Annelies Verbeke - Dormi!
Dormi a fost una dintre surprizele frumoase ale colectie Cotidianul. Pentru mine, unul dintre cele mai importante caracteristici ale unei carti este sa starneasca o reactie - pozitiva sau negativa, nu conteaza, reactie sa fie! Iar acest roman te tine treaz, parca in ciuda insomniei personajelor.
Inca de la primele pagini ai doua optiuni: te simti recunoscator pentru ca poti dormi sau simti din plin agonia insomniilor cu atat mai mult cu cat te recunosti in personaje.
Benoit traieste in permanenta cu gandul la mama sa, un mister si o fascinatie pentru el in ciuda demitizarii fortate a acesteia de catre societate. Copilul iubit mai mult decat orice altceva, devine in momentul integrarii in societate, un proscris, condamnat pentru greselile si alegerile mamei. Indiferent ce face societatea din ea, mama ramane pentru copil o fiinta de basm. Despărtirea de ea si apoi moartea provoaca copilului si adultului de mai tarziu insomnii chinuitoare.
Maya ii apare in viata, sunandu-i la interfon, intr-o noapte de insomnie pentru amandoi. Lipsa somnului persista la ea inca din copilarie, resimte din plin si cu ranchiuna diferentele dintre ea si restul lumii. Insomnia duce la disperare şi totul ii este preferabil! Suntem toti nebuni! concluzionează ea.
Cele doua personaje se regasesc unul in celalalt. Par a se privi in oglinda, doua versiuni ale aceleiasi fiinte. Insomnia ii apropie si sunt, fiecare, tratamentul celuilalt.
Romanul ofera una dintre cele mai vivide si impresionante descrieri ale singurataii pe care le-am citit vreodata. Domeniul fictiv al romanului se confunda cu cel realist. O carte trista, plina de disperare si suferinta, un scris lucid si euforic.
Inca de la primele pagini ai doua optiuni: te simti recunoscator pentru ca poti dormi sau simti din plin agonia insomniilor cu atat mai mult cu cat te recunosti in personaje.
Benoit traieste in permanenta cu gandul la mama sa, un mister si o fascinatie pentru el in ciuda demitizarii fortate a acesteia de catre societate. Copilul iubit mai mult decat orice altceva, devine in momentul integrarii in societate, un proscris, condamnat pentru greselile si alegerile mamei. Indiferent ce face societatea din ea, mama ramane pentru copil o fiinta de basm. Despărtirea de ea si apoi moartea provoaca copilului si adultului de mai tarziu insomnii chinuitoare.
Maya ii apare in viata, sunandu-i la interfon, intr-o noapte de insomnie pentru amandoi. Lipsa somnului persista la ea inca din copilarie, resimte din plin si cu ranchiuna diferentele dintre ea si restul lumii. Insomnia duce la disperare şi totul ii este preferabil! Suntem toti nebuni! concluzionează ea.
Cele doua personaje se regasesc unul in celalalt. Par a se privi in oglinda, doua versiuni ale aceleiasi fiinte. Insomnia ii apropie si sunt, fiecare, tratamentul celuilalt.
Romanul ofera una dintre cele mai vivide si impresionante descrieri ale singurataii pe care le-am citit vreodata. Domeniul fictiv al romanului se confunda cu cel realist. O carte trista, plina de disperare si suferinta, un scris lucid si euforic.
Nici acum nu am reusit sa termin cartea asta :).
Multumesc Diana! Ai un mod aparte de a prezenta cartile pe care le citesti ;)
Trimiteți un comentariu