Viata ca o corida

Ce poti sa scrii despre o carte al carei fiecare cuvant vrei sa ti se ataseze instant de o circumvolutiune a memoriei si sa ramana acolo pentru totdeauna, sa ti-l amintesti mereu, in fiecare secunda a existentei tale din acel moment inainte...
Volumul a aparut la scurt timp dupa moartea autorului -moartea- cuvantul mi se pare nepotrivit, asa cum ni se pare nepotrivit atunci cand se refera la cineva apropiat. Idee cu idee dialogul devine un testament, o scriere atat de intima incat te simti ca si cum ai face parte din cercul strans de prieteni al celui care l-a scris. Aceasta este totusi o caracteristica generala a cartilor scrise de domnul Octavian Paler(oare la cat timp dupa moarte se considera ca e ok sa nu i se mai spuna "domnule"), esti intr-un cerc si totul este o experienta intima.
As vrea sa scriu mai mult dar mi se pare ca orice as zice nu e de ajuns. This you have to read!

"Ma gandesc la cartile pe care nu voi apuca sa le citesc. Sau sa le recitesc. [...]
Duc, cand sunt treaz, un mic infern. Amintirea anilor in care nu-mi pasa ca timpul trecea. Dar, probabil, a spune intreg adevarul despre tine e cu neputinta.
Orice cuvinte as folosi pentru a exprima pustiul duminicilor mele, tot prost le-as folosi."