M-am mutat in casa noua!

Veti fi redirectionat automat in 4 secunde. Daca nu functioneaza redirectionarea, va rog vizitati
http://tarameainventata.net/lecturi
Multumesc!

duminică, 31 ianuarie 2010

Anthony Bourdain - Kitchen Confidential

Titlu: Kitchen Confidential. Adventures in the Culinary Underbelly
Autor: Anthony Bourdain
Lungime: nu stiu, n-am observat :)
Atmosfera: antrenanta, hilara
Citibilitate: relativa, depinde de gradul de cunoastere a limbii engleze si a argoului
Recomand: da

Volumul acesta a fost printre minunatele cadouri primite anul acesta de Craciun. Cred ca am avut cel mai bun an din punct de vedere al cadourilor...pentru prima oara am primit numai lucruri interesante. Stiu ca suna putin aiurea, dar asa sunt eu...imi plac mult cadourile, mai ales cand vad ca sunt alese cu drag si cu intentia evidenta de a mi se potrivi.
M-am bucurat ca un copil de aceasta carte care nu mi-ar fi ajuns pe maini niciodata daca nu as fi avut friends in high places (a se intelege plecati prin tari civilizate in ale caror anticariate se gasesc si mici comori nu numai prostiile aruncate de altii). Am dormit cu ea la cap vreo doua saptamani, tot citind-o printre picaturi ca o alternativa la alte chestii mai serioase pe care le citeam.
Este o carticica extrem de amuzanta, un adevarat regal pentru pasionatii de limba engleza. Mi-a luat un pic pana sa ma obisnuiesc cu slang-ul de bucatar/drug passionate al lui Anthony Bourdain dar a fost o mare placere sa-i descifrez metaforele si expresiile.
Pe Anthony Bourdain il stiu de la emisiunile de pe Discovery. Prezinta un show numit No Reservation pentru care se plimba prin toata lumea analizand, degustand si criticand tot felul de mancaruri traditionale mai ciudate sau mai putin ciudate. S-a filmat un episod chiar si in Romania dar este absolut penibil si it doesn't do us justice. Oricum, tipul este un cinic incurabil pe care, ca spectator, ori il iubesti ori il urasti cu pasiune. Desigur, fac parte din prima categorie, dintr-o mie de motive pe care nu ma apuc sa le insir aici. :)
Revenind la carte, volumul este presarat de picanterii si istorioare din tineretea teribilista a autorului aflat in permanenta cu un picior in bucatarie si unul intr-un nor de stupefiante. Am avut tendinta sa o consider o carte cu retete dar nu am gasit nici urma de asa ceva. Cartea m-a luat prin surprindere atat din acest punct de vedere (nu fost deloc vorba despre ceea ce credeam eu ca va fi vorba) cat si din puncrul de vedere al scriiturii.
Spre deosebire de alte personalitati culinare cunoscute, Anthony Bourdain este si autor. A scris vreo doua carti de fictiune si acest lucru se simte in felul in care scrie. Stie sa-si imbrobodeasca cititorul, sa-l pastreze atent si alert. Eu eram oricum destul de atrasa de felul lui de a fi, in modul ciudat in care toate fetele sunt atrase de bad boys ;)) si cu atat mai mult acum, cand il descopar ca scriitor, atat de atragator in haosul scriiturii sale. De mult nu am mai ras singura citind o carte...a fost pur si simplu o lectura de placere, de relaxare.
Pe langa aceasta, am si aflat diverse chestii interesante despre ce si cand ar trebui sa comandam anumite feluri de mancare la un restaurant. De exemplu, niciodata sa nu comanzi peste lunea si daca iti place friptura well done, mai bine ti-o prepari singur acasa precum si concluzia, inevitabila, ca nu vrei sa stii ce se intampla in spate, la bucatarie. M-am lafait intr-o multitudine de denumiri de mancaruri, ingrediente si ustensile de bucatarie; m-am amuzat de comportamentele copilaresti ale bucatarilor si m-a surprins sa vad cat de mult este dominata de barbati aceasta industrie a bucatariei profesionale. Desigur, stiam ca barbatii sunt cei mai buni bucatari, acum am aflat si de ce se spune acest lucru, precum si faptul ca zicala aceasta se refera mai ales la bucatarii profesionisti. Acasa la ele majoritatea femeilor gatesc excelent dar, aceiasi majoritate nu s-ar descurca niciodata in lumea vulgara, violenta si galagioasa a bucatariilor de restaurant pe care o prezinta Bourdain in aceasta carte:
"This business grows assholes: it's our principal export. I'm an asshole. You should probably be an asshole too."
Mi-as dori tare mult sa-mi fac timp sa mai rasfoiesc odata cartea, sa revin asupra catorva probleme lingvistice care mi-au dat de furca. M-am simtit extraordinar cautand din nou cuvinte in vechiul meu Longman sau in dictionarul de argou. In cazul acesta, pasiunea aceasta a mea de om mare (bucataria) m-a dus inapoi la zilele de liceu cand dormeam cu Longman-ul la cap si sufeream de pasiuni lingvistice. :)
Desigur, volumul are si minusuri, cel mai evident fiind faptul ca este un mare haos. Desi se vrea organizat, cuprinsul ne prezinta capitolele ca pe felurile de la o masa incapand cu aperitive si incheind cu desertul, este greu de urmarit linia temporala reala. Bourdain povesteste din trecut, prezent si viitor, uneori la gramada si fara prea multa atentie la pragurile temporale. Poate aceasta este o problema doar pentru un cititor care nu are engleza ca limba materna, dar ma indoiesc.
In ciuda acestui fapt, recomand cartea tuturor celor care sunt cat de cat pasionati de bucatarie sau doar pur si simplu pasionati de limba engleza si de intorsaturile argoului New York-ez.

luni, 18 ianuarie 2010

1001 de nopti - volumul 4


A aparut azi volumul 4 din 1001 de nopti. E mai devreme decat ma asteptam asa ca atentie sa nu-l pierdeti! :)

duminică, 17 ianuarie 2010

Alice Sebold - Minunatele oase

Titlu: Minunatele oase
Autor: Alice Sebold
Lungime: numai buna
Atmosfera: trista dar fara a fi apasatoare si cu mici accente amuzante
Citibilitate: mare, am citit-o cu muzica si/sau tv deschis
Recomand: da


Ca intotdeauna, o carte pe care o citesc absolut intamplator si pe neasteptate, imi place mai mult decat ceva ce astept sa citesc de luni de zile. Minunatele oase a fost o astfel de surpriza, in ciuda faptului ca in general nu agreez violenta in lecturile mele. Aici ar fi mai degraba vorba de aluzii la violenta desi uneori imaginile scrise devin socant de vizuale.
Pe scurt, o tanara este omorata brutal si intreaga viata a familiei ei este, understandably, data peste cap. Deznodamantul acestei tragedii este unul previzibil - familia se destrama, fiecare traindu-si durerea in propriul univers.
Dupa cum ziceam, in mod normal nu agreez subiectele de genul acesta dar acest roman este scris bine, intr-un stil antrenant, intr-un fel tipic american. Am citit-o ca pe un scenariu, ceea ce inseamna ca lectura a curs pur si simplu. Am aflat ulterior ca exista si film dupa ea (americanii fac filme dupa toate cartile care le plac).
Interesanta este, insa, perspectiva. Naratorul omniscient este chiar Susie, fata care se trezeste dintr-o data in viata de dupa moarte. Nu se stie exact daca este vorba de rai, desi ea asa pare sa creada. Totul in jurul ei este asa cum si-ar fi dorit si poate observa tot ce se intampla pe pamant in viata celor care i-au fost apropiati, inclusiv criminalul. Ceea ce este interesant insa este faptul ca ea nu pare suparata sau infuriata. Cel mult, este, din cand in cand, trista. Ii priveste pe cei de jos aproape obiectiv desi isi doreste sa ii poata influenta. Desigur, este uneori invidioasa vazandu-i crescand pe colegii ei si facand lucruri pe care ea nu le va face niciodata. Pare insa a avea un fel de resemnare si regretele ei nu sunt pentru propria ei viata ci pentru a celor pe care i-a lasat in urma. Adesea, Susie pare chiar fascinata de felul in care familia ei incearca sa treaca peste tragica si neasteptata ei moarte.
Totusi, ea ramane un simplu narator. Adevaratele personaje sunt parintii. fratele si sora ei precum si unii dintre colegii de scoala. Oricat de adevarat ar fi ca povestea porneste de la Susie, personajele de pe pamant sunt cele mai bine conturate. Cele care exista cu adevarat in realitatea romanului. Durerea si gandurile lor sunt clare si bine definite prin tot ceea ce fac, pe cand Susie pare doar ca pluteste printre randuri, ceea ce gandeste si exprima nu este intotdeauna coerent sau clar. In fond, este doar o fantoma...
Autoarea are un scris placut, citibil, imbinand cu succes momente din viata anterioara a familiei si din prezentul trist si dureros pentru ei. In mod surprinzator, sfarsitul nu este pe deplin trist. Desi din moarte nu se intoarce nimeni, parca reusim sa zambim pe masura ce legaturile de familie rupte de moartea fetei incep sa se refaca. De fapt, pe intreg parcursul cartii exista mici anecdote, fie povesti amuzante din trecutul familiei fie scene emotionante care ne fac sa trecem mai usor peste inceputul atat de deprimant si chiar, la final, sa o consideram o carte buna.
All in all, mi-a placut cartea si daca ar fi sa imi mai pice pe mana ceva de aceasta autoare as citi cu siguranta.

joi, 14 ianuarie 2010

Suparari...

Sunt foarte suparata. Pe 11 decembrie am comandat 2 carti de la libraria Humanitas online. Sylvia Plath si Neagu Djuvara. Le astept si acum. La inceputul anului le-am scris mail. Raspunsul il astept si acum. Ar trebui sa-i sun...dar mi se pare revoltator ca tot eu trebuie sa sun ca sa ascult scuze penibile ale unui operator care probabil ca oricum nu are nimic de a face cu asta!
Dar sunt suparata si vroiam sa spun cuiva!

P.S. Si by the way...la Nemira nu am patit asa ceva niciodata!



luni, 11 ianuarie 2010

Fata cu portocale si diverse alte aberatii... :)

La inceputul colectiei Cotidianul am fost mare fana. Multe luni de zile am cumparat saptamanal, aproape ritualic, cartea de la ziar (uneori cu nervi, alteori cu pile). Apoi lucrurile au inceput sa se imputa, pe masura ce si citeam din ele, mi-erau din ce in ce mai uracioase. Unele traduceri le-am gasit de-a dreptul deplorabile, altele erau pline de greseli de ortografie sau tipar sau cum s-or mai numi, in orice caz, greseli care mie mi se par inacceptabile. Mi-era jena ca le facusem atata reclama si ca le aveam in biblioteca.
Intre timp, au aparut carti si pe la alte ziare, si, in ciuda controverselor datorate acestor carti, le-am gasit mai ingrijite si mai atragatoare decat cele care dadusera tonul acestei mode. Desigur, am fost mult timp dezgustata de bisnita care se facea cu ele. M-am simtit si eu, ca orice cititor pasionat, calcata in picioare si jignita de faptul ca niste vanzatoare analfabete de la chiosc controlau achizitiile livresti ale atator oameni. Dar mi-a trecut. Oferte bune la carti valoroase se gasesc acum peste tot. Iata insa ca a fost nevoie de scandalurile cartilor de la ziar ca editurile sa-si dea seama ca reducerile de preturi le aduc bani in buzunare.
Am reusit cu greu sa ma dezbar de obiceiul de a cumpara cartea de la Cotidianul...nu-mi place sa renunt la obsnuinte si mi se parea total aiurea sa-mi las colectia incompleta. Cu toate astea, cand am vazut ca au dat in boala antologiilor am renuntat si am facut ceea ce ar fi trebuit sa fac in the first place. Am cumparat numai ce ma interesa.
Fata cu portocale a fost insa unul dintre volumele pe care nu le-am luat... it didn't really appeal to me, ca sa zic asa. Si dupa ce am vazut-o laudata peste tot ma tot gandeam...ca taman asta sa fie norocul meu, sa o pierd exact pe cea care s-ar putea dovedi buna. Asa ca iata-ma din nou la vanatoare de carti de la ziar. :))
Gasind-o intr-un final, am pus-o la rand...caci eu, like all of you out there reading my ramblings, am o coada comunista de carti ce se asteapta citite. :) I-a venit randul la inceputul acestui an cand parca nu-mi dadea mana sa incep nimic serios(a se citi mai lung de 200 de pagini).
Si as fi vrut sa-mi placa. As fi vrut sa incep anul cu ceva care sa ma dea pe spate. O carte care sa ma motiveze si sa ma impinga spre alte si alte lecturi. Nu a fost sa fie insa...
De la inceput m-a deranjat povestea intrerupta pe care naratorul nu prea se pricepe sa o spuna. Un pusti are o viata cam ciudata dar nu tocmai nefericita. O scrisoare de la tatal sau mort acum multi ani este gasita intamplator si inmanata acestui adolescent rebel. Prin ea, face cunostinta cu tatal sau mort demult dar si cu mama care a fost langa el dar, ca orice alt adolescent, nu a privit-o prea indeaproape. Nu e tocmai ce am numi o poveste palpitanta dar nu asta o strica.
Eu sunt cititorul omniscient, care il urmaresc pe acest baiat citind scrisoarea melodramatica si un pic ridicola a tatalui dar, in acelasi timp, ma intrerup pentru a-i citi gandurile acestui pusti nerabdator care in loc sa citeasca pana la capat face un milion de supozitii si isi da cu parerea despre fiecare cuvintel pe care-l citeste. Pentru mine a fost o experienta destul de haotica si chiar neplacuta uneori. Ca sa nu mai zic ca pustiul mi-a fost total antipatic.
Poate ca spre sfarsit, povestea de dragoste a parintolor acestui baiat m-a induiosat. Dar asta numai pentru ca sunt fata...si hormonii caracteristici ma imbie sa ma smiorcai la orice poveste de dragoste cat de putin emotionanta.
Nu recomand aceasta carte. Nu mi-a placut si mi s-a parut o pierdere de timp.

vineri, 1 ianuarie 2010

Recomandari din 2009 si la multi ani!


Anul care a trecut n-a fost pentru mine printre cele mai prolifice in ceea ce priveste lectura. Am inceput in forta dar spre sfarsit nu am mai reusit sa ii dedic atat de mult timp pe cat as fi vrut.
Acum, mi s-a adunat teancul de carti de citit si cum mi-am rezolvat cam toate problemele, pot sa recuperez teren.

Dintre bucuriile livresti de anul acesta imi amintesc cu placere si recomand:

Midnight's Children - Salman Rushdie
Doina Jela - O suta de zile cu Monica Lovinescu
Gabriela Melinescu - Jurnal suedez 1
Sam Savage - Firmin
Jhumpa Lahiri - Porecla
Neil Gaiman - Coraline
M.Z.Bradley - Doamna din Avalon


Printre altele, pe lista in 2010 am:
S-aveti un an bun, cu timp liber atat cat va doriti, buget considerabil pentru carti :), mintea limpede si alegeri potrivite.

La multi ani!



Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin

Human Calendar

Cititori

Read in 2008

Tara mea inventata © 2008. Template by Dicas Blogger.

TOPO