La portile moscheii - Kader Abdolah
Din intamplare, am inceput in acelasi timp doua carti care au in comun faptul ca discuta, fiecare in felul ei, pe marginea islamismului. La portile moscheii a castigat teren fata de cealalta (pe care o veti afla poate peste cateva zile) si m-a acaparat intr-o poveste neasteptata.
Am ezitari si prejudecati fata nu neaparat de islam ci mai mult de islamisti. Nu pentru ca i-as include pe toti in categoria teroristilor ci pentru ca fanatismul religios mi se pare prea puternic, inspaimantator si crud pentru mintea mea crescuta cu libertatea de a alege in ce vreau sa cred. Trebuie sa recunosc insa ca acest roman mi-a deschis mintea. Il consider unul din acele romane care au minunatul dar de a schimba mentalitati si a provoca introspectii. Kader Abdolah este un narator iscusit, desavarsit ca romancier dar si ca martor al istoriei. Fictiunea se impleteste si izvoraste din evenimentele istorice alese de autor ca fundal. Simplitatea si fluiditatea povestirii ofera cititorului neinitiat o introducere in istoria conflictelor din Iran, a disputelor religioase si politice care se ciocnesc in mijlocul acestui popor profund religios.
Mi-a placut indeosebi ca romanul nu este unul de doctrina. Cotidianul unei familii de religie islamica este uimitor de atragator si incitant. Cititorul simpatizeaza adesea un personaj sau altul - iti sunt dragi bunicile habotnice si superstitioase dar si unchiul cel razvratit care aduce acasa femei fara văl si se ascunde cu ele prin locurile considerate sfinte ale casei. Detaliile despre viata acestei familii obisnuite in lumea islamica pastreaza atentia si interesul cititorului - obsesia pentru curatenie, secretul culorilor covoarelor vandute in bazar, dependenta de opiu, naturaletea cu care sunt urmate si respectate legile islamului si mai apoi violenta si cruzimea cu care acestea sunt impuse. Autorul nu se sfiieste sa descrie scene din intimitatea diverselor cupluri care apar in roman dar nu uita nici citatele din Coran pe care le presara peste tot si nici versurile si poemele traditionale.
Tomata il aseamana atat de inspirat cu Un veac de singuratate si imi place mult aceasta legatura. Ambele romane reusesc sa infatiseze atat de bine mentalitatea si sufletul poporului din care au izvorat.
Inca o carte minunata descoperita datorita Colectiei Cotidianul! Bravo!
Am ezitari si prejudecati fata nu neaparat de islam ci mai mult de islamisti. Nu pentru ca i-as include pe toti in categoria teroristilor ci pentru ca fanatismul religios mi se pare prea puternic, inspaimantator si crud pentru mintea mea crescuta cu libertatea de a alege in ce vreau sa cred. Trebuie sa recunosc insa ca acest roman mi-a deschis mintea. Il consider unul din acele romane care au minunatul dar de a schimba mentalitati si a provoca introspectii. Kader Abdolah este un narator iscusit, desavarsit ca romancier dar si ca martor al istoriei. Fictiunea se impleteste si izvoraste din evenimentele istorice alese de autor ca fundal. Simplitatea si fluiditatea povestirii ofera cititorului neinitiat o introducere in istoria conflictelor din Iran, a disputelor religioase si politice care se ciocnesc in mijlocul acestui popor profund religios.
Mi-a placut indeosebi ca romanul nu este unul de doctrina. Cotidianul unei familii de religie islamica este uimitor de atragator si incitant. Cititorul simpatizeaza adesea un personaj sau altul - iti sunt dragi bunicile habotnice si superstitioase dar si unchiul cel razvratit care aduce acasa femei fara văl si se ascunde cu ele prin locurile considerate sfinte ale casei. Detaliile despre viata acestei familii obisnuite in lumea islamica pastreaza atentia si interesul cititorului - obsesia pentru curatenie, secretul culorilor covoarelor vandute in bazar, dependenta de opiu, naturaletea cu care sunt urmate si respectate legile islamului si mai apoi violenta si cruzimea cu care acestea sunt impuse. Autorul nu se sfiieste sa descrie scene din intimitatea diverselor cupluri care apar in roman dar nu uita nici citatele din Coran pe care le presara peste tot si nici versurile si poemele traditionale.
Tomata il aseamana atat de inspirat cu Un veac de singuratate si imi place mult aceasta legatura. Ambele romane reusesc sa infatiseze atat de bine mentalitatea si sufletul poporului din care au izvorat.
Inca o carte minunata descoperita datorita Colectiei Cotidianul! Bravo!
Trimiteți un comentariu