Gabriela Melinescu - Acasa printre straini

Acasa printre straini este o carte pe care o citesc deja de 2 saptamani, poate mai mult. Este o carte intens personala si mult mai autobiografica decat ma asteptam. Este un roman al exilului si intoarcerii acasa in mare parte scris pe aceleasi idei ca si prima parte a Jurnalului Suedez. Nu as putea sa spun prea multe despre acest roman pentru ca este una din acele carti ca o stare de spirit, care trebuie citite si traite dar nu comentate sau analizate.
La o prima privire pare o culegere de observatii, amintiri , bucatele de mitologie si comentarii filozofice, adunate la intamplare din timpuri diferite - prezentul in Suedia si trecutul copilariei in Bucuresti. Personajul, alter-ego al scriitoarei, este in permanenta alerta la ceea ce se intampla in jurul ei, totul este inregistrat in memorie, analizat si depozitat intr-un suflet care se zbate intre doua case. Tonul este in mare parte trist si melancolic, exilul este greu, nimeni nu intelege. Conceptele de acasa si strainatate sunt analizate, exemplificate si intoarse pe toate partile cu un mare talent pe care mi-e ciuda ca nu l-am descoperit mai devreme.