2008 - Over and out

Pentru ca toata lumea face bilanturi, si nu imi displace ideea mai deloc m-am uitat printre cele citite anul asta si am facut un mic top cu ce mi-a placut mai mult si ceea ce as recomanda si altora spre citire.
1. Philippa Gregory - The Other Boleyn Girl (nu stiu cum o fi in romana, dar recomand, ca intotdeauna, varianta in engleza)
2. Convorbiri cu Octavian Paler - Daniel Cristea Enache - cartea revelatie a anului, mi-a devenit ca o biblie, revin la ea, iar si iar si daca m-ar ajuta memoria, probabil ca as memora-o.
3. Paula - Isabel Allende - se afla in top mai mult datorita faptului ca am asteptat mult pana am reusit sa o cumpar si sa o citesc. Mi-a placut mult pentru ca am asteptat-o mult.
4.Siegfried - Harry Mulish
5. Bebelusul - Marie Darrieussecq
6. Dormi - Annelies Verbeke
7. La portile moscheii - Kader Abdolah
8. Notre Dame de Paris - Victor Hugo
9. Druon - Regii Blestemati
10. Mario Vargas Llosa - Caietele lui Don Rigoberto
11. Suskind - Despre iubire si moarte

Diverse chestii care mi-au placut anul asta:

Filme: The Tudors
An American Tail
Wall- E
The Island

Muzici noi sau redescoperite: Anouk - Who's you momma
Patrice
Tom Waits
Yum-yums: Ina
Teo
La tartine gourmande
Joy of baking

Internet stuff: Ex libris
Libraria Nautilus
Forum de lectura Delibris
Lara Jade

Asadar, an nou, haine noi pentru blog, planuri multe si liste de lectura (nepublicate inca). Hope you all had a wonderful year; pentru mine chiar a fost plin de lucruri bune si mult noroc si toate cele in cel ce vine :).

Diana

Anita Desai - Fasting, feasting

Am descoperit in autorii de origine indiana o frumoasa inclinatie catre povesti. Aceasta a fost singurul criteriu pe baza caruia am luat la citit Fasting, feasting si nu am fost dezamagita. Pe nesimtite si cu mare usurime, autoarea atinge subiecte care, in creionul unui scriitor mai putin talentat, ar putea parea greoaie si apasatoare. Limbajul simplu si structura deloc complicata ne infatiseaza cotidianul unei familii obisnuite dintr-un orasel din India in care viata este condusa de reguli nescrise dar bine inradacinate.
La o privire mai atenta descoperim insa o critica subtila a societatii americane, fie si numai prin alaturarea celor doua parti ale romanului: prima referitoare la viata ordonata si aparent bine-organizata a unei familii traditionale in India, si a doua parte care infatiseaza haosul familial si dezordinea dintr-o suburbie americana. In prima familie ordinea persista si viata calatoreste in linie dreapta pe niste sine pre-stabilite pe cand in familia americana, libertatea este nelimitata dar membrii familiei sunt singuri, impreuna. Arun este personajul comun acestor familii, fara sa faca parte, insa, cu adevarat din nici una dintre ele. Este si se simte neinteles in ambele si singurul comfort il gaseste in singuratate.
Sunt multe personaje in acest roman care merita toata atentia cititorului si este cu siguranta o carte de devorat, o lectura relativ usoara, dar cu substrat, daca vrei sa il iei in considerare.

Orhan Pamuk - Ma numesc Rosu

Ma numesc Rosu este o alegere foarte proasta pentru lecturi clandestine la birou. Am ajuns la concluzia aceasta pe la pagina 70 cand incercam cu disperare sa ignor activitatile legitime si sa ma cufund in lectura acestei carti pe care o aveam numai in format virtual. Am renuntat repede pentru ca imi era imposibil sa ma concentrez. Sunt inca la aceasta pagina 70 si m-am hotarat sa aman lectura ei pana cand voi gasi-o in formatul clasic pe hartie. Teapana pe scaun in fata monitorului, imi vine greu sa intru in atmosfera.

Cu toate astea vroiam sa scriu cateva cuvinte despre ea pentru ca e foarte posibil sa nu o termin anul acesta si pentru ca am o mica fixatie cu lucrurile neterminate, cele cateva cuvinte scrise aici o sa imi calmeze un pic sentimentul de vina pe care il am de fiecare data cand las o carte neterminata.

Asadar, Ma numesc Rosu is nothing like you've ever read before. Personajele sunt multe si de o diversitate surprinzatoare (povestea ne-o spun oameni, caini, chiar si monede) iar perspectivele sunt de-a dreptul ametitoare. Plimbarea lecturii ne poarta prin diverse aspecte ale culturii si artei islamice, prin cuvintele pline de intelepciune ale coranului si viata intru credinta islamica. O poveste de dragoste, un roman politist, o lectie de istorie si arta, o intortocheata cugetare filozofica. Un roman care promite mult dar si cere foarte mult. O lectura destul de dificila pe alocuri, chiar plictisitoare si care necesita cu siguranta cea mai mare atentie. Cu toate astea, o astept cu nerabdare.

Christmas Ramblings

Pentru ca am intrat in concediu si viitorul suna si miroase bine indraznesc sa sper la cateva zile placute si linistite. M-am pregatit, desigur, nu cumva sa ma plictisesc :).Multumesc tuturor pentru urari si Happy festivus to you all! :*

Paul Bowles - Ceai in Sahara

Pe fundalul veseliei fortate la care ma obliga sarbatorile am incheiat acest roman atat de teribil de trist si deprimant, ca un contrabalans pentru nebunia si haosul din viata reala. Ceai in Sahara mi-a parut o carte frustranta si neplacuta in mare parte datorita faptului ca, fiind scrisa atat de acaparator, iti e greu sa o judeci dupa personaje - care mi-au fost profund antipatice. Nesuferite, egoiste, reci si incapabile de sentimente sau mai degraba atasamnete reale, cei trei occidentali isi lasa viata sa se desfasoare pe langa ei judecand pe altii fara sa isi observe(evident) propria desertaciune. In special personajul feminin, imi venea sa trantesc cartea cat colo,de fiecare data cand aparea in peisaj atat de antipatica mi-a fost. Mi-e greu sa scriu despre cartile care mi-au displacut, iar aceasta cred ca este pe primul loc in topul celor mai nesuferite carti de anul acesta. As vrea sa spun si ca e prost scrisa sau alte lucruri de genul asta dar pur si simplu nu e. Personajele sunt atat de reale si de expresive incat iata cat de mult le-am urat. :)

Martin Amis - Sageata Timpului

Luata de la Schimb de Carti, aceasta carte a fost o lectura surprinzatoare si antrenanta. Nu mai citisem altceva de acest autor si coperta patru se lauda ca ar fi romanul cel mai cutremurator al lui Martin Amis. "Cutremurator" este un cuvant care ma atrage intotdeauna cand se refera la o carte asa ca am inceput-o cu high hopes.

Romanul s-a dovedit a fi o calatorie a subconstientului, un fel de flashback, cum e cel pe care multi il pretind a li se perinda prin fata ochilor in apropierea mortii. Pe tot parcursul lecturii te simti ca si cum totul se deruleaza prin fata ta, la viteza maxima si mai ales pe rewind! Asta este secretul cartii, cheia cu care povestea poate fi descifrata. Incepe cu sfarsitul si se termina cu inceputul unei vieti.

Subconstientul personajului principal este un personaj in sine, care realizeaza dar nu foarte ca este doar o bucata dintr-o persoana reala. Se plange in permanenta ca viata nu este inteligibila si cum ar putea sa fie cand totul este intors pe dos. Singurul moment in care totul pare a fi inteligibil este descrierea vietii in lagarul de concentrare de la Auschwitz unde realitatea insasi era atat de neinteles incat numai intoarsa pe dos poate fi perceputa ca inteligibila. Personajul a carui constiinta o ascultam trece prin multiple identitati pentru a ajunge intr-un final la adevarata sa identitate, aceea de doctor intr-un lagar de concentrare.
Printre randuri, subconstientul acestui monstru nazist trage tot felul de concluzii existentiale:
"Asa e randuit oare: ca fiinta umana sa nu insemne de fapt nimic fara ceilalti?"
"Poate ca dragostea va fi ca sofatul." "Distrugerea... e dificila. Distrugerea dureaza. Creatia, ..., nu pune nici o problema.
"Timpul, aceasta dimensiune umana care ne face sa fim ceea ce suntem"si-a schimbat directia si citita fara atentie si la repezeala s-ar putea sa nu pricepeti mare lucru.La conversatii, mai ales, e greu sa te concentrezi. Realitatea se ascunde sub masca absurdului.

Dan Puric - Cine suntem

Cumpar adesea carti drept cadouri pentru ca e atat de simplu si pentru ca e un exercitiu bun de cunoastere a oamenilor. E destul de dificil sa gasesti o carte pe gustul fiecaruia dar cel putin stii ca ea exista undeva si ca nu te invarti ca bezmeticul printr-un supermarket dupa banale inutilitati. Aceasta a fost, sper eu, o alegere fericita pentru o persoana destul de greu de multumit. Si ca intotdeauna am cedat rapid tentatiei de a o citi inainte de a o darui. De fapt, mai rar fac cadou carti al caror continut nu-l cunosc. (Am facut mai demult o gafa si era sa daruiesc Pianista viitoarei soacre. Bine ca am citit-o inainte si am evitat dezastrul!)

Asadar, Cine suntem a lui Dan Puric a fost o surpriza placuta si extrem de neasteptata. Desi il apreciez si admir pe dl Dan Puric pentru tot ceea ce face din punct de vedere artistic, am descoperit in aceasta culegere de interviuri si cuvantari un suflet frumos, plin de pasiune si indrazneala. Convingerile mele agnostice si usor ateiste palesc in fata credintei lui uluitoare si mai ales a felului in care o exprima si o impartaseste tuturor. Iti este greu sa nu crezi intr-un dumnezeu atat de frumos iubit si inteligent explicat. In acealsi timp m-a impresionat zelul si indarjirea cu care isi apara tara si poporul, cu care ne ofera solutii si ne deschide ochii. Cartea este impanzita de citate si referinte la autori si oameni care l-au impresioant si format.
Mi-a ramas in suflet o idee pe care nu o pot exprima la fel de bine dar care se refera la faptul ca trecutul este ceea ce suntem si ca "traieste-ti clipa" nu este tocmai cel mai bun motto pentru o viata de om.

O carte frumoasa, un om deosebit...un dar cu totul aparte!

Cea mai pretioasa carte

O idee frumoasa pe blogul lui Luciat pe care o preiau si eu desi leapsa nu s-a indreptat catre mine.
Ochii Beatricei este cea mai pretioasa carte a mea din mai multe puncte de vedere. In primul rand imi aduce aminte de o bucatica boema din viata mea de studenta, o perioada in care eram doar eu si cartile si ce bine si liniste era :). In al doilea rand, pentru ca este o editie extraordinar de frumoasa si ingrijita, cea mai frumoasa carte pe care o am in biblioteca. Si nu in ultimul rand, pentru ca am pe ea o dedicatie deosebita. Intr-o alta zi, poate va povestesc cum l-am intalnit pe domnul Patapievici si nu am fost in stare, de emotie, sa scot decat doua cuvintele. :))

O dau mai departe Corneliei, Valentinei si Anei...daca vor si le face placere! Si oricui altcuiva doreste evident. :)

Daisy Miller - Henry James

Am foarte putine de spus despre aceasta nuvela. M-a plictisit intr-atat incat nu am citit si celelalte povestiri din colectie. Nu imi place Henry James, oricat de laudat ar fi si oricat de genial le pare tuturor. Nu-mi place si basta.
Si cam atat. Cea mai scurta recenzie ever! :)

Kitchenette Aromas

Pentru ca s-au adunat pozele cu mancare si nu prea isi au locul pe nicaieri ne-am hotarat (adica myself si my dear Cornelii) sa le facem un loc doar al lor. Acesta este Kitchenette Aromas, coltisorul pentru poze gustoase si incercari culinare.

Enjoy!

La portile moscheii - Kader Abdolah

Din intamplare, am inceput in acelasi timp doua carti care au in comun faptul ca discuta, fiecare in felul ei, pe marginea islamismului. La portile moscheii a castigat teren fata de cealalta (pe care o veti afla poate peste cateva zile) si m-a acaparat intr-o poveste neasteptata.

Am ezitari si prejudecati fata nu neaparat de islam ci mai mult de islamisti. Nu pentru ca i-as include pe toti in categoria teroristilor ci pentru ca fanatismul religios mi se pare prea puternic, inspaimantator si crud pentru mintea mea crescuta cu libertatea de a alege in ce vreau sa cred. Trebuie sa recunosc insa ca acest roman mi-a deschis mintea. Il consider unul din acele romane care au minunatul dar de a schimba mentalitati si a provoca introspectii. Kader Abdolah este un narator iscusit, desavarsit ca romancier dar si ca martor al istoriei. Fictiunea se impleteste si izvoraste din evenimentele istorice alese de autor ca fundal. Simplitatea si fluiditatea povestirii ofera cititorului neinitiat o introducere in istoria conflictelor din Iran, a disputelor religioase si politice care se ciocnesc in mijlocul acestui popor profund religios.

Mi-a placut indeosebi ca romanul nu este unul de doctrina. Cotidianul unei familii de religie islamica este uimitor de atragator si incitant. Cititorul simpatizeaza adesea un personaj sau altul - iti sunt dragi bunicile habotnice si superstitioase dar si unchiul cel razvratit care aduce acasa femei fara văl si se ascunde cu ele prin locurile considerate sfinte ale casei. Detaliile despre viata acestei familii obisnuite in lumea islamica pastreaza atentia si interesul cititorului - obsesia pentru curatenie, secretul culorilor covoarelor vandute in bazar, dependenta de opiu, naturaletea cu care sunt urmate si respectate legile islamului si mai apoi violenta si cruzimea cu care acestea sunt impuse. Autorul nu se sfiieste sa descrie scene din intimitatea diverselor cupluri care apar in roman dar nu uita nici citatele din Coran pe care le presara peste tot si nici versurile si poemele traditionale.
Tomata il aseamana atat de inspirat cu Un veac de singuratate si imi place mult aceasta legatura. Ambele romane reusesc sa infatiseze atat de bine mentalitatea si sufletul poporului din care au izvorat.

Inca o carte minunata descoperita datorita Colectiei Cotidianul! Bravo!