Simone de Beauvoir - Femeia sfasiata
Sunt genul de cititoare care se implica in ceea ce citeste dar niciodata pana acum nu m-am simtit atat de mult implicata intr-o poveste fictiva. Am citit Femeia sfasiata pe parcursul a cateva zile desi este o nuvela scurta care ar putea fi citita lejer, intr-o dupa amiaza. Eu insa am citit-o cu nervi, emotii si aproape cu lacrimi.
Ratiunea imi zice ca era de asteptat, data fiind autoarea dar si imposibilitatea de a ma detasa de o situatie sau un personaj in care ma regasesc. Citeam si ma opream plina de nervi si revolta fata de personaj, iar ma intorceam si iar o aruncam deoparte. La sfarsitul lecturii eram inca atat de afectata incat numai faptul ca sunt inca(dupa atatia ani de reading-adiction) destul de capabila sa deosebesc realitatea de fictiune m-a impiedicat sa nu starnesc o furtuna in casa.
Femeia sfasiata este jurnalul unei femei nefericite care, ajunsa la 40 de ani, afla ca este inselata de barbatul careia i-a dedicat intreaga viata. Subiectul este, recunosc, destul de telenovelist...poate tocmai aceasta caracteristica mi-a starnit atat de mult emotiile. Citind, am ajuns sa-i traiesc drama si sa-i simt deznadejdea poate intr-un mod la fel de penibil ca si cel al babelor care plang la siropuri sud-americane.
Gandindu-ma insa la Simone de Beauvoir realizez ca nuvela este o critica adresata slabiciunii femeilor si un manifest chiar, impotriva dependentei lor de barbati. Personajul Monique est atat de ravasit de pierderea partenerului incat trecutul i se transforma intr-un mare haos iar viitorul pare de neconceput. Autoarea reuseste sa surprinda perfect deznadejdea, durerea, disperarea, drama dar si penibilul situatiei.
Tare mi-ar place sa aflu si parerea unui cititor de gen masculin. Recunosc ca nu reusesc sa analizez nuvela...la rece.
Ratiunea imi zice ca era de asteptat, data fiind autoarea dar si imposibilitatea de a ma detasa de o situatie sau un personaj in care ma regasesc. Citeam si ma opream plina de nervi si revolta fata de personaj, iar ma intorceam si iar o aruncam deoparte. La sfarsitul lecturii eram inca atat de afectata incat numai faptul ca sunt inca(dupa atatia ani de reading-adiction) destul de capabila sa deosebesc realitatea de fictiune m-a impiedicat sa nu starnesc o furtuna in casa.
Femeia sfasiata este jurnalul unei femei nefericite care, ajunsa la 40 de ani, afla ca este inselata de barbatul careia i-a dedicat intreaga viata. Subiectul este, recunosc, destul de telenovelist...poate tocmai aceasta caracteristica mi-a starnit atat de mult emotiile. Citind, am ajuns sa-i traiesc drama si sa-i simt deznadejdea poate intr-un mod la fel de penibil ca si cel al babelor care plang la siropuri sud-americane.
Gandindu-ma insa la Simone de Beauvoir realizez ca nuvela este o critica adresata slabiciunii femeilor si un manifest chiar, impotriva dependentei lor de barbati. Personajul Monique est atat de ravasit de pierderea partenerului incat trecutul i se transforma intr-un mare haos iar viitorul pare de neconceput. Autoarea reuseste sa surprinda perfect deznadejdea, durerea, disperarea, drama dar si penibilul situatiei.
Tare mi-ar place sa aflu si parerea unui cititor de gen masculin. Recunosc ca nu reusesc sa analizez nuvela...la rece.
Mi-am cumparat cartea de la Cotidianul desi am citit-o pentru licenta si am disecat-o pana in cele mai mici detalii. Asa cum zici, sfasierea personajului nu poate sa te lase nepasator... e atata incarcatura in sufletul ei si Simone de Beauvoir o transmite atat de bine, incat n-ai cum sa nu ramai afectat. chiar, si eu as fi curioasa de impresiile unui cititor . :)
m-a bulversat si pe mine femeia Simonei de Beauvoir, de fapt e imposibil sa citesti ceva scris de "Castor" fara sa te implici, are un dar al atractiei cititorului in interiorul scriiturii sale care se apropie de cel al unui bun psiholog
dincolo de notorietatea sa feminista, constructia universului sau este de o forta literara si filosofica capabila a impresiona chiar si un misogin, cu conditia ca acesta sa indrazneasca sa-i citeasca opera :)
O carte al cărei efect se poate asemăna cu cel al unei lovituri în moalele capului. Subit m-am simţit cu 30 de ani mai bătrână, înfruntând drama de a fi chiar eu o "femeie sfâşiată". Ador stilul lui Simone de Beavoir. Păcat că pentru mulţi, ea rămâne în continuare doar o persoană din anturajul lui Sartre.
Trimiteți un comentariu