anul asta:

Filme: The Tudors
An American Tail
Wall- E
The Island

Muzici noi sau redescoperite: Anouk - Who's you momma
Patrice
Tom Waits
Yum-yums: Ina
Teo
La tartine gourmande
Joy of baking

Internet stuff: Ex libris
Libraria Nautilus
Forum de lectura Delibris
Lara Jade

Asadar, an nou, haine noi pentru blog, planuri multe si liste de lectura (nepublicate inca). Hope you all had a wonderful year; pentru mine chiar a fost plin de lucruri bune si mult noroc si toate cele in cel ce vine :).

Diana

Anita Desai - Fasting, feasting

Am descoperit in autorii de origine indiana o frumoasa inclinatie catre povesti. Aceasta a fost singurul criteriu pe baza caruia am luat la citit Fasting, feasting si nu am fost dezamagita. Pe nesimtite si cu mare usurime, autoarea atinge subiecte care, in creionul unui scriitor mai putin talentat, ar putea parea greoaie si apasatoare. Limbajul simplu si structura deloc complicata ne infatiseaza cotidianul unei familii obisnuite dintr-un orasel din India in care viata este condusa de reguli nescrise dar bine inradacinate.
La o privire mai atenta descoperim insa o critica subtila a societatii americane, fie si numai prin alaturarea celor doua parti ale romanului: prima referitoare la viata ordonata si aparent bine-organizata a unei familii traditionale in India, si a doua parte care infatiseaza haosul familial si dezordinea dintr-o suburbie americana. In prima familie ordinea persista si viata calatoreste in linie dreapta pe niste sine pre-stabilite pe cand in familia americana, libertatea este nelimitata dar membrii familiei sunt singuri, impreuna. Arun este personajul comun acestor familii, fara sa faca parte, insa, cu adevarat din nici una dintre ele. Este si se simte neinteles in ambele si singurul comfort il gaseste in singuratate.
Sunt multe personaje in acest roman care merita toata atentia cititorului si este cu siguranta o carte de devorat, o lectura relativ usoara, dar cu substrat, daca vrei sa il iei in considerare.

Orhan Pamuk - Ma numesc Rosu

Ma numesc Rosu este o alegere foarte proasta pentru lecturi clandestine la birou. Am ajuns la concluzia aceasta pe la pagina 70 cand incercam cu disperare sa ignor activitatile legitime si sa ma cufund in lectura acestei carti pe care o aveam numai in format virtual. Am renuntat repede pentru ca imi era imposibil sa ma concentrez. Sunt inca la aceasta pagina 70 si m-am hotarat sa aman lectura ei pana cand voi gasi-o in formatul clasic pe hartie. Teapana pe scaun in fata monitorului, imi vine greu sa intru in atmosfera.

Cu toate astea vroiam sa scriu cateva cuvinte despre ea pentru ca e foarte posibil sa nu o termin anul acesta si pentru ca am o mica fixatie cu lucrurile neterminate, cele cateva cuvinte scrise aici o sa imi calmeze un pic sentimentul de vina pe care il am de fiecare data cand las o carte neterminata.

Asadar, Ma numesc Rosu is nothing like you've ever read before. Personajele sunt multe si de o diversitate surprinzatoare (povestea ne-o spun oameni, caini, chiar si monede) iar perspectivele sunt de-a dreptul ametitoare. Plimbarea lecturii ne poarta prin diverse aspecte ale culturii si artei islamice, prin cuvintele pline de intelepciune ale coranului si viata intru credinta islamica. O poveste de dragoste, un roman politist, o lectie de istorie si arta, o intortocheata cugetare filozofica. Un roman care promite mult dar si cere foarte mult. O lectura destul de dificila pe alocuri, chiar plictisitoare si care necesita cu siguranta cea mai mare atentie. Cu toate astea, o astept cu nerabdare.

Christmas Ramblings

Pentru ca am intrat in concediu si viitorul suna si miroase bine indraznesc sa sper la cateva zile placute si linistite. M-am pregatit, desigur, nu cumva sa ma plictisesc :).Multumesc tuturor pentru urari si Happy festivus to you all! :*

Paul Bowles - Ceai in Sahara

Pe fundalul veseliei fortate la care ma obliga sarbatorile am incheiat acest roman atat de teribil de trist si deprimant, ca un contrabalans pentru nebunia si haosul din viata reala. Ceai in Sahara mi-a parut o carte frustranta si neplacuta in mare parte datorita faptului ca, fiind scrisa atat de acaparator, iti e greu sa o judeci dupa personaje - care mi-au fost profund antipatice. Nesuferite, egoiste, reci si incapabile de sentimente sau mai degraba atasamnete reale, cei trei occidentali isi lasa viata sa se desfasoare pe langa ei judecand pe altii fara sa isi observe(evident) propria desertaciune. In special personajul feminin, imi venea sa trantesc cartea cat colo,de fiecare data cand aparea in peisaj atat de antipatica mi-a fost. Mi-e greu sa scriu despre cartile care mi-au displacut, iar aceasta cred ca este pe primul loc in topul celor mai nesuferite carti de anul acesta. As vrea sa spun si ca e prost scrisa sau alte lucruri de genul asta dar pur si simplu nu e. Personajele sunt atat de reale si de expresive incat iata cat de mult le-am urat. :)

Martin Amis - Sageata Timpului

Luata de la Schimb de Carti, aceasta carte a fost o lectura surprinzatoare si antrenanta. Nu mai citisem altceva de acest autor si coperta patru se lauda ca ar fi romanul cel mai cutremurator al lui Martin Amis. "Cutremurator" este un cuvant care ma atrage intotdeauna cand se refera la o carte asa ca am inceput-o cu high hopes.

Romanul s-a dovedit a fi o calatorie a subconstientului, un fel de flashback, cum e cel pe care multi il pretind a li se perinda prin fata ochilor in apropierea mortii. Pe tot parcursul lecturii te simti ca si cum totul se deruleaza prin fata ta, la viteza maxima si mai ales pe rewind! Asta este secretul cartii, cheia cu care povestea poate fi descifrata. Incepe cu sfarsitul si se termina cu inceputul unei vieti.

Subconstientul personajului principal este un personaj in sine, care realizeaza dar nu foarte ca este doar o bucata dintr-o persoana reala. Se plange in permanenta ca viata nu este inteligibila si cum ar putea sa fie cand totul este intors pe dos. Singurul moment in care totul pare a fi inteligibil este descrierea vietii in lagarul de concentrare de la Auschwitz unde realitatea insasi era atat de neinteles incat numai intoarsa pe dos poate fi perceputa ca inteligibila. Personajul a carui constiinta o ascultam trece prin multiple identitati pentru a ajunge intr-un final la adevarata sa identitate, aceea de doctor intr-un lagar de concentrare.
Printre randuri, subconstientul acestui monstru nazist trage tot felul de concluzii existentiale:
"Asa e randuit oare: ca fiinta umana sa nu insemne de fapt nimic fara ceilalti?"
"Poate ca dragostea va fi ca sofatul." "Distrugerea... e dificila. Distrugerea dureaza. Creatia, ..., nu pune nici o problema.
"Timpul, aceasta dimensiune umana care ne face sa fim ceea ce suntem"si-a schimbat directia si citita fara atentie si la repezeala s-ar putea sa nu pricepeti mare lucru.La conversatii, mai ales, e greu sa te concentrezi. Realitatea se ascunde sub masca absurdului.

Dan Puric - Cine suntem

Cumpar adesea carti drept cadouri pentru ca e atat de simplu si pentru ca e un exercitiu bun de cunoastere a oamenilor. E destul de dificil sa gasesti o carte pe gustul fiecaruia dar cel putin stii ca ea exista undeva si ca nu te invarti ca bezmeticul printr-un supermarket dupa banale inutilitati. Aceasta a fost, sper eu, o alegere fericita pentru o persoana destul de greu de multumit. Si ca intotdeauna am cedat rapid tentatiei de a o citi inainte de a o darui. De fapt, mai rar fac cadou carti al caror continut nu-l cunosc. (Am facut mai demult o gafa si era sa daruiesc Pianista viitoarei soacre. Bine ca am citit-o inainte si am evitat dezastrul!)

Asadar, Cine suntem a lui Dan Puric a fost o surpriza placuta si extrem de neasteptata. Desi il apreciez si admir pe dl Dan Puric pentru tot ceea ce face din punct de vedere artistic, am descoperit in aceasta culegere de interviuri si cuvantari un suflet frumos, plin de pasiune si indrazneala. Convingerile mele agnostice si usor ateiste palesc in fata credintei lui uluitoare si mai ales a felului in care o exprima si o impartaseste tuturor. Iti este greu sa nu crezi intr-un dumnezeu atat de frumos iubit si inteligent explicat. In acealsi timp m-a impresionat zelul si indarjirea cu care isi apara tara si poporul, cu care ne ofera solutii si ne deschide ochii. Cartea este impanzita de citate si referinte la autori si oameni care l-au impresioant si format.
Mi-a ramas in suflet o idee pe care nu o pot exprima la fel de bine dar care se refera la faptul ca trecutul este ceea ce suntem si ca "traieste-ti clipa" nu este tocmai cel mai bun motto pentru o viata de om.

O carte frumoasa, un om deosebit...un dar cu totul aparte!

Cea mai pretioasa carte

O idee frumoasa pe blogul lui Luciat pe care o preiau si eu desi leapsa nu s-a indreptat catre mine.
Ochii Beatricei este cea mai pretioasa carte a mea din mai multe puncte de vedere. In primul rand imi aduce aminte de o bucatica boema din viata mea de studenta, o perioada in care eram doar eu si cartile si ce bine si liniste era :). In al doilea rand, pentru ca este o editie extraordinar de frumoasa si ingrijita, cea mai frumoasa carte pe care o am in biblioteca. Si nu in ultimul rand, pentru ca am pe ea o dedicatie deosebita. Intr-o alta zi, poate va povestesc cum l-am intalnit pe domnul Patapievici si nu am fost in stare, de emotie, sa scot decat doua cuvintele. :))

O dau mai departe Corneliei, Valentinei si Anei...daca vor si le face placere! Si oricui altcuiva doreste evident. :)

Daisy Miller - Henry James

Am foarte putine de spus despre aceasta nuvela. M-a plictisit intr-atat incat nu am citit si celelalte povestiri din colectie. Nu imi place Henry James, oricat de laudat ar fi si oricat de genial le pare tuturor. Nu-mi place si basta.
Si cam atat. Cea mai scurta recenzie ever! :)

Kitchenette Aromas

Pentru ca s-au adunat pozele cu mancare si nu prea isi au locul pe nicaieri ne-am hotarat (adica myself si my dear Cornelii) sa le facem un loc doar al lor. Acesta este Kitchenette Aromas, coltisorul pentru poze gustoase si incercari culinare.

Enjoy!

La portile moscheii - Kader Abdolah

Din intamplare, am inceput in acelasi timp doua carti care au in comun faptul ca discuta, fiecare in felul ei, pe marginea islamismului. La portile moscheii a castigat teren fata de cealalta (pe care o veti afla poate peste cateva zile) si m-a acaparat intr-o poveste neasteptata.

Am ezitari si prejudecati fata nu neaparat de islam ci mai mult de islamisti. Nu pentru ca i-as include pe toti in categoria teroristilor ci pentru ca fanatismul religios mi se pare prea puternic, inspaimantator si crud pentru mintea mea crescuta cu libertatea de a alege in ce vreau sa cred. Trebuie sa recunosc insa ca acest roman mi-a deschis mintea. Il consider unul din acele romane care au minunatul dar de a schimba mentalitati si a provoca introspectii. Kader Abdolah este un narator iscusit, desavarsit ca romancier dar si ca martor al istoriei. Fictiunea se impleteste si izvoraste din evenimentele istorice alese de autor ca fundal. Simplitatea si fluiditatea povestirii ofera cititorului neinitiat o introducere in istoria conflictelor din Iran, a disputelor religioase si politice care se ciocnesc in mijlocul acestui popor profund religios.

Mi-a placut indeosebi ca romanul nu este unul de doctrina. Cotidianul unei familii de religie islamica este uimitor de atragator si incitant. Cititorul simpatizeaza adesea un personaj sau altul - iti sunt dragi bunicile habotnice si superstitioase dar si unchiul cel razvratit care aduce acasa femei fara văl si se ascunde cu ele prin locurile considerate sfinte ale casei. Detaliile despre viata acestei familii obisnuite in lumea islamica pastreaza atentia si interesul cititorului - obsesia pentru curatenie, secretul culorilor covoarelor vandute in bazar, dependenta de opiu, naturaletea cu care sunt urmate si respectate legile islamului si mai apoi violenta si cruzimea cu care acestea sunt impuse. Autorul nu se sfiieste sa descrie scene din intimitatea diverselor cupluri care apar in roman dar nu uita nici citatele din Coran pe care le presara peste tot si nici versurile si poemele traditionale.
Tomata il aseamana atat de inspirat cu Un veac de singuratate si imi place mult aceasta legatura. Ambele romane reusesc sa infatiseze atat de bine mentalitatea si sufletul poporului din care au izvorat.

Inca o carte minunata descoperita datorita Colectiei Cotidianul! Bravo!

Annelies Verbeke - Dormi!

Dormi a fost una dintre surprizele frumoase ale colectie Cotidianul. Pentru mine, unul dintre cele mai importante caracteristici ale unei carti este sa starneasca o reactie - pozitiva sau negativa, nu conteaza, reactie sa fie! Iar acest roman te tine treaz, parca in ciuda insomniei personajelor.
Inca de la primele pagini ai doua optiuni: te simti recunoscator pentru ca poti dormi sau simti din plin agonia insomniilor cu atat mai mult cu cat te recunosti in personaje.
Benoit traieste in permanenta cu gandul la mama sa, un mister si o fascinatie pentru el in ciuda demitizarii fortate a acesteia de catre societate. Copilul iubit mai mult decat orice altceva, devine in momentul integrarii in societate, un proscris, condamnat pentru greselile si alegerile mamei. Indiferent ce face societatea din ea, mama ramane pentru copil o fiinta de basm. Despărtirea de ea si apoi moartea provoaca copilului si adultului de mai tarziu insomnii chinuitoare.
Maya ii apare in viata, sunandu-i la interfon, intr-o noapte de insomnie pentru amandoi. Lipsa somnului persista la ea inca din copilarie, resimte din plin si cu ranchiuna diferentele dintre ea si restul lumii. Insomnia duce la disperare şi totul ii este preferabil! Suntem toti nebuni! concluzionează ea.
Cele doua personaje se regasesc unul in celalalt. Par a se privi in oglinda, doua versiuni ale aceleiasi fiinte. Insomnia ii apropie si sunt, fiecare, tratamentul celuilalt.
Romanul ofera una dintre cele mai vivide si impresionante descrieri ale singurataii pe care le-am citit vreodata. Domeniul fictiv al romanului se confunda cu cel realist. O carte trista, plina de disperare si suferinta, un scris lucid si euforic.

Notre Dame de Paris - Victor Hugo

Am acasa la ai mei un exemplar foaaaarte vechi si foaaaarte in franceza al acestui roman. Mi-am dorit întotdeauna sa-l citesc dar niciodata nu am ajuns la un nivel corespunzator de cunoastere a limbii franceze. Asa ca, intr-una din saptamanile trecute, cand toata lumea se entuziasma in fata unei carti la 1 leu, eu ma entuziasmam in fata singurei carti pe care o am de atata timp si nu am reusit sa o citesc. Asadar, reeditarea ei in limba romana mi-a starnit o mare bucurie. In sfarsit voi putea sa o citesc. Nu ma intrebati de ce nu mi-am luat mai demult o editie mai veche pentru ca nu stiu sa va raspund. Cert este ca m-am trezit cu noaptea in cap (ca-n vremurile bune ale colectiei Cotidianul) si am achizitionat respectivul volum.
Ca orice roman care se lasa asteptat, a mai stat vreo saptamana pe noptiera pana mi-am facut curaj. Amintirea fragilei si neintelesei editii în limba franceza, dar si volumul considerabil de pagini ma cam intimidau. Intr-un sfarsit, mi-am facut curaj.
Romanul se incepe cu greu. Primele capitole, ca si cateva de la mijloc de altfel, desi le recunosc valoarea literara, incetinesc lectura si o fac apasatoare. Mi-am zis ca este stilul caracteristic Victor Hugo si am continuat. Pe parcurs, se dezvaluie un roman de o frumusete ravasitoare. Hugo este un artist desavarsit. Nu scrie doar o poveste ci o intreaga si complexa opera.
Neverosimilul dramaticului si al descoperirilor spectaculoase este atenuat de sentimentele atat de vii ale personajelor. Totul este impecabil descris. Dragostea e oarba, salbatica si provoaca numai catastrofe. Gelozia e animalica si capabila sa intunece mintea. Bunatatea este luata drept prostie si naivitatea este un defect de neiertat. Dumnezeu e un papusar crud si egoit iar salvatoare este numai moartea. Moarte purifica si pune lucrurile la locul lor. Un alt final pentru această poveste este de neinchipuit.
Personajele au caracteristici atat de umane încat iti este greu sa simpatizezi pe cineva. Slabiciunile ii trag pe toti in jos. Frumoasa si inocenta tiganca inspira dispreţ din cauza naivitatii cu care duce la pierzanie pe toti cei ce o iubesc, ea insasi slavindu-l pana in panzele albe pe singurul caruia nu-i pasa de ea. Candoarea cu care iubeste pe cine nu trebuie este aproape revoltatoare.
Frustrarile preotului repugna deoarece amintesc de toate coliviile in care religia isi indeasa adeptii. Iar balndul si tristul cocosat are ca singur si suprem defect faptul ca este o permanenta oglinda pentru toti cei care il privesc. Uratenia lui fizica ii sperie si ii animalizeaza tocmai pentru ca in ea isi recunosc sufletele.
Va recomand cu insistenta sa suportati cu indarjire sau sa treceti peste descrierile lungi si elaborate pentru ca romanul merita cu adevarat sa fie citit si retinut in suflet in in minte drept una dintre capodoperele literaturii, drept o oglindă a vietii umane.
Inutil sa mentionez ca, daca ati vazut desenele animate (frumoase de altfel) si va asteptati sa regasiti in carte aceleasi personaje, veti fi dezamagiti. In afara de numele personajelor si locatia, nu sunt prea multe lucuri in comun intre cele doua. Romanul este frumos intr-un fel cu totul diferit.

Naturally...

La noi inca nu e foarte la moda toata chestia asta cu diverse produse organice, dar mie mi se pare un lucru foarte bun si sustin ideea pe cat pot. E adevarat ca produsele organice sunt o idee mai scumpe dar cred ca sanatatea noastra merita. In Romania alegerile noastre sunt insa limitate caci nu sunt multe produse genul acesta si nici magazine care le promoveaza. Iata, asadar, cateva produse pe care eu le-am descoperit prin intermediul Inei si le recomand:

Ruth Benedict - The Chrysanthemum and the Sword

The Chrysanthemum and the Sword nu este un roman si nu este fictiune. In ultimul timp se pare ca numai asta am citit asa ca acest studiu(extrem de interesant de altfel) a fost ca o gura de aer proaspat. Desi studiul a fost inceput in 1944, deci nu este tocmai de actualitate, ideile sunt interesante si noi. Pentru un pasionat de cultura japoneza (si se pare ca sunt multi in ultimul timp) consider cartea lectura obligatorie.
Cartea a fost scrisa din motive politice, pentru a fi de folos in al doilea razboi mondial si a putea preveni comportamentul japonezilor. Drept urmare, prima parte poate fi un pic plictisitoare daca nu esti neaparat pasionat de istorie. Pe parcurs, insa, atmosfera se destinde, discutiile trec de la strategie militara la lectii de mentalitate si moralitate japoneza. M-au fascinat detaliile despre felul de a gandi atat de diferit de al nostru dar si abordarea lingvistica.
Aceasta antropologie culturala acopera o multime de subiecte referitoare la viata politica, religioasa si economica a vietii in Japonia incepand cu secolul sapte dar si despre viata si regulile de familie.

America - Kafka

America este un roman pe parcursul caruia te urmareste ciudatul. Tipul acela de ciudat care iese din obisnuit si din normal si te urmareste subtil printre pagini si capitole. Eroul romanului este un personaj singuratic si enervant de naiv. Bizarul tanar, imigrant european pe motive de conduita tipic adolescentina este gonit spre America unde isi gaseste un unchi care sfarseste prin a il abandona si acesta din motive la fel de bizare.
America este primul si ultimul roman al lui Kafka, roman la care lucreaya toata viata si care sfarseste prin a fi publicat postum de catre executorul sau literare care ii si alege acest nume. Se simte din plin ca acesta este un roman neterminat, poate doar o schita de roman caci multe lucruri raman "in aer", diverse fire ale povestirii se rup fara nici o explciatie si totul este destul de neclar.
Ar fi interesant de stiut care era sfarsitul dorit de Kafka pentru acest roman, mai ales pentru ca nu sunt in stare sa imi imaginez eu unul. Cred ca ar fi fost un roman masiv pentru ca cele 200 de pagini lasa mereu impresia unei introduceri si atat. Cand ma gandesc si la faptul ca autorul l-ar fi numit "Omul care a disparut" curiozitatea mea este si mai mare...Romanul da impresia unui roman oarecum fantezist. La sosirea in America, Karl vede statuia libertatii tinand in mana o sabie in loc de faclie. Povestea imigrantului devine un fel de fantezie urbana cu accente usor ironice si moralizatoare.

Desenam pentru Erika – licitatie cu scop caritabil

Un numar important de artisti contemporani romani au donat lucrari pentru organizarea unei licitatii caritabile prin care se urmareste strangerea sumei de 200 000 EU, necesare tratamentului unei fetite de doi ani bolnava de leucemie. Erika Eleny Josian a fost diagnosticata cu leucemie acuta limfoblastica pe 31.10.2008 de Institul Clinic Fundeni. In august 2008, medulograma ei arata normal, cel putin asa sustin medicii care i-au facut analizele. La repetarea analizelor, doua luni mai tarziu, s-a descoperit ca are peste 90% celule blastice cu aspect morfologic limfoblas. Singura sansa de supravietuire este tratamentul in strainatate care trebuie facut imediat.

Costurile acestui tratament sunt foarte mari, iar parintii nu si le permit.

Ca sa o ajute, artistii romani s-au solidarizat, donand fiecare cate o lucrare spre a fi vanduta, in speranta ca sumele stranse vor acoperi o parte importana din tratament. Lucrarile lor, vor fi vandute sub forma de licitatie, joi 27 noiembrie 2008, la Anaid Art Gallery.

Anaid Art Gallery
Str. Slobozia nr.4 sector 4 Bucuresti

email: contact@anaid.ro

Golem - Gustav Meyrink

Se pare ca acest roman Golem este cel mai "citibil" dintre romanele autorului Gustav Meyrink, un autor despre care am auzit ca ar considerat un fel de Edgar Allan Poe al Austriei. L-am inceput asadar cu mare placere si nerabdare, Poe fiind printre preferatii mei.
Am fost insa, inca de la inceput, un pic dezamagita de haosul scriiturii. Personajele sunt vagi si greu de recunoscut de la o pagina la alta, firul povestii pare acoperit de o perdea de ceata si in loc de o lectura relaxanta am dat peste una care necesita o gramada de concentrare. Golemul, creatura legendara in folclorul iudaic este personajul care le leaga pe toate celelalte. In afara de acesta, nu e prea sigur cine sunt celelalte personaje, si cine prin ce experienta trece. Povestea este adesea eliptica si intregul roman pare un vis - fara sens, cap sau coada. La sfarsit nu esti tocmai sigur ce s-a intamplat cu adevarat in naratiune si ce a fost in imaginatia sau memoria diferitelor personaje.

Childhood feels like...

An American Tail

Daca nu stiti cine este Fievel Mousekewitz sau Tiger nu cred ca vreau sa mai vorbes cu voi pana nu aflati! :P. Realizez ca ceea ce voi spune in continuare este unul dintre cliseele ultimilor ani dar....ACESTEA erau DESENE ANIMATE. Desene - adica desenate de niste oameni, cu mana, creion si culori si animate adica puse cap la cap prin habar n-am ce procedee dar ce iesea era absolut genial. De fiecare data cand imi amintesc de cate un astfel de desen animat si il mai si gasesc pe youtube sau pe wikipedia, bucuria ma tine zile intregi! Ei bine acum mi-am facut plinul pe saptamana asta. Mi-am amintit de An American Tail din intamplare si de vreo ora ma gandesc numai la Fievel si Papa Mousekewitz, la caseta video cu desene animate cu soricei convinsi ca there are no cats in America, de cantecele lor vesele sau melancolice, de engleza pe care o intelegeam si nu prea.

Asadar, prin prisma acestor amintiri frumoase m-am gandit ca ar fi frumos sa ii implic si pe altii in aceasta bucurie. Deci, daca va amintiti lucruri frumoase din copilarie, lucruri care va faceau sa zambiti...scrieti despre ele, puneti drept titlu "Childhood feels like" si lasati-mi un link. De-abea astept sa descopar amintirile voastre despre copilarie.

Asa ca, pentru mine, in seara asta, CHILDHOOD FEELS LIKE: An American Tail

Ruthanne Lum McCunn - O mie de monede de aur

Ruthanne Lum McCunn este o autoare cu origini scotiene si chinezesti care in mod evident ii influenteaza scrisul. Pe tot parcursul cartii m-am intrebat oare cum se face ca o americanca are asemenea interese (stiu, prejudecati...guilty as charged:P). Romanul nu este insa deloc o pierdere de timp. Este o poveste sensibila si impresionanta, inspirata din povestea vietii unei chinezoaice. Calatoria lui Lalu este una clar initiatica, in mod evident plina de obstacole, majoritatea tragice.
Din casa saracacioasa a praintilor, prin bratele banditilor si ale matroanelor si traficantelor, imigranta ilegala pe un vas si sclava/prostituata intr-un bordel dintr-un oras al cautatorilor de aur, Lalu/Polly nu isi doreste si nu viseaza altceva decat libertatea. Pentru a o castiga insa, trebuie sa invete sa aiba din nou incredere in oameni si, ca intr-o poveste frumoasa, dragostea o salveaza. Povestea ei este una cu happy-ending desi este in mod clar o poveste care vrea sa atraga atentia asupra nenumaratelor fete care s-au aflat in situatia eroinei si nu au sfarsit la fel de bine. Si cred ca aceasta biografie bine documentata si scrisa cu multa atentie chiar reuseste acest lucru.

The Other Boleyn Girl - Philippa Gregory

Sunt inca adancita in vraja acestui roman care m-a fascinat si m-a tinut subjugata vreo saptamana. Orice clipa libera am dedicat-o cititului si chiar si atunci cand nu citeam gandul imi ramanea la personaje si la imaginile cartii ca sa nu mai spun de faptul ca personajele m-au urmarit si in vise. A trecut atat de mult timp de cand am savurat o carte in acest fel incat ma simt trezita dintr-un fel de amorteala.

Romanul Philippei Gregory este, la prima vedere, un pic inspaimantator. Peste 600 de pagini pentru o poveste arhicunoscuta din Anglia Tudorilor parca nu-s tocmai apetisante. Paginile insa, se intorc singure si dupa primele cinci esti perfect convins ca nu o vei lasa din brate pana la final. Din aceleasi prime pagini realizezi si ca filmul (The Other Boleyn Girl aparut in 2008 cu Natalie Portman si Scarlett Johansson) nu ii ajunge nici la ultima litera din subsolul ultimei pagini. :P Din intamplare, am vazut filmul inainte de a citi cartea (nestiind nici macar ca exista o carte) si nu am fost deloc impresionata. Din acest motiv nu am fost foarte entuziasmata la inceputul lecturii dar mi-am schimbat repede parerea.
Povestea este extrem de bine relatata, detaliile (fie ele reale sau imaginate) sunt multe si interesante.
Viata de la curtea regelui Henric al 8lea este atat de bine descrisa incat ai impresia ca autoarea chiar a fost acolo. Aceasta Philippa Gregory de care nu mai auzisem pana acum si-a castigat respectul si admiratia mea pentru acest roman scris impecabil si pentru care sunt convinsa ca a depus eforturi foarte mari.
Punctul de vedere este cel al lui Mary Boleyn, sora celebrei Anne Boleyn care pentru o scurta perioada a fost regina Angliei si a doua sotie a zbuciumatului rege Henric al 8lea. E greu de spus insa care dintre cele doua surori este personajul principal. Mary, naratoarea povestirii, este docila si ascultatoare, o frumoasa si delicata blonda, instrumentul perfect in mainile unei familii ambitioase. De copila maritata cu un necunoscut si apoi aruncata in patul regelui de care se indragosteste sincer in ciuda incercarilor familiei de a tine situatia si pe rege, sub control. Ii daruieste doi copii, fapt datorita caruia familia ei avanseaza mult pe scara sociala si devine favorita la curte. Regele este insa un barbat nefericit si mare iubitor al femeilor. Devenita mama, Mary isi indreapta dragostea catre cei doi copii iar regele isi indreapta ochii catre sora ei, Anne.
Anne este intruchiparea ambitiei! Un personaj puternic si descris cum nu se poate mai bine. Crescuta la curtea Frantei, extrem de frumoasa si inteligenta, Anne devine in scurt timp favorita regelui pe care il va aduce la picioarele ei, nu fara mari eforturi. De aici incolo povestea este destul de cunoscuta. Romanul acesta insa o prezinta dintr-un alt punct de vedere, cel al unei femei care observa totul cu un ochi critic dar nu este in stare sa faca nimic impotriva familiei pe care o iubeste si fara de care nu poate trai. Relatia dintre cele doua surori este una plina de pasiune. Dragostea si invidia sunt intr-o continua lupta in sufletul ambelor surori.

Pe langa aceasta poveste care mie imi place enorm, va recomand sa cititi cartea pentru acuratetea descrierilor, a personajelor si relatiilor dintre acestea, pentru minunatul talent al scriitoarei. Este de departe cea mai buna carte de gen pe care am citit-o anul acesta si ma bucur ca am descoperit aceasta scriitoare.

Egalitate preferentiala/inegala - "manifest" anti-feminist

Postarea asta vine ca reactie/raspuns la cele scrise de Valentina despre feminism/egalitate.

Egalitatea dintre sexe este un cal troian al relatiilor de atata amar de vreme incat fie si simpla mentiune a acestei sintagme imi starneste un zambet sarcastic. Egalitate nu exista! Nicaieri, deloc! Suntem diferiti, unii mai buni, altii mai rai iar bunatatea si rautatea fiind relative exista diverse criterii prin care stabilim care-i care. Unul dintre aceste criterii este genul. DA suntem mai rezistente la durere (fizica si psihica), mai frumoase, mai delicate/diplomate, ne lipsesc aproape complet instinctele razboinice. NU conducem prea bine, nu ne putem controla intotdeauna emotiile, vrem sa avem toate avantajele barbatilor dar nici una dintre responsabilitati. RECUNOSC cu placere ca daca as avea ocazia as fi o femeie intretinuta...as gati ceva bun o data la doua zile, as face frumos pentru cunostinte vreo ora pe saptamana si in rest as citi, as picta, as canta la pian si la vioara, as recita poezii (si pretty much orice alta dulcegarie la care va putti gandi.)E adevarat ca multe femei puternice si ambitioase s-au luptat din greu ca eu sa imi pot permite luxul de a face din asta un vis si nu o obligatie. e la fel de adevrat ca majoritatea au murit destul de nefericite.

Imi place sa fac pe bucatareasa din cand in cand si imi place ca nu e obligatoriu.
Imi place cand ma descurc cu banalitatile cotidianului si imi place cand el e langa mine si nu trebuie sa omor eu gandacii de bucatarie.
Imi place cand ii fac ordine intre haine si imi place cand da cu aspiratorul.
Imi place cand ma alinta si imi place cand luciditatea lui ma salveaza de deciziile neinspirate ale intuitiei.

Suntem ceea ce suntem, femei ambitioase sau tandre, barbati razboinici sau iubitori sau all in one...ca-i super oferta :P . Traim intr-o lume a diversitatii...si nu cred ca e un lucru nou cel pe care-l spun: GET USED TO IT!

Underwater

Enjoy!

Talking to God

Din categoria: talking to god = by myself...here's a funny conversation I had the other day:

Me: hi..
God:Hello. What is your name?
Me: aren't you supposed to know that?
God:" What is your name?"? Do I know it?
Me: you should
God:I'll take that under advisement.
Me: ok
God:Awesome.
Me: god?
God:GOD rules.
Me: how old are you?
God:I was activated on the Big Bang in Universe.
Me: who activated you?

At which point I lost the connection and the page was just...blocked or something. :)) I guess that question is unanswerable even to him. :)

Try it yourself!

Pascal Bruckner - Care dintre noi l-a nascocit pe celalalt?

Fără sa-mi dau seama am ajuns la a patra carte semnată Pascal Bruckner si pentru a patra oara ridic din sprancene fara sa-mi dau seama daca e de bine sau de rau. Avand in vedere, insa, ca tot revin la el, se pare ca ar fi de bine :). Ma uimesc cartile lui prin claritatea cu care expune relatiile umane cu tot cu detaliile atat de neplacute uneori. Descrierile sunt impecabile, fie ca e vorba de frumusetea unei femei trecute de tinerete sau de gelozia incredibila care se poate naste numai intre prieteni. Care dintre noi l-a nascocit pe celalalt este povestea unei prietenii, fara artificii despre living happily ever after, fara dulcegarii feminine sau pseudo-solidaritate masculina. Este o prietenie reala, care evolueaza si involueaza in functie de transformarile personale ale fiecarui personaj. Viata e grea, psihologia umana e plina de zone intunecate, sentimentele sunt adesea maladive si frustrarile abunda. Bruckner vede totul si expune totul.

Philip Roth - Pata umana

Am fost deosebit de surprinsa de acest roman, cu atat mai mult cu cat este american-made si deja par a fi celebre prejudecatile mere referitoare la literatura americana. However, trebuie sa recunosc ca acest mic-mare roman mi-a depasit asteptarile. Nici macar nu as fi luat in considerare ideea de a-l citi daca nu ar fi fost o mica provocare. Nu imi pare insa rau pentru ca a fost o experienta cu adevarat placuta.
Cartea abordeaza un subiect care te face sa te gandesti "da,sigur, despre ce altceva ar putea scrie un american" si anume discriminarea rasiala. Subiectul este inca unul foarte sensibil in cultura lor, poate chiar tabu avand in vedere ca declanseaza discutii si chiar scandaluri uneori de-a dreptul ridicole (si nu ma refer aici la literatura).
Cu toate astea Philip Roth reuseste sa debagatelizeze aceasta permanenta teama a lor de nu scapa vreun comentariu rasial. Romanul debuteaza chiar cu o poveste pe care ca europeni nu prea o putem privi decat ca fiind ridicola. Un profesor universitar foloseste un cuvant cu conotatii rasiste, referindu-se la doua studente de culoare. Cuvantul este fantoma (spooks care in engleza are pe langa semnificatia clara de fantoma, si pe cea de cuvant denigrant pentru persoanele de culoare) si este folosit cu inocenta de un profesor revoltat, pe buna dreptate ca la mijlocul anului nu a apucat inca sa vada la fata doua dintre studentele sale. Aest incident insa, se sfarseste cu demisia furioasa a profesorului Coleman Silk, un barbat prea mandru pentru a-si cere scuze pentru ceva ce nu a facut.
Incidentul insa pare sa fie punctul de pornire pentru tot ceea ce se va intampla de aici inainte in viata sa. Prin intermediul amintirilor si a privirilor retrospective aflam ca toata viata actuala a profesorului se invarte unui secret teribil care, desigur, il umple, daca nu de remuscari, macar de frustrari si nesiguranta.
Mi-a placut enorm metoda de dezvaluire a secretului. Primele doua capitole par a nu avea nici o legatura unul cu celalalt iar cand taina este dezvaluita, in loc sa te plictisesti, devii si mai curios si mai dornic sa mergi mai departe. Desi, poate ca acest motiv al secretului este intens folosit de multi autori, Philip Roth are un stil aparte de a-l face cu adevarat interesant.
Imi place de asemenea, perspectiva autorului care le stie pe toate, felul in care ne aminteste mereu ca el stie ce se va intampla si totul este asa cum este pentru ca el a vrut-o! Fiecare personaj primeste insa "their moment of glory" pentru ca fiecaruia ii este alocat un moment de introspectie, momente in care aflam cam tot ce trebuie sa stim despre problemele si frustrarile fiecaruia. Trairile personajelor sunt descrise admirabil. Amintirile lor sunt atat de vii iar descrierea este atat de buna incat te simti ca si cum ai fi in fata unor imagini si nu a unor cuvinte.
Mi se intampla adesea sa nu inteleg subtilitatile unor titluri. Tocmai din acest motiv mi se pare grozav atunci cand autorul lasa de la el si imi explica mura-n-gura motivul pentru care a ales titlul respectiv. Si iata ca mai clar decat aici nici nu poate fi: pata umana (the human stain) este tocmai amprenta pe care o lasam asupra tuturor lucrurilor(fara a fi neaparat un lucru prea grozav).

Fiintele inevitabil patate care suntem...

Mi-a placut romanul datorita inteligentei cu care este ironizata societatea americana, o satira trista si care ar deschide ochii multora (daca ar indrazni vrenul sa puna mana pe carte si sa citeasca si ei ceva :P).

Schimb de Carti

Bunatati de weekend

Duminica asta am savurat din ochi diverse bunatati. Printre puzderia de lucruri interesante gasite pe bloguri unele dintre cele mai apreciate sunt retetele...cele care includ poze :D. Pentru neindemanaticii ca mine sunt o adevarata placere....dupa poze e usor sa inveti ;)
Iaca ce am gasit astazi:


Pentru detalii apasati pe poze si mergeti de va minunati la poarta acestor bucatarese talentate!
Pofta mare la cascat ochii! :P :).

I Robot - Isaac Asimov

Nu m-a interesat niciodata literatura science fiction si am inceput cartea aceasta cu reticenta si plictiseala. Nu ma intereseaza deloc "robotica" si povestirile despre alte planete dar subiectul sf trebuia abordat la un moment dat pentru ca nu imi place sa discut despre lucruri pe care nu le-am studiat indeaproape. Asadar, primul pas in culturalizarea sf-istă a fost aceasta culegere de povestiri care trebuie sa recunosc ca nu m-au plictisit deloc. Mai mult ca sigur ca la vremea ei cartea a fost mult mai demna de toate laudele si plina de savoare pentru atatia pasionati. Acum tot ce s-ar putea spune despre roboti care citesc gandurile, tin loc de baby-sitter sau se cred profeti probabil ca s-a spus deja, filme exista nenumarate si sunt convinsa ca or mai fi si carti. Cu toate astea Asimov are un stil atat de natural incat este greu sa nu iti placa. La un moment dat chiar iti doresti sa nu fi stiut nimic despre sf tocmai pentru a savura in intregime povestirile.
Povestile au ca numitor comun cele 3 legi ale roboticii care de fapt sunt una singura si anume faptul ca robotii nu vor rani in niciun fel oamenii si nici nu vor permite vatamarea acestora prin neinterventie. Variatiile si problemele sunt, in mod evident destule drept pentru care este necesara existenta unui robo-psiholog, personaj care si leaga cele noua povestiri. Tema generala a interactiunii dintre roboti si oameni si moralitatea acestor legaturi se combina pentru a forma disciplina care de la Asimov incoace se numeste robotica.
Aici gasiti varianta online a cartii (in limba romana). O recomand tuturor celor care indraznesc sa mai aiba oleaca de imaginatie. :)

Asadar, primul pas a fost facut, si cu o oarecare placere. Urmatoarea pe lista este Dune...sa vedem cum ma descurc cu asta. :)