Isabel Allende - Despre dragoste si umbra
Dintre toate romanele Isabelei Allende, Despre dragoste si umbra m-a impresionat cel mai putin. Ma asteptam la o multitudine de detalii, la povesti imbinate perfect si personaje misterioase, la granita dintre realitate si fantezie si nu am gasit nimic de genul acesta.
Naratiunea mi s-a parut haotica iar personajele dezvoltate prea putin, nu impresioneaza cu nimic. Total necaracteristic prozei lui Isabel Allende, povestea e fada in ciuda aparentei straluciri. Pare un roman scris la repezeala, o ciorna mai degraba, cu multe idei scrise cu liniuta dar nici o fraza elaborata. Desi subiectul nu este unul prost, scriitura pare complet lipsita de pasiune.
Nu pot da un motiv exact pentru care acest roman mi-a lasat asa un gust amar si am ramas atat de dezamagita. Poate, in prisma pasiunii pe care am facut-o pentru autoare, am asteptat prea mult de la el.
Adevarul este ca l-am terminat repede si l-am uitat la fel de repede.
Naratiunea mi s-a parut haotica iar personajele dezvoltate prea putin, nu impresioneaza cu nimic. Total necaracteristic prozei lui Isabel Allende, povestea e fada in ciuda aparentei straluciri. Pare un roman scris la repezeala, o ciorna mai degraba, cu multe idei scrise cu liniuta dar nici o fraza elaborata. Desi subiectul nu este unul prost, scriitura pare complet lipsita de pasiune.
Nu pot da un motiv exact pentru care acest roman mi-a lasat asa un gust amar si am ramas atat de dezamagita. Poate, in prisma pasiunii pe care am facut-o pentru autoare, am asteptat prea mult de la el.
Adevarul este ca l-am terminat repede si l-am uitat la fel de repede.
imi pare rau ca nu ti-a placut foarte-foarte, pe mine nu pot sa spun ca m-a dezamagit. inainte citisem ca IA a folosit multe elemente din viata de familie dinainte de prima casatorie si primii ani de jurnalism, si e drept, se regasesc in carte, dar poate tocmai din cauza ca exista o incarcatura emotionala personala nu a reusit sa scrie asta foarte pertinent. Se intampla la fel si in 'La suma de los dias', tot autobiografica. In 'Paula' mai putin, poate pentru ca acolo lucrurile sunt chiar peste propria persoana, ...
ce mi-a placut din perspectiva asta, clar, fara nicio legatura cu romanul propriu-zis, ci cu procesul de scriere, a fost ca desi autobiografic in mare parte, a evadat intr-o poveste de dragoste de care n-a avut parte :-) Ceea ce, evident, nu ar trebui sa ne intereseze in calitatea de cititori, dar pe mine ma bucura intr-un fel.
Ah si acum in decembrie am o surpriza re: Isabel Allende, te anunt cand e oficial :-)
O.
Sincera sa fiu, m-a uimit si pe mine faptul ca nu mi-a placut. Isabel Allende este scriitoarea mea favorita si am inceput lectura convinsa ca o sa imi place.
Nu stiam totusi ca este in mare parte autobiografic...adica, nu am facut legatura. :) Poate tocmai de-aia m-a surprins diferenta intre acesta si celelalte.
gata surpriza:
http://blog.joacadeamine.ro/2009/12/16/doua-ore-din-viata-lui-isabel-allende/
:-)
Trimiteți un comentariu