Isabel Allende - Zorro
Citind Zorro m-am cufundat intr-o lume de poveste cum demult nu mai gasisem prin nici o carte. Isabel Allende are efectul asta asupra mea si poate asupra oricarui cititor. Romanele ei sunt intotdeauna franturi de imaginatie absolut extraordinare. Cine altcineva ar fi putut sa-si imagineze viata lui Zorro...cine a fost el inainte sa devine legendarul personaj si cum a ajuns acolo? Subiectul i se potriveste perfect scriitoarei care transforma totul in povesti. Tigani, pirati, indieni superstitiosi si societati secrete, domnisoare indragostite si dueluri - cartea aceasta le are pe toate.
Am citit ca Allende a scris cartea cu chipul lui Banderas in minte (actorul il joaca pe Zorro intr-o productie hollywoodiana) si m-am amuzat caci desi vazusem filmul, nu l-am identificat nici o clipa pe Diego din carte cu Zorro din film. Ca intotdeauna, personajele romanului mi se par infinit mai variate si colorate decat cele din film. Cu mare talent, Allende ia un personaj dintr-un film pentru copiii si ii creeaza un bildungsroman complet si palpitant fara a ignora toate celelalte personaje din viata acestui viitor erou. E adevarat ca Diego nu are defecte...si asta te aduce putin cu picioarele pe pamant...desi e impulsiv si oarecum naiv, este totusi un personaj fictiv prin aceasta perfectiune a bunatatii sale. Robin Hood avea cel putin o idee de salbaticie in el, de dragul cauzei sale mai si ranea sau omora dusmani. Zorro este supereroul perfect cu mila lui pentru toata lumea inclusiv dusmani, pe care ii pedepseste...tot cu mila. Iubeste cu pasiune si oarecum de la distanta, fara sa aiba curaj sa faca pasi prea indrazneti si avand mereu credinta ca soarta il va aduce langa persoana iubita (ceea ce nu prea se intampla). Se lupta la fel de pasional pentru aceleasi persoane iubite, care uneori par ca nici nu prea merita. Este asadar the Good Guy...intotdeauna personajul pozitiv.
As vrea sa pot spune mai multe despre aceasta carte dar am citit-o ca pe o poveste si povestile nu-s pentru a fii descifrate si rastalmacite. Nu cititi Zorro decat daca va plac povestile!
Am citit ca Allende a scris cartea cu chipul lui Banderas in minte (actorul il joaca pe Zorro intr-o productie hollywoodiana) si m-am amuzat caci desi vazusem filmul, nu l-am identificat nici o clipa pe Diego din carte cu Zorro din film. Ca intotdeauna, personajele romanului mi se par infinit mai variate si colorate decat cele din film. Cu mare talent, Allende ia un personaj dintr-un film pentru copiii si ii creeaza un bildungsroman complet si palpitant fara a ignora toate celelalte personaje din viata acestui viitor erou. E adevarat ca Diego nu are defecte...si asta te aduce putin cu picioarele pe pamant...desi e impulsiv si oarecum naiv, este totusi un personaj fictiv prin aceasta perfectiune a bunatatii sale. Robin Hood avea cel putin o idee de salbaticie in el, de dragul cauzei sale mai si ranea sau omora dusmani. Zorro este supereroul perfect cu mila lui pentru toata lumea inclusiv dusmani, pe care ii pedepseste...tot cu mila. Iubeste cu pasiune si oarecum de la distanta, fara sa aiba curaj sa faca pasi prea indrazneti si avand mereu credinta ca soarta il va aduce langa persoana iubita (ceea ce nu prea se intampla). Se lupta la fel de pasional pentru aceleasi persoane iubite, care uneori par ca nici nu prea merita. Este asadar the Good Guy...intotdeauna personajul pozitiv.
As vrea sa pot spune mai multe despre aceasta carte dar am citit-o ca pe o poveste si povestile nu-s pentru a fii descifrate si rastalmacite. Nu cititi Zorro decat daca va plac povestile!
M-ai facut curioasa, eu n-am citit nimic de Isabel Allende...
Daca ti-a placut cat de putin Marquez iti va placea si Allende desi nu as recomanda sa incepi cu Zorro.
Trimiteți un comentariu