Cea mai pretioasa carte

O idee frumoasa pe blogul lui Luciat pe care o preiau si eu desi leapsa nu s-a indreptat catre mine.
Ochii Beatricei este cea mai pretioasa carte a mea din mai multe puncte de vedere. In primul rand imi aduce aminte de o bucatica boema din viata mea de studenta, o perioada in care eram doar eu si cartile si ce bine si liniste era :). In al doilea rand, pentru ca este o editie extraordinar de frumoasa si ingrijita, cea mai frumoasa carte pe care o am in biblioteca. Si nu in ultimul rand, pentru ca am pe ea o dedicatie deosebita. Intr-o alta zi, poate va povestesc cum l-am intalnit pe domnul Patapievici si nu am fost in stare, de emotie, sa scot decat doua cuvintele. :))

O dau mai departe Corneliei, Valentinei si Anei...daca vor si le face placere! Si oricui altcuiva doreste evident. :)

Daisy Miller - Henry James

Am foarte putine de spus despre aceasta nuvela. M-a plictisit intr-atat incat nu am citit si celelalte povestiri din colectie. Nu imi place Henry James, oricat de laudat ar fi si oricat de genial le pare tuturor. Nu-mi place si basta.
Si cam atat. Cea mai scurta recenzie ever! :)

Kitchenette Aromas

Pentru ca s-au adunat pozele cu mancare si nu prea isi au locul pe nicaieri ne-am hotarat (adica myself si my dear Cornelii) sa le facem un loc doar al lor. Acesta este Kitchenette Aromas, coltisorul pentru poze gustoase si incercari culinare.

Enjoy!

La portile moscheii - Kader Abdolah

Din intamplare, am inceput in acelasi timp doua carti care au in comun faptul ca discuta, fiecare in felul ei, pe marginea islamismului. La portile moscheii a castigat teren fata de cealalta (pe care o veti afla poate peste cateva zile) si m-a acaparat intr-o poveste neasteptata.

Am ezitari si prejudecati fata nu neaparat de islam ci mai mult de islamisti. Nu pentru ca i-as include pe toti in categoria teroristilor ci pentru ca fanatismul religios mi se pare prea puternic, inspaimantator si crud pentru mintea mea crescuta cu libertatea de a alege in ce vreau sa cred. Trebuie sa recunosc insa ca acest roman mi-a deschis mintea. Il consider unul din acele romane care au minunatul dar de a schimba mentalitati si a provoca introspectii. Kader Abdolah este un narator iscusit, desavarsit ca romancier dar si ca martor al istoriei. Fictiunea se impleteste si izvoraste din evenimentele istorice alese de autor ca fundal. Simplitatea si fluiditatea povestirii ofera cititorului neinitiat o introducere in istoria conflictelor din Iran, a disputelor religioase si politice care se ciocnesc in mijlocul acestui popor profund religios.

Mi-a placut indeosebi ca romanul nu este unul de doctrina. Cotidianul unei familii de religie islamica este uimitor de atragator si incitant. Cititorul simpatizeaza adesea un personaj sau altul - iti sunt dragi bunicile habotnice si superstitioase dar si unchiul cel razvratit care aduce acasa femei fara văl si se ascunde cu ele prin locurile considerate sfinte ale casei. Detaliile despre viata acestei familii obisnuite in lumea islamica pastreaza atentia si interesul cititorului - obsesia pentru curatenie, secretul culorilor covoarelor vandute in bazar, dependenta de opiu, naturaletea cu care sunt urmate si respectate legile islamului si mai apoi violenta si cruzimea cu care acestea sunt impuse. Autorul nu se sfiieste sa descrie scene din intimitatea diverselor cupluri care apar in roman dar nu uita nici citatele din Coran pe care le presara peste tot si nici versurile si poemele traditionale.
Tomata il aseamana atat de inspirat cu Un veac de singuratate si imi place mult aceasta legatura. Ambele romane reusesc sa infatiseze atat de bine mentalitatea si sufletul poporului din care au izvorat.

Inca o carte minunata descoperita datorita Colectiei Cotidianul! Bravo!