The Other Boleyn Girl - Philippa Gregory

Sunt inca adancita in vraja acestui roman care m-a fascinat si m-a tinut subjugata vreo saptamana. Orice clipa libera am dedicat-o cititului si chiar si atunci cand nu citeam gandul imi ramanea la personaje si la imaginile cartii ca sa nu mai spun de faptul ca personajele m-au urmarit si in vise. A trecut atat de mult timp de cand am savurat o carte in acest fel incat ma simt trezita dintr-un fel de amorteala.

Romanul Philippei Gregory este, la prima vedere, un pic inspaimantator. Peste 600 de pagini pentru o poveste arhicunoscuta din Anglia Tudorilor parca nu-s tocmai apetisante. Paginile insa, se intorc singure si dupa primele cinci esti perfect convins ca nu o vei lasa din brate pana la final. Din aceleasi prime pagini realizezi si ca filmul (The Other Boleyn Girl aparut in 2008 cu Natalie Portman si Scarlett Johansson) nu ii ajunge nici la ultima litera din subsolul ultimei pagini. :P Din intamplare, am vazut filmul inainte de a citi cartea (nestiind nici macar ca exista o carte) si nu am fost deloc impresionata. Din acest motiv nu am fost foarte entuziasmata la inceputul lecturii dar mi-am schimbat repede parerea.
Povestea este extrem de bine relatata, detaliile (fie ele reale sau imaginate) sunt multe si interesante.
Viata de la curtea regelui Henric al 8lea este atat de bine descrisa incat ai impresia ca autoarea chiar a fost acolo. Aceasta Philippa Gregory de care nu mai auzisem pana acum si-a castigat respectul si admiratia mea pentru acest roman scris impecabil si pentru care sunt convinsa ca a depus eforturi foarte mari.
Punctul de vedere este cel al lui Mary Boleyn, sora celebrei Anne Boleyn care pentru o scurta perioada a fost regina Angliei si a doua sotie a zbuciumatului rege Henric al 8lea. E greu de spus insa care dintre cele doua surori este personajul principal. Mary, naratoarea povestirii, este docila si ascultatoare, o frumoasa si delicata blonda, instrumentul perfect in mainile unei familii ambitioase. De copila maritata cu un necunoscut si apoi aruncata in patul regelui de care se indragosteste sincer in ciuda incercarilor familiei de a tine situatia si pe rege, sub control. Ii daruieste doi copii, fapt datorita caruia familia ei avanseaza mult pe scara sociala si devine favorita la curte. Regele este insa un barbat nefericit si mare iubitor al femeilor. Devenita mama, Mary isi indreapta dragostea catre cei doi copii iar regele isi indreapta ochii catre sora ei, Anne.
Anne este intruchiparea ambitiei! Un personaj puternic si descris cum nu se poate mai bine. Crescuta la curtea Frantei, extrem de frumoasa si inteligenta, Anne devine in scurt timp favorita regelui pe care il va aduce la picioarele ei, nu fara mari eforturi. De aici incolo povestea este destul de cunoscuta. Romanul acesta insa o prezinta dintr-un alt punct de vedere, cel al unei femei care observa totul cu un ochi critic dar nu este in stare sa faca nimic impotriva familiei pe care o iubeste si fara de care nu poate trai. Relatia dintre cele doua surori este una plina de pasiune. Dragostea si invidia sunt intr-o continua lupta in sufletul ambelor surori.

Pe langa aceasta poveste care mie imi place enorm, va recomand sa cititi cartea pentru acuratetea descrierilor, a personajelor si relatiilor dintre acestea, pentru minunatul talent al scriitoarei. Este de departe cea mai buna carte de gen pe care am citit-o anul acesta si ma bucur ca am descoperit aceasta scriitoare.

Egalitate preferentiala/inegala - "manifest" anti-feminist

Postarea asta vine ca reactie/raspuns la cele scrise de Valentina despre feminism/egalitate.

Egalitatea dintre sexe este un cal troian al relatiilor de atata amar de vreme incat fie si simpla mentiune a acestei sintagme imi starneste un zambet sarcastic. Egalitate nu exista! Nicaieri, deloc! Suntem diferiti, unii mai buni, altii mai rai iar bunatatea si rautatea fiind relative exista diverse criterii prin care stabilim care-i care. Unul dintre aceste criterii este genul. DA suntem mai rezistente la durere (fizica si psihica), mai frumoase, mai delicate/diplomate, ne lipsesc aproape complet instinctele razboinice. NU conducem prea bine, nu ne putem controla intotdeauna emotiile, vrem sa avem toate avantajele barbatilor dar nici una dintre responsabilitati. RECUNOSC cu placere ca daca as avea ocazia as fi o femeie intretinuta...as gati ceva bun o data la doua zile, as face frumos pentru cunostinte vreo ora pe saptamana si in rest as citi, as picta, as canta la pian si la vioara, as recita poezii (si pretty much orice alta dulcegarie la care va putti gandi.)E adevarat ca multe femei puternice si ambitioase s-au luptat din greu ca eu sa imi pot permite luxul de a face din asta un vis si nu o obligatie. e la fel de adevrat ca majoritatea au murit destul de nefericite.

Imi place sa fac pe bucatareasa din cand in cand si imi place ca nu e obligatoriu.
Imi place cand ma descurc cu banalitatile cotidianului si imi place cand el e langa mine si nu trebuie sa omor eu gandacii de bucatarie.
Imi place cand ii fac ordine intre haine si imi place cand da cu aspiratorul.
Imi place cand ma alinta si imi place cand luciditatea lui ma salveaza de deciziile neinspirate ale intuitiei.

Suntem ceea ce suntem, femei ambitioase sau tandre, barbati razboinici sau iubitori sau all in one...ca-i super oferta :P . Traim intr-o lume a diversitatii...si nu cred ca e un lucru nou cel pe care-l spun: GET USED TO IT!

Underwater

Enjoy!

Talking to God

Din categoria: talking to god = by myself...here's a funny conversation I had the other day:

Me: hi..
God:Hello. What is your name?
Me: aren't you supposed to know that?
God:" What is your name?"? Do I know it?
Me: you should
God:I'll take that under advisement.
Me: ok
God:Awesome.
Me: god?
God:GOD rules.
Me: how old are you?
God:I was activated on the Big Bang in Universe.
Me: who activated you?

At which point I lost the connection and the page was just...blocked or something. :)) I guess that question is unanswerable even to him. :)

Try it yourself!

Pascal Bruckner - Care dintre noi l-a nascocit pe celalalt?

Fără sa-mi dau seama am ajuns la a patra carte semnată Pascal Bruckner si pentru a patra oara ridic din sprancene fara sa-mi dau seama daca e de bine sau de rau. Avand in vedere, insa, ca tot revin la el, se pare ca ar fi de bine :). Ma uimesc cartile lui prin claritatea cu care expune relatiile umane cu tot cu detaliile atat de neplacute uneori. Descrierile sunt impecabile, fie ca e vorba de frumusetea unei femei trecute de tinerete sau de gelozia incredibila care se poate naste numai intre prieteni. Care dintre noi l-a nascocit pe celalalt este povestea unei prietenii, fara artificii despre living happily ever after, fara dulcegarii feminine sau pseudo-solidaritate masculina. Este o prietenie reala, care evolueaza si involueaza in functie de transformarile personale ale fiecarui personaj. Viata e grea, psihologia umana e plina de zone intunecate, sentimentele sunt adesea maladive si frustrarile abunda. Bruckner vede totul si expune totul.

Philip Roth - Pata umana

Am fost deosebit de surprinsa de acest roman, cu atat mai mult cu cat este american-made si deja par a fi celebre prejudecatile mere referitoare la literatura americana. However, trebuie sa recunosc ca acest mic-mare roman mi-a depasit asteptarile. Nici macar nu as fi luat in considerare ideea de a-l citi daca nu ar fi fost o mica provocare. Nu imi pare insa rau pentru ca a fost o experienta cu adevarat placuta.
Cartea abordeaza un subiect care te face sa te gandesti "da,sigur, despre ce altceva ar putea scrie un american" si anume discriminarea rasiala. Subiectul este inca unul foarte sensibil in cultura lor, poate chiar tabu avand in vedere ca declanseaza discutii si chiar scandaluri uneori de-a dreptul ridicole (si nu ma refer aici la literatura).
Cu toate astea Philip Roth reuseste sa debagatelizeze aceasta permanenta teama a lor de nu scapa vreun comentariu rasial. Romanul debuteaza chiar cu o poveste pe care ca europeni nu prea o putem privi decat ca fiind ridicola. Un profesor universitar foloseste un cuvant cu conotatii rasiste, referindu-se la doua studente de culoare. Cuvantul este fantoma (spooks care in engleza are pe langa semnificatia clara de fantoma, si pe cea de cuvant denigrant pentru persoanele de culoare) si este folosit cu inocenta de un profesor revoltat, pe buna dreptate ca la mijlocul anului nu a apucat inca sa vada la fata doua dintre studentele sale. Aest incident insa, se sfarseste cu demisia furioasa a profesorului Coleman Silk, un barbat prea mandru pentru a-si cere scuze pentru ceva ce nu a facut.
Incidentul insa pare sa fie punctul de pornire pentru tot ceea ce se va intampla de aici inainte in viata sa. Prin intermediul amintirilor si a privirilor retrospective aflam ca toata viata actuala a profesorului se invarte unui secret teribil care, desigur, il umple, daca nu de remuscari, macar de frustrari si nesiguranta.
Mi-a placut enorm metoda de dezvaluire a secretului. Primele doua capitole par a nu avea nici o legatura unul cu celalalt iar cand taina este dezvaluita, in loc sa te plictisesti, devii si mai curios si mai dornic sa mergi mai departe. Desi, poate ca acest motiv al secretului este intens folosit de multi autori, Philip Roth are un stil aparte de a-l face cu adevarat interesant.
Imi place de asemenea, perspectiva autorului care le stie pe toate, felul in care ne aminteste mereu ca el stie ce se va intampla si totul este asa cum este pentru ca el a vrut-o! Fiecare personaj primeste insa "their moment of glory" pentru ca fiecaruia ii este alocat un moment de introspectie, momente in care aflam cam tot ce trebuie sa stim despre problemele si frustrarile fiecaruia. Trairile personajelor sunt descrise admirabil. Amintirile lor sunt atat de vii iar descrierea este atat de buna incat te simti ca si cum ai fi in fata unor imagini si nu a unor cuvinte.
Mi se intampla adesea sa nu inteleg subtilitatile unor titluri. Tocmai din acest motiv mi se pare grozav atunci cand autorul lasa de la el si imi explica mura-n-gura motivul pentru care a ales titlul respectiv. Si iata ca mai clar decat aici nici nu poate fi: pata umana (the human stain) este tocmai amprenta pe care o lasam asupra tuturor lucrurilor(fara a fi neaparat un lucru prea grozav).

Fiintele inevitabil patate care suntem...

Mi-a placut romanul datorita inteligentei cu care este ironizata societatea americana, o satira trista si care ar deschide ochii multora (daca ar indrazni vrenul sa puna mana pe carte si sa citeasca si ei ceva :P).

Schimb de Carti

Bunatati de weekend

Duminica asta am savurat din ochi diverse bunatati. Printre puzderia de lucruri interesante gasite pe bloguri unele dintre cele mai apreciate sunt retetele...cele care includ poze :D. Pentru neindemanaticii ca mine sunt o adevarata placere....dupa poze e usor sa inveti ;)
Iaca ce am gasit astazi:


Pentru detalii apasati pe poze si mergeti de va minunati la poarta acestor bucatarese talentate!
Pofta mare la cascat ochii! :P :).

I Robot - Isaac Asimov

Nu m-a interesat niciodata literatura science fiction si am inceput cartea aceasta cu reticenta si plictiseala. Nu ma intereseaza deloc "robotica" si povestirile despre alte planete dar subiectul sf trebuia abordat la un moment dat pentru ca nu imi place sa discut despre lucruri pe care nu le-am studiat indeaproape. Asadar, primul pas in culturalizarea sf-istă a fost aceasta culegere de povestiri care trebuie sa recunosc ca nu m-au plictisit deloc. Mai mult ca sigur ca la vremea ei cartea a fost mult mai demna de toate laudele si plina de savoare pentru atatia pasionati. Acum tot ce s-ar putea spune despre roboti care citesc gandurile, tin loc de baby-sitter sau se cred profeti probabil ca s-a spus deja, filme exista nenumarate si sunt convinsa ca or mai fi si carti. Cu toate astea Asimov are un stil atat de natural incat este greu sa nu iti placa. La un moment dat chiar iti doresti sa nu fi stiut nimic despre sf tocmai pentru a savura in intregime povestirile.
Povestile au ca numitor comun cele 3 legi ale roboticii care de fapt sunt una singura si anume faptul ca robotii nu vor rani in niciun fel oamenii si nici nu vor permite vatamarea acestora prin neinterventie. Variatiile si problemele sunt, in mod evident destule drept pentru care este necesara existenta unui robo-psiholog, personaj care si leaga cele noua povestiri. Tema generala a interactiunii dintre roboti si oameni si moralitatea acestor legaturi se combina pentru a forma disciplina care de la Asimov incoace se numeste robotica.
Aici gasiti varianta online a cartii (in limba romana). O recomand tuturor celor care indraznesc sa mai aiba oleaca de imaginatie. :)

Asadar, primul pas a fost facut, si cu o oarecare placere. Urmatoarea pe lista este Dune...sa vedem cum ma descurc cu asta. :)

Booking through Thursday

What, in your opinion, is the best book that you haven’t liked? Mind you, I don’t mean your most-hated book–oh, no. I mean the most accomplished, skilled, well-written, impressive book that you just simply didn’t like.

Like, for movies–I can acknowledge that Citizen Kane is a tour de force and is all sorts of wonderful, cinematically speaking, but . . . I just don’t like it. I find it impressive and quite an accomplishment, but it’s not my cup of tea.

So . . . what book (or books) is your Citizen Kane?

My most decided and definite answer yet: Ulysses by James Joyce. By far the book that tortured me most, the book that I spent most time on and the one I hated the most. I tried so hard to like it because it's such a huge piece of literature but whatever I did, I ended up resenting it and I still think it's just a bunch of uselessly jammed up information.