M-am mutat in casa noua!

Veti fi redirectionat automat in 4 secunde. Daca nu functioneaza redirectionarea, va rog vizitati
http://tarameainventata.net/lecturi
Multumesc!

luni, 11 ianuarie 2010

Fata cu portocale si diverse alte aberatii... :)

La inceputul colectiei Cotidianul am fost mare fana. Multe luni de zile am cumparat saptamanal, aproape ritualic, cartea de la ziar (uneori cu nervi, alteori cu pile). Apoi lucrurile au inceput sa se imputa, pe masura ce si citeam din ele, mi-erau din ce in ce mai uracioase. Unele traduceri le-am gasit de-a dreptul deplorabile, altele erau pline de greseli de ortografie sau tipar sau cum s-or mai numi, in orice caz, greseli care mie mi se par inacceptabile. Mi-era jena ca le facusem atata reclama si ca le aveam in biblioteca.
Intre timp, au aparut carti si pe la alte ziare, si, in ciuda controverselor datorate acestor carti, le-am gasit mai ingrijite si mai atragatoare decat cele care dadusera tonul acestei mode. Desigur, am fost mult timp dezgustata de bisnita care se facea cu ele. M-am simtit si eu, ca orice cititor pasionat, calcata in picioare si jignita de faptul ca niste vanzatoare analfabete de la chiosc controlau achizitiile livresti ale atator oameni. Dar mi-a trecut. Oferte bune la carti valoroase se gasesc acum peste tot. Iata insa ca a fost nevoie de scandalurile cartilor de la ziar ca editurile sa-si dea seama ca reducerile de preturi le aduc bani in buzunare.
Am reusit cu greu sa ma dezbar de obiceiul de a cumpara cartea de la Cotidianul...nu-mi place sa renunt la obsnuinte si mi se parea total aiurea sa-mi las colectia incompleta. Cu toate astea, cand am vazut ca au dat in boala antologiilor am renuntat si am facut ceea ce ar fi trebuit sa fac in the first place. Am cumparat numai ce ma interesa.
Fata cu portocale a fost insa unul dintre volumele pe care nu le-am luat... it didn't really appeal to me, ca sa zic asa. Si dupa ce am vazut-o laudata peste tot ma tot gandeam...ca taman asta sa fie norocul meu, sa o pierd exact pe cea care s-ar putea dovedi buna. Asa ca iata-ma din nou la vanatoare de carti de la ziar. :))
Gasind-o intr-un final, am pus-o la rand...caci eu, like all of you out there reading my ramblings, am o coada comunista de carti ce se asteapta citite. :) I-a venit randul la inceputul acestui an cand parca nu-mi dadea mana sa incep nimic serios(a se citi mai lung de 200 de pagini).
Si as fi vrut sa-mi placa. As fi vrut sa incep anul cu ceva care sa ma dea pe spate. O carte care sa ma motiveze si sa ma impinga spre alte si alte lecturi. Nu a fost sa fie insa...
De la inceput m-a deranjat povestea intrerupta pe care naratorul nu prea se pricepe sa o spuna. Un pusti are o viata cam ciudata dar nu tocmai nefericita. O scrisoare de la tatal sau mort acum multi ani este gasita intamplator si inmanata acestui adolescent rebel. Prin ea, face cunostinta cu tatal sau mort demult dar si cu mama care a fost langa el dar, ca orice alt adolescent, nu a privit-o prea indeaproape. Nu e tocmai ce am numi o poveste palpitanta dar nu asta o strica.
Eu sunt cititorul omniscient, care il urmaresc pe acest baiat citind scrisoarea melodramatica si un pic ridicola a tatalui dar, in acelasi timp, ma intrerup pentru a-i citi gandurile acestui pusti nerabdator care in loc sa citeasca pana la capat face un milion de supozitii si isi da cu parerea despre fiecare cuvintel pe care-l citeste. Pentru mine a fost o experienta destul de haotica si chiar neplacuta uneori. Ca sa nu mai zic ca pustiul mi-a fost total antipatic.
Poate ca spre sfarsit, povestea de dragoste a parintolor acestui baiat m-a induiosat. Dar asta numai pentru ca sunt fata...si hormonii caracteristici ma imbie sa ma smiorcai la orice poveste de dragoste cat de putin emotionanta.
Nu recomand aceasta carte. Nu mi-a placut si mi s-a parut o pierdere de timp.

2 Comentários:

Cinabru spunea...

Si pe mine m-a dezamagit mult fata cu portocalele ei, o carte ratata, desi ar fi putut sa ramana un roman bun. Poate n-a vrut autorul :) Desi are in "bibliografie" alte carti la ani-lumina distanta.

Colectia Cotidianul. Eu am cedat si am luat-o integral, de la primul la ultimul numar, desi fireste ca nu le-am citit pe toate. In rest din alte colectii nu prea am luat nimic. Au avut si multe carti foarte bune, dar si altele care par mai mult umplutura. Pacat ca nu mai apare, si pacat ca nici Cotidianul nu mai exista (chit ca in ultimul timp se dusese pe rapa).

Macar am pus mana asa pe Arhipelagul Gulag (si nu numai).

DiAnais spunea...

De Arhipelag ma bucur mult si eu,si de inca vreo cateva. Pana la urma...perfectiune nu exista :)

Related Posts Widget for Blogs by LinkWithin

Human Calendar

Cititori

Read in 2008

Tara mea inventata © 2008. Template by Dicas Blogger.

TOPO