Philip Roth - Pata umana

Am fost deosebit de surprinsa de acest roman, cu atat mai mult cu cat este american-made si deja par a fi celebre prejudecatile mere referitoare la literatura americana. However, trebuie sa recunosc ca acest mic-mare roman mi-a depasit asteptarile. Nici macar nu as fi luat in considerare ideea de a-l citi daca nu ar fi fost o mica provocare. Nu imi pare insa rau pentru ca a fost o experienta cu adevarat placuta.
Cartea abordeaza un subiect care te face sa te gandesti "da,sigur, despre ce altceva ar putea scrie un american" si anume discriminarea rasiala. Subiectul este inca unul foarte sensibil in cultura lor, poate chiar tabu avand in vedere ca declanseaza discutii si chiar scandaluri uneori de-a dreptul ridicole (si nu ma refer aici la literatura).
Cu toate astea Philip Roth reuseste sa debagatelizeze aceasta permanenta teama a lor de nu scapa vreun comentariu rasial. Romanul debuteaza chiar cu o poveste pe care ca europeni nu prea o putem privi decat ca fiind ridicola. Un profesor universitar foloseste un cuvant cu conotatii rasiste, referindu-se la doua studente de culoare. Cuvantul este fantoma (spooks care in engleza are pe langa semnificatia clara de fantoma, si pe cea de cuvant denigrant pentru persoanele de culoare) si este folosit cu inocenta de un profesor revoltat, pe buna dreptate ca la mijlocul anului nu a apucat inca sa vada la fata doua dintre studentele sale. Aest incident insa, se sfarseste cu demisia furioasa a profesorului Coleman Silk, un barbat prea mandru pentru a-si cere scuze pentru ceva ce nu a facut.
Incidentul insa pare sa fie punctul de pornire pentru tot ceea ce se va intampla de aici inainte in viata sa. Prin intermediul amintirilor si a privirilor retrospective aflam ca toata viata actuala a profesorului se invarte unui secret teribil care, desigur, il umple, daca nu de remuscari, macar de frustrari si nesiguranta.
Mi-a placut enorm metoda de dezvaluire a secretului. Primele doua capitole par a nu avea nici o legatura unul cu celalalt iar cand taina este dezvaluita, in loc sa te plictisesti, devii si mai curios si mai dornic sa mergi mai departe. Desi, poate ca acest motiv al secretului este intens folosit de multi autori, Philip Roth are un stil aparte de a-l face cu adevarat interesant.
Imi place de asemenea, perspectiva autorului care le stie pe toate, felul in care ne aminteste mereu ca el stie ce se va intampla si totul este asa cum este pentru ca el a vrut-o! Fiecare personaj primeste insa "their moment of glory" pentru ca fiecaruia ii este alocat un moment de introspectie, momente in care aflam cam tot ce trebuie sa stim despre problemele si frustrarile fiecaruia. Trairile personajelor sunt descrise admirabil. Amintirile lor sunt atat de vii iar descrierea este atat de buna incat te simti ca si cum ai fi in fata unor imagini si nu a unor cuvinte.
Mi se intampla adesea sa nu inteleg subtilitatile unor titluri. Tocmai din acest motiv mi se pare grozav atunci cand autorul lasa de la el si imi explica mura-n-gura motivul pentru care a ales titlul respectiv. Si iata ca mai clar decat aici nici nu poate fi: pata umana (the human stain) este tocmai amprenta pe care o lasam asupra tuturor lucrurilor(fara a fi neaparat un lucru prea grozav).

Fiintele inevitabil patate care suntem...

Mi-a placut romanul datorita inteligentei cu care este ironizata societatea americana, o satira trista si care ar deschide ochii multora (daca ar indrazni vrenul sa puna mana pe carte si sa citeasca si ei ceva :P).