Nicole Krauss - Istoria iubirii

Prima reactie la aceasta carte a fost una de respingere. M-am dus cu gandul la o poveste siropoasa sau cel mult o antologie de povesti de dragoste celebre. Avand aceasta prejudecata in minte, ma si mir cum de am cumparat-o. A fost totusi o surpriza frumoasa, o poveste de dragoste, e adevarat, dar una deosebita, romantica fara a fi siropoasa si trista... ca o zi de toamna.
Ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost ca aceasta poveste de dragoste circula sub forma unei carti care impresioneaza pe toti cei care o citesc. Istoria e complexa si putin haotica la inceput dar apoi povestile se intrepatrund pentru a se revela la sfarsit ca un roman compact si coerent.
Pentru un pasionat de carti, povestea unui volum pierdut si regasit, furat si publicat sub alt nume, tradus apoi in engleza de dragul artei este in sine o poveste fascinanta. Cati nu ne-am gandit sa ne bazam propria poveste de iubire pe coincidenta unei pasiuni pentru aceiasi carte sau sa ne numim potentialii copii dupa personaje indragite. Exact asta ne ofera istoria iubirii, si exact despre asta ne vorbeste - despre felul in care o carte (ca obiect si nu ca idee) ne poate lega sau desparti. Pentru cei ce nu iubesc lectura, randurile de mai sus vor parea ridicole. Dar noi ceilalti, care ne refugiem atat de des intre paginile unei carti, vom avea intotdeauna nostalgia si in acelasi timp frustrarea faptului ca ne aflam in afara respectivelor pagini, ca nu suntem, in definitiv, decat spectatori.
In romanul aceasta, insa, cartea devine spectatorul vietii reale plimbandu-se (nu neaparat fizic) de la un personaj la altul, schimbandu-si semnificatia dupa melancoliile unui batran scriitor sau indrazneala unei adolescente energice, trecand prin remuscarile unui plagiator sau tristetea unei mame singure.
Mi-a placut mult aceasta Isotorie a iubirii, desi este o carte care trebuie rumegata si nu citita dintr-o suflare. In timp ce o citeam am avut de cateva ori o senzatie de haos care ma indemna sa o las pe noptiera dar acum, dupa lectura, imi place din ce in ce mai mult pe masura ce ma gandesc la ea, pe masura ce-mi amintesc detalii si cuvinte.

Vazand autoarea intr-un interviu, am realizat ca este totusi o scriitoare americana, lucru care (spre bucuria mea) nu s-a simtit deloc in roman. Nicole Krauss se dovedeste o scriitoare iscusita si mai ales un creator de personaje greu de ignorat. Ea insasi declara ca scopul personajelor este infatisarea relatiilor interumane iar legaturile dintre personajele acestui roman sunt puternice, si surprinzatoare in ciuda faptului ca sunt greu de depistat. Atat de multe elemente se combina pentru a da nastere unui personaj incat imi e imposibil acum sa ma apuc sa vi le descriu fara a povesti cartea in intregime(ceea ce detest sa fac).

Va recomand cateva interviuri cu autoarea in The Guardian si New York Magazine precum si acest roman pe care l-am cumparat din intamplare dar il voi pastra si reciti cu drag.