Salman Rushdie - Seducatoarea din Florenta
In mod intamplator, am incheiat acest an de lecturi la fel cum l-am inceput: cu Salman Rushdie. Desi Midnight's Children mi-a placut extrem de mult, nu stiu cum am facut de nu am mai citit nimic de el pana acum cand, fiind dansul in vizita in tara, au aparut niste oferte pe la edituri. Si uite asa m-am apucat si eu de taiat de pe lista carti pe care imi doream sa le citesc.
Despre Seducatoarea din Florenta pot spune ca nu m-a prins de la inceput. Mi s-a parut haotica si cam alandala...imi amintea putin de My name is Red. Cu siguranta nu e o carte de citit in fuga ci una de rumegat. Pe parcurs, m-am atasat de ea si am lasat-o din mana cu parere de rau.
Tot citind-o, privirile-mi alunecau inspre biblioteca unde ma asteapta cuminti primele doua volume din 1001 de nopti. Intr-un fel ciudat, romanul lui Rushdie mi-a trezit pofta pentru cel pe care ma stradui acum sa-l adaug bibliotecii mele. Povesti in povesti, in povesti... imaginatia este personajul preferat de Rushide si pare sa profite de el la maxim. Personajele imaginare isi plasmuiesc singure companioni imaginari, sotii imaginare dar perfect capabile sa-si conduca barbatii, sfinte inchipuite care vindeca boli doar prin puterea propriului parfum.
Ce mi-a placut mult la aceasta poveste este ca toate femeile sunt frumoase - unele de-a dreptul superbe, altele atat de bine descrise incat par frumoase chiar si stiindu-le la o varsta inaintata. sau avand o ocupatie nu tocmai flatanta. Pentru mine, aceasta este the ultimate magic of reading...faptul ca pot vedea frumosul cititndu-l, la fel de bine cum l-as vedea cu ochii.
Rushdie concepe un basm rafinat, scris cu atentie, plin de detalii evident cizelate si bine rumegate. Se stie cu talent si nu te lasa sa uiti asta nici macar pentru un rand. Ca intotdeauna, combinatia de realitate si fantastic presarate cu un pic de ironie,,nu da gres, cel putin nu in ceea ce ma priveste. Cine si-ar fi inchipuit ca in uraciunea asta de perioada in care traim, mai pot fi inventate basme atat de frumoase...
Despre Seducatoarea din Florenta pot spune ca nu m-a prins de la inceput. Mi s-a parut haotica si cam alandala...imi amintea putin de My name is Red. Cu siguranta nu e o carte de citit in fuga ci una de rumegat. Pe parcurs, m-am atasat de ea si am lasat-o din mana cu parere de rau.
Tot citind-o, privirile-mi alunecau inspre biblioteca unde ma asteapta cuminti primele doua volume din 1001 de nopti. Intr-un fel ciudat, romanul lui Rushdie mi-a trezit pofta pentru cel pe care ma stradui acum sa-l adaug bibliotecii mele. Povesti in povesti, in povesti... imaginatia este personajul preferat de Rushide si pare sa profite de el la maxim. Personajele imaginare isi plasmuiesc singure companioni imaginari, sotii imaginare dar perfect capabile sa-si conduca barbatii, sfinte inchipuite care vindeca boli doar prin puterea propriului parfum.
Ce mi-a placut mult la aceasta poveste este ca toate femeile sunt frumoase - unele de-a dreptul superbe, altele atat de bine descrise incat par frumoase chiar si stiindu-le la o varsta inaintata. sau avand o ocupatie nu tocmai flatanta. Pentru mine, aceasta este the ultimate magic of reading...faptul ca pot vedea frumosul cititndu-l, la fel de bine cum l-as vedea cu ochii.
Rushdie concepe un basm rafinat, scris cu atentie, plin de detalii evident cizelate si bine rumegate. Se stie cu talent si nu te lasa sa uiti asta nici macar pentru un rand. Ca intotdeauna, combinatia de realitate si fantastic presarate cu un pic de ironie,,nu da gres, cel putin nu in ceea ce ma priveste. Cine si-ar fi inchipuit ca in uraciunea asta de perioada in care traim, mai pot fi inventate basme atat de frumoase...
Trimiteți un comentariu