Paul Bowles - Ceai in Sahara

Pe fundalul veseliei fortate la care ma obliga sarbatorile am incheiat acest roman atat de teribil de trist si deprimant, ca un contrabalans pentru nebunia si haosul din viata reala. Ceai in Sahara mi-a parut o carte frustranta si neplacuta in mare parte datorita faptului ca, fiind scrisa atat de acaparator, iti e greu sa o judeci dupa personaje - care mi-au fost profund antipatice. Nesuferite, egoiste, reci si incapabile de sentimente sau mai degraba atasamnete reale, cei trei occidentali isi lasa viata sa se desfasoare pe langa ei judecand pe altii fara sa isi observe(evident) propria desertaciune. In special personajul feminin, imi venea sa trantesc cartea cat colo,de fiecare data cand aparea in peisaj atat de antipatica mi-a fost. Mi-e greu sa scriu despre cartile care mi-au displacut, iar aceasta cred ca este pe primul loc in topul celor mai nesuferite carti de anul acesta. As vrea sa spun si ca e prost scrisa sau alte lucruri de genul asta dar pur si simplu nu e. Personajele sunt atat de reale si de expresive incat iata cat de mult le-am urat. :)