Orhan Pamuk - Ma numesc Rosu

Ma numesc Rosu este o alegere foarte proasta pentru lecturi clandestine la birou. Am ajuns la concluzia aceasta pe la pagina 70 cand incercam cu disperare sa ignor activitatile legitime si sa ma cufund in lectura acestei carti pe care o aveam numai in format virtual. Am renuntat repede pentru ca imi era imposibil sa ma concentrez. Sunt inca la aceasta pagina 70 si m-am hotarat sa aman lectura ei pana cand voi gasi-o in formatul clasic pe hartie. Teapana pe scaun in fata monitorului, imi vine greu sa intru in atmosfera.

Cu toate astea vroiam sa scriu cateva cuvinte despre ea pentru ca e foarte posibil sa nu o termin anul acesta si pentru ca am o mica fixatie cu lucrurile neterminate, cele cateva cuvinte scrise aici o sa imi calmeze un pic sentimentul de vina pe care il am de fiecare data cand las o carte neterminata.

Asadar, Ma numesc Rosu is nothing like you've ever read before. Personajele sunt multe si de o diversitate surprinzatoare (povestea ne-o spun oameni, caini, chiar si monede) iar perspectivele sunt de-a dreptul ametitoare. Plimbarea lecturii ne poarta prin diverse aspecte ale culturii si artei islamice, prin cuvintele pline de intelepciune ale coranului si viata intru credinta islamica. O poveste de dragoste, un roman politist, o lectie de istorie si arta, o intortocheata cugetare filozofica. Un roman care promite mult dar si cere foarte mult. O lectura destul de dificila pe alocuri, chiar plictisitoare si care necesita cu siguranta cea mai mare atentie. Cu toate astea, o astept cu nerabdare.