Salman Rushdie - Shalimar Clovnul
Titlu: Shalimar Clovnul
Autor: Salman Rushdie
Lungime: 466 pagini - se simt
Atmosfera: bizara = interesanta+plictisitoare pe alocuri
Citibilitate: destul de scazuta, mai ales prin pasajele politice
Recomand: da, doar daca ati citit si altceva de Rushdie
"Libertatea nu e un ceai dansant. Libertatea inseamna razboi."
Am inceput sa citesc acest roman cu pofta unui copil aflat in bucataria bunicii. M-am indragostit de scrisul lui Rushdie...nici eu nu mai stiu cand. Probabil citind Copiii din miez de noapte si apoi din nou citind Harun si marea de povesti desi am fost un pic dezamagita de Seducatoarea din Florenta dar nu intr-atat incat sa renunt de tot la scriitor. Am cautat, ca si alta data elementele de realism magic pe care le iubesc atat de mult. Nu le-am gasit in masura in care mi-as fi dorit dar romanul este cu siguranta unul demn de luat in seama.
Povestea este una in stilul caracteristic Rushdie - razbunare, furie, politica si istorie, toate impletite cu o doza aproape invizibila de romantism si sentimentalism. Initial ai impresia ca va fi vorba despre o poveste de dragoste dar iubirea nu prea se observa decat printre crapaturi si atunci invaluita in amaraciune si/sau furie. In mod ciudat, nu mi-a displacut acest lucru in totalitate desi recunosc ca am sarit peste unele pasaje mult mai politice decat ma intereseaza pe mine. Se vede si aici pasiunea autorului pentru astfel de subiecte.
Tot un motiv recurent la el este haosul care se produce atunci cand diverse confesiuni religioase si/sau culturi se amesteca. Personajele principale ale romanului sunt doi indragostiti care indraznesc sa se casatoreasca in ciuda faptului ca sunt de religii diferite. Desi sunt sustinuti de comunitate si totul pare sa le mearga bine, aceasta diferenta apasa asupra lor si pare a le aduce ghinion. Motivele pentru care acestia ajung intr-o situatie mai mult decat nefericita nu tine strict de diferenta de religie dintre ei dar pare a atarna deasupra lor ca un blestem. De asemenea, pragul dintre modernitate si traditionalism este unul periculos de trecut si concluzia generala este ca aceasta trecere mai bine ar fi evitata.
Nu vreau sa va povestesc prea mult despre ce e vorba, pentru ca e una dintre cartile pe care ar fi pacat sa le cititi stiind despre ce e vorba. Eu una, am asteptat cu nerabdare sa dau peste bucatile din roman care ma interesau cel mai mult si anume cele referitoare la cuplul de care ziceam mai sus si povestea lor, dar pe alocuri, a fost interesanta si educativa si lectia de istorie recenta(conflictele dintre India si Pakistan referitor la provincia Casmir).
Scriitura pare un pic diferita de celelalte carti ale lui pe care le-am citit eu. Parca se impiedica uneori, se pierde in detalii si apoi isi revine admirabil si te surprinde cu pasaje de poveste, la limita dintre realitate si fantastic. Este un roman complex, care trebuie rumegat si citit in liniste. La sfarsit...parca te si simti mandru ca ai reusit sa-l termini. :)
Povestea este una in stilul caracteristic Rushdie - razbunare, furie, politica si istorie, toate impletite cu o doza aproape invizibila de romantism si sentimentalism. Initial ai impresia ca va fi vorba despre o poveste de dragoste dar iubirea nu prea se observa decat printre crapaturi si atunci invaluita in amaraciune si/sau furie. In mod ciudat, nu mi-a displacut acest lucru in totalitate desi recunosc ca am sarit peste unele pasaje mult mai politice decat ma intereseaza pe mine. Se vede si aici pasiunea autorului pentru astfel de subiecte.
Tot un motiv recurent la el este haosul care se produce atunci cand diverse confesiuni religioase si/sau culturi se amesteca. Personajele principale ale romanului sunt doi indragostiti care indraznesc sa se casatoreasca in ciuda faptului ca sunt de religii diferite. Desi sunt sustinuti de comunitate si totul pare sa le mearga bine, aceasta diferenta apasa asupra lor si pare a le aduce ghinion. Motivele pentru care acestia ajung intr-o situatie mai mult decat nefericita nu tine strict de diferenta de religie dintre ei dar pare a atarna deasupra lor ca un blestem. De asemenea, pragul dintre modernitate si traditionalism este unul periculos de trecut si concluzia generala este ca aceasta trecere mai bine ar fi evitata.
Nu vreau sa va povestesc prea mult despre ce e vorba, pentru ca e una dintre cartile pe care ar fi pacat sa le cititi stiind despre ce e vorba. Eu una, am asteptat cu nerabdare sa dau peste bucatile din roman care ma interesau cel mai mult si anume cele referitoare la cuplul de care ziceam mai sus si povestea lor, dar pe alocuri, a fost interesanta si educativa si lectia de istorie recenta(conflictele dintre India si Pakistan referitor la provincia Casmir).
Scriitura pare un pic diferita de celelalte carti ale lui pe care le-am citit eu. Parca se impiedica uneori, se pierde in detalii si apoi isi revine admirabil si te surprinde cu pasaje de poveste, la limita dintre realitate si fantastic. Este un roman complex, care trebuie rumegat si citit in liniste. La sfarsit...parca te si simti mandru ca ai reusit sa-l termini. :)
Trimiteți un comentariu