Norman Mailer - Castelul din padure
Printre piticii care-mi populeaza creierasul se afla si unul mustacios si cam fanatic. Piticul acesta ma impinge in mod enervant catre orice carte care are ceva legatura cu Hitler. E o fascinatie pe care nu mi-o pot stapani sau poate, mai corect ar fi sa-i spun curiozitate...cine era de fapt acest historical bad boy.
Autorul, Norman Mailer, imi suna vag cunoscut atunci cand l-am cules din librarie, la superoferta. Cred ca am si aici o problema...sunt precum gospodinele acelea care cumpara un milion de produse doar pentru ca-s la oferta...asa si eu cu cartile...e oferta, a mea sa fie. :)) Drept pentru care am mereu in biblioteca un teanc de carti pentru dat mai departe (cadou, schimb de carti, donatie - anything).
Acesti doi pitici combinandu-se, am luat la citit Castelul din padure. Cand am mai si citit in prefata (acuma nu se mai cheama prefata...dar de fapt tot aia e) ca este o reprezentare a raului absolut, am fost cucerita.
Si la inceput a fost chiar interesant - povestea fictionala a copilariei lui Adolf Hitler, asa cum e vazuta si modelata ea de un dracusor devotat. Dracusorul acesta are un grad avansat si se bucura de increderea Maestrului(adica a diavolului al' mare) drept pentru care i se aloca tot felul de misiuni interesante si importante printre care si aceea de a supraveghea cresterea unui bizar copil nascut in mijlocul unei ametitoare povesti cu incesturi. Nici nu putea fi altfel, doar urmeaza sa devina cel mai urat personaj din istorie, nu?
Printre povesti cu relatii de tot felul intre rude de tot felul, copii nascuti din te miri ce aliante, barbati violenti si fustangii si femei isterice si ultracredincioase, dracusorul strecoara si diverse cugetari metafizice, pomenindu-l ades pe Dummkopf (a.k.a Dumnezeu) cel naiv si Ciomegele sale (ingerii) razbunatoare dar cam prostute.
Romanul are haz, nu pot sa neg asta, dar parca-i mult prea stufos,(de cand tot vreau sa folosesc cuvantul acesta :)) ) ideile se incarliga prea tare si povestea se lungeste prea mult. Inspre sfarsit deja ma cam apucasera nervii. Parea un fel de concurs - cate poti sa-i mai pui in carca unui om? Parca-s prea multe traume pe capul unui singur copil, fie el si Adolf Hitler. In majoritatea timpului imi era mila de el...asa cum ti-e mila de un pitbul extrem de agresiv, stiindu-l asa doar datorita omului care l-a dresat. Si parca totusi n-as crede ca asta a fost scopul cartii.
Ca sa nu mai zic ca autorul dedica romanul nepotilor si stranepotilor si la sfarsit le multumeste sotiei si celor noua copii si bla bla...adica...wtf? Asta pui tu la inceputul si sfarsitul unui roman despre raul absolut? Mai bine scriai despre margarete...
Nu recomand romanul. Nici macar daca-i la superoferta. My time could have been better spent.
Autorul, Norman Mailer, imi suna vag cunoscut atunci cand l-am cules din librarie, la superoferta. Cred ca am si aici o problema...sunt precum gospodinele acelea care cumpara un milion de produse doar pentru ca-s la oferta...asa si eu cu cartile...e oferta, a mea sa fie. :)) Drept pentru care am mereu in biblioteca un teanc de carti pentru dat mai departe (cadou, schimb de carti, donatie - anything).
Acesti doi pitici combinandu-se, am luat la citit Castelul din padure. Cand am mai si citit in prefata (acuma nu se mai cheama prefata...dar de fapt tot aia e) ca este o reprezentare a raului absolut, am fost cucerita.
Si la inceput a fost chiar interesant - povestea fictionala a copilariei lui Adolf Hitler, asa cum e vazuta si modelata ea de un dracusor devotat. Dracusorul acesta are un grad avansat si se bucura de increderea Maestrului(adica a diavolului al' mare) drept pentru care i se aloca tot felul de misiuni interesante si importante printre care si aceea de a supraveghea cresterea unui bizar copil nascut in mijlocul unei ametitoare povesti cu incesturi. Nici nu putea fi altfel, doar urmeaza sa devina cel mai urat personaj din istorie, nu?
Printre povesti cu relatii de tot felul intre rude de tot felul, copii nascuti din te miri ce aliante, barbati violenti si fustangii si femei isterice si ultracredincioase, dracusorul strecoara si diverse cugetari metafizice, pomenindu-l ades pe Dummkopf (a.k.a Dumnezeu) cel naiv si Ciomegele sale (ingerii) razbunatoare dar cam prostute.
Romanul are haz, nu pot sa neg asta, dar parca-i mult prea stufos,(de cand tot vreau sa folosesc cuvantul acesta :)) ) ideile se incarliga prea tare si povestea se lungeste prea mult. Inspre sfarsit deja ma cam apucasera nervii. Parea un fel de concurs - cate poti sa-i mai pui in carca unui om? Parca-s prea multe traume pe capul unui singur copil, fie el si Adolf Hitler. In majoritatea timpului imi era mila de el...asa cum ti-e mila de un pitbul extrem de agresiv, stiindu-l asa doar datorita omului care l-a dresat. Si parca totusi n-as crede ca asta a fost scopul cartii.
Ca sa nu mai zic ca autorul dedica romanul nepotilor si stranepotilor si la sfarsit le multumeste sotiei si celor noua copii si bla bla...adica...wtf? Asta pui tu la inceputul si sfarsitul unui roman despre raul absolut? Mai bine scriai despre margarete...
Nu recomand romanul. Nici macar daca-i la superoferta. My time could have been better spent.
E de inteles ca Mailer exagereaza pe alocuri, el fiind evreu. Cu toate astea mie mi-a placut ideea pe care mi-a transmis-o cartea: nu conteaza prea mult moralitatea personajelor atata timp cat subiectul te prinde-n mreje.
Sincer, mi-a fost drag si dracusorul -facea niste analize obiective (aproape jurnalistice) asupra contextului istoric in care a trait 'Adi' si stia foarte bine unde se situeaza, atunci cand vorbea de Bine sau Rau.
Pai la mine tocmai aia a fost...cand credeam si eu ca m-a prins subiectul...o lua pe aratura.
Trebuie insa sa recunosc, si mie mi-a fost drag dracusorul :)).
Singura kre a avut de castigat pe urma acestui roman a fost Klara Hitler... pocaita :|
Trimiteți un comentariu