4sept2006

Aproape mi-e frica sa spun ca sunt fericita... mi- teama ca am urcat prea sus si o sa cad dureros de repede...si totusi, in acelasi timp imi vine sa urlu in gura mare...SUNT FERICITA!!!!!... how weird is that!!! nici nu imi dau seama cum am ajuns de la depresed and suicidal la liniste si multumire. Am luat hotarari, am schimbat lucruri...si incepe sa imi placa...incepe sa nu imi mai fie frica de schimbari, ba chiar incep sa le prefer monotoniei. Poate asta era secretul pana la urma...atat de obvious... atunci cand nu m-am mai gandit la fericire, cand am incetat sa o caut cu disperare, cand am hotarat ca eu trag sforile in teatrul meu, ca nu exista destin si nu are rost sa il mai astept ca proasta... atunci s-a schimbat totul.

Detaliile sunt inutile... exista putini oameni care se bucura pentru fericirea altora...depresiile sunt mult mai apreciate! Dar... pe cei cativa care stiu ca se bucura pentru mine, ii invit, foarte curand, LA MINE ACASA, la un ceai negru . (a se o bserva faptul ca "la mine acasa" inseamna exact ce trebuie sa insemne, adica la mine acasa!)

P.S. Cadoul de casa noua nu este obligatoriu dar va fi foarte apreciat!!! (I've always been a sucker for presents!)