The Book Thief - Markus Zusak

Titlu original: The Book Thief
Autor: Markus Zusak
Lungime: 550
Atmosfera: interesanta
Citibilitate: da
Recomand: da

Aceasta este inca una dintre cartile pe care le-am cumparat fara sa stiu nimic despre ea. Se pare ca fac acest lucru destul de des in ultimul timp. Initial am crezut ca am facut o greseala cu ea. Povestea incepe cam stangace si povestitorul ne lasa sa aflam de la inceput cine este - moartea insasi. Ideea mi s-a parut cam trasa de par si "Moartea" parea ca se forteaza sa para umana. Apoi am realizat ca intreaga poveste se desfasoara in Germania lui Hitler, inainte si in timpul celui de-al doilea razboi mondial ceea ce iar mi s-a parut un pic fortat. Sunt atatea povesti si povestiri din perioada aceea... subiectul este deja tras de par la maxim si intins pe toate fetele, mai mult decat merita.

Nu stiu sa spun exact in ce moment m-a captivat povestea. Poate ca atunci cand Liesel, o fetita care isi pierde mama, fratele si este nevoita sa se mute la o familie adoptiva in alt colt al tarii, invata sa citeasca. Si asta numai pentru ca ultima amintire care o leaga de fratele sau este o carte pe care o divinizeaza inca inainte de a stii despre ce este. 

Aceasta fata va deveni hoata de carti. Ceva in aceasta sintgama suna tare romantic si aproape scuzabil iar situatia fetei este cu atat mai interesanta cu cat cartile furate de ea sunt singurele care ii ofera un sentiment de mandrie si implinire. Tot ele o ajuta sa dezvolte o frumoasa legatura cu tatal ei adoptiv, cel care o si invata sa citeasca. De fapt, pe parcursul romanului, furtul este privit nu ca pe ceva rau ci ca o activitate eliberatoare, o razvratire pre-adolescentina, singura metoda prin care niste copii stiu sa protesteze (chiar daca inconstient) impotriva razboiului. 

Este interesant de citit despre razboi si din puntul de vedere al unor germani care traiesc intr-o suburbie saraca. Pentru ei, razboiul inseamna adaposturi anti-bombardamente, rude plecate la lupta si siruri de evrei care defileaza catre lagare. Si, indiferent de parerile lor politice, toti tac si observa. 

Pe masura ce lectura avanseaza, am descoperit din ce in ce mai multe scene impresionante. Doua dintre ele chiar mi s-au parut atat de frumoase incat pot spune chiar ca sunt printre cele mai frumoase citite de mine.

Prima ar fi cea in care Liesel le citeste vecinilor pentru a-i linisti in timp ce se aflau intr-o pivnita adapostindu-se de bombardamentele de deasupra. Este momentul ei de glorie, vocea si lectura ei este asteptata apoi cu nerabdare de fiecare data cand se refugiaza in timpul bombardamentelor.

O alta scena este chiar si mai impresionanta. Oraselul in care locuieste Liesel cu parintii adoptivi se afla aproape de lagarul de concentrare de la Dachau. In mod frecvent, prin oras trec evrei condusi catre lagar. intr-unul din cazuri, tatal adoptiv al fetei ii ofera, din instinct, unui evreu  dintre cei condusi catre lagar o bucata de paine. Actiunea negandita ii provoaca o gramada de probleme inclusiv faptul ca este trimis in razboi cu o sarcina groaznica - aceea de a culege cadrave.

As avea multe sa va mai povestesc despre aceasta carte dar cum nu-mi place sa fac rezumate sper ca v-am starnit interesul doar cu aceste mici detalii. E o carte de citit! Mie mi-a placut desi impresia initiala a fost destul de proasta. Sunt multe detalii si scene care va vor placea cu siguranta.

A Thousand Splendid Suns & Gide

Se pare ca tot nu reusesc sa tin pasul lecturilor. Citesc intr-o veselie dar nu prea mai apuc sa scriu despre ce citesc. Am pornit totul cu acest blog modest de lecturi si am ajuns in locuri neasteptate si fara de legatura cu aceasta veche si permanenta pasiune - cititul. Si totusi citesc ...ma uimeste si pe mine uneori ca inca mai am timp si dispozitia necesara si inspiratia sa citesc in fiecare zi cate un pic dar citesc. Si asta e inca bine. :)

Pe scurt asadar, despre doua dintre lecturile recente.

Prima, A Thousand Splendid Suns, o asteptam de multicel si mi-a satisfacut asteptarile cu varf si indesat. Un roman interesant pe care l-am citit pe nerasuflate - cred ca cel mai bun de anul acesta. Khaled Hosseini este autorul celebrei The Kite Runner pe care nu am citit-o dar dupa aceasta experienta cu autorul, o voi citi cu siguranta. 

Povestea din A Thousand Splendid Suns este o emotionanta si trista istorie a vietii unor femei al caror destin este in intregime ghidat de barbati. Barbatii in care se incred si pe care ii iubesc dar care nu apreciaza si de cele mai multe ori nici nu baga in seama feminitatea.  Este o poveste trista si posibil telenovelistica abordata excelent de catre un autor cu origini afgane. E interesant de urmarit felul in care cele mai oribile situatii (abuzuri, violente, saracie) pot deveni citibile si apreciate intre randurile unui roman care spune sincer povestea prejudecatilor unei societati, ale unei culturi, ale unei religii. Mariam si Laila sunt personaje cu care (celor mai multe dintre noi) ne este imposibil sa ne identificam dar pe care este la fel de imposibil sa le uitam. Cititi aici o recenzie mai acatari. :)

Al doilea roman despre care vreau sa va scriu este unul din colectia Cartea de Buzunar de la un ziar (imi scapa acum care ziar). L-am luat la nimereala cu vreo 5 lei special pentru ca era in format mic si puteam sa-l iau in concediu.(Consortul imi reproseaza in permanenta faptul ca iau carti prea multe si prea grele in concediu asa ca anul acesta am mers pe mana lui.:)

Ideea principala ar fi ca mai bine imi luam cine stie ce caramida dupa mine... Nu e vorba ca nu mi-a placut micutul roman, de fapt, nici nu mi-a displacut. Este atat de fad incat nu m-a impresionat in nici un fel. Pe la mijlocul concediului mi-am luat Dilemateca si am rasfoit-o in nestire numai ca sa nu ma mai simt obligata sa ma intorc la acest roman. Am inteles ca e o satira la adresa bisericii si a masonilor si a cine stie mai cui dar pe mine nu m-a amuzat cu nimic. E un personaj acolo care parca ar avea ceva de spus dar dupa ce omoara pe altul fara nici un motiv real si incepe sa ii joace pe degete pe ceialti, se "strica" induiosandu-se la prima declaratie de dragoste fraterna pe care o primeste. Nu mi-a placut, nu recomand, si ce daca a scris-o Gide, e chiar plictisitoare. :)

Pablo de Santis - Caligraful lui Voltaire

Titlu original: El caligrafo de Voltaire
Autor: Pablo de Santis
Lungime: vreo 200
Atmosfera: ametita
Citibilitate: da
Recomand: nu

 Eu una n-am inteles nimic din romanul asta. Mi-e clar ca nu are nimic de-a face cu Voltaire si ca e o mare harababura. O fi De Santis talentat si laudat dar mie mi s-a parut complet pe langa subiect. Povestea dar nu parea ca stie nici el prea bine ce, trece repede peste orice. Parca ar fi o carte scrisa de un psihotic. 

Ideile ar fi mai interesante daca nu ar fi atat de dezorganizate. Mi-a placut fata-statuie care e in stare sa cada intr-o transa ciudata in care nu face nici o miscare. Mi-a placut pasiunea/obsesia personajului pentru meseria lui - chiar pot sa inteleg iubirea pentru caligrafie. Si ideea ciudata a unor marionete ce joaca rol de oameni ar fi fost mai mult decat interesanta daca era destul dezvoltata.  

In rest, nu pot sa spun nimic despre carte, nu m-a plictisit si am citit-o pe nerasuflate....dar o sa o uit tot pe nerasuflate.

Despre Book Depository si The Shadow of the Wind

Sunt convinsa ca deja toata lumea stie despre www.bookdepository.co.uk. Daca nu stiti, e cazul sa aflati! Book Depository este o librarie online din Anglia care livreaza gratuit oriunde in lume. E  adevarat ca au preturile putin mai maricele dar restul beneficiilor sunt substantiale:

• livreaza gratuit oriunde in lume
• sunt foarte prompti
• au de toate
• nu au comanda minima
• iti poti face un wishlist si ei te anunta cand cartile respective intra la reducere (am gasit si titluri la 4-5 euro)

Eu am cumparat carti in valoare de 25 de euro care mi-au venit la posta in 7 zile, ambalate individual in folie din aceea cu bule! :) Sa va amintesc cum am asteptat 2 luni o amarata de comanda la Humanitas? Iar aceste carti mi-au venit de la nu stiu cate sute de km in 7 zile! Si mi-au daruit si un semn de carte. :D Stiti voi cum e cu little pleasures! Va spun, they rule!

Sa va zic doua vorbe si despre una dintre cartile luate de la ei.

Titlu original: The Shadow of the Wind
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Lungime: 500
Atmosfera: mystery thriller
Citibilitate: da
Recomand: de ce nu

In general nu sunt prea curajoasa si nu cumpar carti despre care nu am auzit dar are si metoda aceasta de shopping farmecul ei asa ca o  mai aplic din cand in cand. Despre Carlos Ruiz Zafon nu stiam nimic atunci cand am aflat de aceasta carte si nici acum nu stiu decat ca e din Barcelona si e tare laudat.

Romanul avea ca subiect cartile asa ca nu am ezitat sa il cumpar chiar si asa fara sa stiu prea multe. Si pana la urma s-a dovedit a fi o carte chiar placuta - usurica, de luat in concediu.

Din nu stiu ce motive nu citesc prea des mystery thrillers desi nu am nimic impotriva lor. Acesta este unul destul de reusit: original, interesant si chiar romantic pe alocuri. Personajele atragatoare si simplu conturate in bune si rele mi s-au parut adorabile. Nu poti sa nu te indragostesti de pustiul ramas fara mama care isi indreapta toata afectiunea asupra unei carti prafuite gasita intr-o biblioteca. Nu poti sa ignori si sa nu compatimesti frustrarile si problemele lui adolescentine iar in acelasi timp sa urmaresti cu interes povestea cartii care pare a fi personajul principal al romanului. Ulterior, autorul cartii respective adopta acest rol si nici pe el nu poti sa nu-l iubesti cu toata povestea sa tragic-boema.

Romanul este presarat cu mici cugetari amuzante sau mai serioase, numai bune de notat in caietelul de quotes. Atmosfera este, desigur, gloomy si misterioasa cu personaje clar negative care se dovedesc a fi eroi neintelesi si povesti de dragoste shakespeare-iene care se termina tragic. In final insa, binele invinge...ceea ce e refreshing and new in an old kind of way. :)

Catre sfarsit am devenit putin plicitisita, povestea se cam lungeste inutil si este nevoie de putina atentie pentru a retine toate detaliile care vor duce la dezlegarea misterului. Totusi, nu am motive reale sa o critic. Cartea ofera exact atat cat poate pentru genul ei.

Mi-a placut mult o idee din carte - Cimitirul cartilor uitate - o biblioteca pentru toate cartile pe care oamenii le dau la o parte, un loc in care aceste carti isi asteapta cuminti viitorii proprietari. La fel si ideea tatalui de a indulci viata micutului ramas fara mama, oferindu-i ocazia sa-si aleaga o carte din acest cimitir si sa o pazeasca pentru tot restul vietii. Alegerea ii va schimba cursul vietii oferindu-i un destin demn de pus intr-o carte.