In Memoriam - Stephane Audeguy

A fost şi s-a dus şi concediul de anul acesta...a fost o săptămână frumoasă şi lungă. În mod uimitor, relativitatea timpului a funcţionat cam invers căci fiecare zi mi s-a părut lungă cât trei zile normale, deşi m-am simţit extraordinar. Acum, rămăsesem datoare cu vreo 2 recenzii, una dintre ele o găsiţi mai jos iar cealaltă o să urmeze în curând, sper.
Tot în curând, sper să procesez şi pozele de vacanţă şi să vă prezint sacoşa de cărţi achiziţionate! Ce pot să zic, nu m-am putut abţine..era superofertă! :)))

Am fost întotdeauna o persoană curioasă...mai ales în ceea ce priveşte cărţile. Dacă o carte îmi oferea ceva inedit, nu puteam să dorm de curiozitate. Dar asta se întâmplă, cred, şi altor cititori pasionaţi. Curiozitatea mea, însă, o ia uneori pe făgaşe mai ciudăţele şi mă interesează lucruri care pe alţii îi cam înspăimântă. Cam aşa s-a întâmplat şi această cărticică, despre care am citit două rânduri în Dilemateca şi mi-am luat-o imediat pentru că nu mai puteam de curiozitate... :)

Nici că se putea o carte mai potrivită înainte de concediu. Citită în câteva reprize scurte, printre picături la servici şi înainte de somn, acasa, cărticica aceasta mi-a adus zâmbetul lecturii pe buze... Nici nu-mi amintesc când am citit ultima oară ceva aşa haios. Ştiu că pare ciudat, având în vedere titlul, să spun despre ea că este haioasă dar chiar are o doză de umor ce nu poate fi ignorată. Este un compendiu de tragicomedie demn de toată lauda.

Autorul alege un număr de personaje faimoase sau din contră, absolut necunoscute (atât de necunoscute încât nu li se ştie nici măcar numele mic) şi le pune la un loc într-un compendiu de morţi şi circumstanţe mortuare de tot hazul.

De unde vine hazul, vă întrebaţi...ei bine, numai şi numai din talentul autorului. Să faci ceva amuzant dintr-o enumerare de morţi... nu-i lucru de lepădat. Situaţiile sunt triste dar prin ridicolul şi mundanitatea lor devin hilare.

Tennessee Williams moare sufocat de un dop, Cezane de dragul artei...la care nu a putut renunţa nici măcar pe timp de furtuna. La 83 de ani, Victor Hugo face dragoste pentru ultima oară iar Paul Valery seamănă, după moarte, din ce în ce mai mult cu Mallarme.

Unele anecdote sunt seci şi la obiect...ca de exemplu cea referitoare la Jimi Hendrix sau Stendhal. Altele, îţi lasă un gust amar. Infamul Joseph Mengele moare repede, fără suferinţă, la 85 de ani şi o mamă indulgentă îi permite fiului să îşi urmeze visul de a fi pilot ...al avionului care aruncă bomba pe Hiroshima.

Desigur, unele morţi sunt atât de tragice încât nici măcar colegele lor de pagină nu reuşesc să ne descreţească fruntea. Aşa de pildă, căţeluşa Laika, ce deschide volumul dar şi înfiorătorul cancer care-l macină pe Freud la sfârşitul vieţii.

Am rămas foarte impresionată de această cărticică. În cele puţin peste 100 de pagini ale ei, mi-a oferit mai multe informaţii decât multe alte cărţi la un loc. Informaţii ciudate, ce-i drept, dar interesante şi inedite. Aceste detalii atât de atent alese, permit parcă cititorului să se apropie de personajele considerate celebre, să le vadă în cel mai vulnerabil moment al lor, să le coboare de pe piedestal şi să le privească în ochi de la acelaşi nivel. Poate că acesta este motivul pentru care mi-a plăcut atât de mult această cărticică în ciuda mesajului care răzbate printre rânduri. Moartea vine singură, şi numai când vrea ea. Aşa că mai bine o aşteptăm zâmbind...zic eu. :)