Curiozitati

Leapsa de la Cinabru :)

1. Care este cea mai buna carte citita de tine?
Dificil, foarte dificil...Portretul lui Dorian Gray.

2. Ai facut cadou carti?
Dintodeauna.

3. Care este viitorul literaturii?
Viitorul n-am de unde sa-l stiu, dar nu prea vad literatura intrand in criza.

4. In ce limbi ai citit carti?
Romana, engleza, germana, franceza.

5. Ce carti "celebre" nu ti-au placut?
Sunt multe, dar din cele recent citite: Llosa - Pestele in apa, Pamuk - Ma numesc Rosu, Dune.

6. Ce tara a produs cea mai buna literatura?.
Majoritatea autorilor mei preferati sunt sud-americani.

7. Iei notite din cartile pe care le citesti?
Mai rar, pentru ca citesc in pat, cu motanul in brate si nu vreau sa-l deranjez :).

8. Cam cate carti ai citit pana acum?
Nu am tinut registru...cele din biblioteca proprie - in jur de 500, multe din biblioteca parintilor in copilarie si foarte multe de la biblioteca in liceu si facultate.

9. Cu ce carti ai dormit in brate de plictiseala?
Nu mi s-a intamplat. Sufar/ma bucur de insomnii.

10. Ce înseamnă cărţile pentru tine?
Cea mai lunga prietenie.

11. Care este cea mai scumpa carte pe care ai cumparat-o?
Nu stiu. Probabil dictionarele - Websters si Longman...dar acum mult timp.

12. Care este cel mai tare final la o carte citita?
Mi-e imposibil sa aleg unul.

13. Care este cea mai influenta carte citita de tine?
Probabil Sexus a lui Henry Miller - m-a lecuit de inhibitii de tot felul. Si la un alt nivel si o cu totul alta varsta- Convorbiri cu Octavian Paler.

14 Care scriitor te-a influentat cel mai mult ?
Probabil Jane Austen....

15. Cat de repede citesti o carte?
Destul de repede dar depinde si de carte. In medie cam 1,5 pe saptamana.

16. Poate literatura sa schimbe lumea?
Lumea nu se schimba decat in cazul catastrofelor naturale... si nici atunci nu-s prea sigura.

Mario Vargas Llosa - Pestele in apa

Mario Vargas Llosa fiind printre autorii mei favoriti, asteptam cu nerabdare lectura memoriilor sale asa ca atunci cand am gasit cartea la biblioteca am zis ca m-am aranjat pe luna ianuarie cu lectura! Aparentele sunt insa iselatoare uneori si de cele mai multe ori cand am great expectations cu referire la o carte, aceasta nu se prea ridica la nivelul asteptarilor mele.
Nu poti sa vorbesti de rau despre Llosa...cred ca ar fi un pic de sacrilegiu literar. Si totusi, cartea asta este atat de plina de politica incat nu am putut sa ma bucur de ea cum as fi vrut, eu fiind total paralela cu acest subiect. Dupa cum stie toata lumea si zice si coperta patru, Llosa este cunoscut si ca om politic, fost candidat la presedintia tarii sale si fiind o parte atat de importanta a vietii sale nu stiu de ce nu ma asteptam sa fie o parte atat de importanta si a memoriilor sale. Cartea este cladita cu maiestrie, viata personala alterneaza cu cea politica, desi cele doua se intrepatrund de cele mai multe ori. Mai degraba decat o carte de memorii pare un manifest politic. M-a uimit sa aflu cat de mult din Mario Vargas Llosa (acelasi om care a scris Elogiu mamei vitrege) este omul politic. Banuiesc ca ar fi o greseala de perceptie din partea mea caci nu trebuie sa fii neaparat un boem pentru a fi un scriitor bun. Si iata ca el demonstreaza asta (desi din carte am aflat ca aceeasi greseala de perceptie o facea si el in tinerete). Mi-ar fi placut totusi sa citesc mai mult despre viata sa ca scriitor si om decat cea de politician. Am trisat de multe ori si am sarit peste multe pagini - cu parere de rau dar nu prea mari regrete. Poate cand ma fac mare o sa o apreciez mai mult. :)

Monday goodies

Zi frumoasa de luni, saptamana a inceput bine cu doua carticele pe care le astept de vreo luna. Le-am comandat pe net inainte de craciun pentru ca nu le gaseam prin librarii si au venit acum. A fost o semi surpriza caci uitasem de ele si chiar m-am bucurat din suflet sa le rasfoiesc in sfarsit. Nimic nu se compara cu senzatia aceea pe care o ai cand ochii iti aluneca in sfarsit printre paginile unei carti mult dorite!
Singura problema ar fi pe care sa o incep mai intai...alegere grea caci de azi dimineata ma tot gandesc la asta si nu reusesc sa ma hotarasc. As face un sondaj dar mi-e teama ca nu o sa raspunda nimeni si tot nehotarata raman :)).
Pana una alta, momentan strabat Pestele in apa despre care va voi povesti curand...sper. :)

Haruki Murakami - La sud de granita la vest de soare

Haruki Murakami mi-a lasat o impresie minunata anul trecut cand am citit Cronica pasarii arc. Am imprumutat La sud de granita cu gandul ca voi fi cel putin la fel de impresionata. Dar, ca intotdeauna cand expectations are high, nici dezamagirile nu intarzie sa apara.

Cartea e numai buna de citit duminica dupa-amiaza, cand mori de lene si nu vrei sa iesi din casa. Se citeste usor, povestea este atragatoare si merita sa i se acorde toata acea dupa-amiaza de duminica. Cu toate astea nu are nici un pic din fantasticul Cronicii pasarii arc. Povestea de dragoste, desi extrem de romantica nu e tocmai memorabila. La o saptamana dupa lectura imi e greu sa-mi amintesc detalii.

Mi-au placut insa personajele, care dezvaluie un pic trasaturile japonezilor, felul in care iubesc si traiesc, dorinta permanenta de a-si imbunatati viata, gandirea si stilul de a trai in maniera conservatoare.

La sud de granita la vest de soare este un roman simpatic si usurel, care s-ar citi perfect intr-o calatorie, pe tren sau pe plaja sau pur si simplu intr-o zi libera. Nu primeste tocmai nota zece dar merita citit.

Despre zane miloase si pitici hidosi

Nu stiu in ce fel se citeste aceasta poveste prin ochi si minte de copil, si trebuie sa recunosc ca imi pare rau ca nu stiu. Lectura ei ca "om mare" implica atat de multe ganduri, asociatii, simboluri descoperite peste tot incat gustul dulce al unei povesti frumoase parca se cam pierde.
Imi place insa sa citesc povesti, si o fac incercand sa le citesc cu mintea mea de copil...atat cat pot. Pe Cinabru l-am descoperit la el pe blog :D, l-am si cumparat petntru ca a fost reeditat in coperti tare frumos colorate si l-am citit ca o relaxare dupa marea lectura de la inceputul anului (vezi aici) si pentru ca mi-era dor de povesti cu zane.
Asadar, ce recenzie sa-i faci unei carti care nu prea e scrisa pentru asa ceva ci mai degraba pentru a descreti frunti si provoca zambete - si chiar asta face cu mare talent. Mintea de copil isi imagineaza piticutul hidos care miauna in loc sa vorbeasca si zgarie si musca dar toata lumea il iubeste pentru ca este fermecat de o zana. Mintea de om mare vede o societate care incearca sa se modernizeze impotriva naturii ei fantastice.
Nu mai scriu altceva caci nu-mi place sa dezvalui povesti si sa stric surprize. Oricum, e o carticica de avut in biblioteca si citit when life gets too serious.

Reality is a question of perspective

"Reality is a question of perspective; the further you get from the past, the more concrete and plausible it seems - but as you approach the present, it inevitably seems more and more incredible. Suppose yourself in a large cinema, sitting at first in the back row, and gradually moving up, row by row, until your nose is almost pressed against the screen. Gradually the stars' faces dissolve into dancing grain; tiny details assume grotesque proportions; the illusion dissolves - or rather, it becomes clear that the illusion itself is reality."

Midnight's Children - Salman Rushdie

Primul roman al anului 2009 a fost cu adevarat o lectura fascinanta si solicitanta. Cred ca mi-a luat aproape 2 saptamani sa termin acest roman si inca o saptamana sa pot scrie ceva despre el.

Citind Midnight's Children mi-am dat seama ca nu exista realism magic numai la sud americani. Desi este genul meu preferat in ceea ce priveste fictiunea, nu am facut cercetari prea mari asupra subiectului si ramasesem cu impresia ca numai Marquez sau Isabel Allende sunt in stare sa scrie asemenea splendori literare. Iata insa ca lenea mi-a fost pedepsita pentru ca am descoperit in Midnight's Children o lume fascinanta a realismului magic, o lume puternic influentata de islamism dar si budism. Personajele sunt complexe si atragatoare, fiecare incluzand propria doza de bine si de rau, de realism si de magie desi nu se pot imparti in personaje bune si personaje rele. Mai degraba sunt personaje reale dar in acelasi timp fantastice.

Saleem Sinai, protagonsitul si naratorul acestui roman este real prin uratenie si fantastic prin puterile telepatice; fiecare personaj este impartit in acest fel si parca le iubesti din ce in ce mai mult cu cat le vezi mai urate.

Intr-o mare de simboluri si motive, romanul dezvaluie insa o lectie de istorie, o alegorie a formarii Indiei moderne. Povestea unui singur copil, deosebit e adevarat caci se naste in momentul in care India isi optine independenta, devine povestia Indiei. In India celor un milion de zei totul este posibil, asta iti ramane in minte citind aceasta carte si intamplarile din roman, desi evident fictive, par atat de reale.

Recomand din suflet acest roman; desi, poate ca la inceput va parea cam dificil de citit, pe masura ce faci cunostinta cu personajele si mai ales cu naratorul care se autoproclama un fel de Seherezada, nu te mai poti dezlipi de el. Un punct in plus pentru mine a fost sa descopar ca romanul este semi autobiografic, anul nasterii lui Saleem fiind anul nasterii lui Rushdie, care ii imprumuta personajului caracteristicile sale dar si Bombay-ul propriei copilarii.

In romana, cartea este tradusa de Radu Paraschivescu la editura Polirom. Eu una nu am vazut-o caci am citit cartea in engleza dar trebuie ca a fost tare curajos acest traducator...eu nu m-as fi incumetat sa o traduc. Mi-a parut perfecta asa cum era...

Sa fii copil in 2009

As vrea sa va atrag atentia asupra unei chestiuni care m-a lovit pe mine craciunul acesta...Ce frumos e sa fii copil in 2009! In plina era a obsesiei pentru cumparaturi, iarna asta, de sarbatori, m-am pierdut fericita printre rafturi si rafturi de jucari, papusi de plus incredibil de frumoase si pufoase, papagali care vorbesc, caini si caluti care se misca daca ii mangai, elicoptere si avioane cu telecomanda, puzzle-uri in modele diverse si nesfarsite, cuburi si lego-uri de toate formele si, nu in ultimul rand CARTI! Multe carti pentru copii mici, maricei, si mai maricei si mari de-a binelea, carti frumoase, colorate, cu puzzle-uri incorporate si figurine din carton care rasar din carte atunci cand o deschizi, povesti fermecate in culori atragatoare si personaje dragalase care impodobesc coperti curcubeice. Carti frumoase de-a binelea, scoase pe hartie buna si lucioasa, cu ilustratii dragalase si preturi de-a dreptul acceptabile in comparatie cu restul preturilor la carti. Ce minunatie si ce deliciu trebuie sa fie sa fii copil in 2009! Zau daca le gasesc vreo scuza parintiilor care nu cumpara copiilor carti!

Rafturile sunt pline si chiar si eu, fara copii si fara planul de a-i produce prea curand si tot le-as fi cumparat pe toate, toate, le-as fi dedicat un raft intreg in biblioteca mea si le-as fi rasfoit si citit cu drag iar si iar. M-am limitat la una insa, pentru ca atat s-a putut...dar ce bucurie si ce diferenta fata de cartile copilariei mele, care pareau triste de ingalbenite ce erau. Nu ca nu le-as fi iubit oricum...imi amintesc si acum de incredibila emotie cu care am citit Craiasa Zapezilor si de nazdravaniile prin care treceam cu Tom Sawyer, de marul Afroditei si focul lui Prometeu si cate si mai cate.

P.S. Nu prea gasesc pe net poze cu cartile minunate pentru copii pe care le-am vazut prin librarii dar am sa merg la pozat sa vi le arat si voua!

Martin Amis - Visiting Mrs. Nabokov

Ce descoperire placuta la inceput de an, Martin Amis ca jurnalist! Antologia exista de prin '93 si cuprinde recenzii si interviuri scrise pentru the Observer si alte publicatii la inceputul carierei sale de scriitor.

M-a amuzat si surprins faptul ca am gasit articole referitoare tocmai la scriitori pe care tocmai i-am citit sau la care am meditat la sfarsit de an - Julian Barnes(ultima carte pe 2008), Rushdie(prima pe 2009), Nabokov(pe care vreau sa il citesc anul asta) si Updike (care m-a surprins neplacut)- ce coincidenta! Nu e prima oara cand lucruri care ma intereseaza intr-un anume moment (de cele mai multe ori carti sau autori) imi rasar in fata ca niste djini din lampile fermecate. Trebuie sa recunosc ca ador coincidentele... mi se par bucatele de magie ramase in viata noastra demitizata, ca urme ale unui trecut mirific.
Revenind la culegerea lui Amis, am citit-o pe sarite pentru ca eram prea curioasa ca sa iau articolele la rand, dar printre picaturi de Salman Rushide(pe care il citesc acum, dupa cum ziceam) vreau sa o citesc in intregime.
Un fin observator, Amis imbina cu naturalete relatari si caracterizari subtile sau indraznete ale unor personaje cunoscute. Burgess este "an asymmetrical, floppy-shirted figure", Mrs Nabokov este o femeie cu "the best sense of humour of any woman that her husband had ever known" misterioasa si posesiva cu opera sotului ei; Barnes pierde la snooker banii care i-ar fi asigurat traiul pentru doua zile iar tanarul Amis este invidios pe succesul unui John Lennon look-alike, amic al sau.
Un efort frumos fata de cititor, aceste articole sunt intr-adevar dovada talentului pe care Amis il va expune si ca romancier.

Daca nu mi-ar fi frica

Am gasit o leapsa pornita din cabinetul unui psihoterapeut si ajunsa la mine prin intermediul Smillei de la care am furat-o. (da, imi place sa fur cate o leapsa din cand in cand :P)

Ce as face daca nu mi-ar fi frica? Desi nu fac multe chestii de frica (frica de ridicol sau penibil cel mai des) am sa aleg acum doua lucruri care, in cazul meu, chiar ar necesita o droaie de curaj:
- m-as muta la tara,la bunicii mei foarte batrani, unde as creste iepurasi si gaini, un cal si multe pisici.
- mi-as face bagajele si as pleca in Canada.

Cine vrea sa preia leapsa, sa-mi spuna si mie ca-s curioasa :).

Metroland - Julian Barnes

Metroland este romanul de debut al lui Julian Barnes, cel cu care a castigat Somerset Maugham Prize si pe care se pare ca l-ar fi scris pe parcursul a 8 ani.R omanul este unul deosebit de laudat si apreciat.

Cu adevarat pare un roman bine gandit, si bibilit. Fiecare cuvant pare asezat cu precizie intr-un loc dinainte stabilit si discutiile incluse in el sunt extrem de elaborate. Se vede ca este un roman cu o mare incarcatura emotionala.

Subiectul este evolutia unor tineri ai anilor '60 a caror adolescenta este presarata cu discutii filozofice printre obisnuitele manifestari de rebeliune adolescentina. Cei doi prieteni se cred, bineinteles, unici, si nimic nu ii satisface mai mult decat sa isi demonstreze aceasta superioritate prin diverse nazbatii copilaresti.

Partea a doua si a treia se concentreaza insa, pe numai unul dintre cei doi, evolutia acestuia, fascinatia lui pentru sexualitate si felul in care aceasta il orbeste in fata unor importante evenimente sociale. Mai tarziu insa, viata lui pare sa intre tocmai pe fagasul atat de dispretuit de el in copilarie si, uimire, asta nu il prea deranjeaza.

Romanul se citeste usor, in doar cateva ore, desi nu cu televizorul aprins pentru ca necesita si merita destul de multa atentie deoarece, se pare ca este un lucru reprezentativ pentru Barnes, sare brusc de la un subiect la altul.

On love and friendship

O poveste frumoasa, la inceput de an: